348 matches
-
Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare. Mă-mpleticesc în proza Dar am versul - O salvatoare doză - Pentru mersul Pe sârma-ntinsă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
personaj mai are și prostul obicei de a-i spune vorbe de neînțeles, coerente totuși, la o analiză amănunțită. Cu toată aparența lui de fantomă, Zevoianu Filipaș a existat cu adevărat în viața eroului nostru, fiind unul dintre "dușmanii poporului" hăituiți, arestați și torturați, pentru a se dovedi uneltirile lor împotriva ordinii de stat. Nu a fost nici primul, nici ultimul în această situație, numai că el are o încăpățânare sadică de a-și intersecta din nou pașii cu cei ai
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
prezența ei, în România însă, după instalarea comuniștilor la putere, în loc să i se ridice statuie pentru faptul că a făcut cunoscut numele țării noastre pe toate meridianele, pentru marile succese obținute, cât și pentru participarea directă la război, a fost hăituita și condamnată la doi ani de închisoare. Cu ajutorul unor rude și prieteni care au ascuns-o cu prețul vieții lor a reușit să se sustragă însă executării pedepsei. Pretextul condamnării ei a fost „participarea la complotul împotriva guvernului Petru Groza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
an de război, ministru subsecretar de Stat la Comunicații, arestați în anul 1946, condamnați la închisoare pe viață și uciși în temnița de la Aiud după trei ani de detenție. Datorită condițiilor deosebit de grele în care a fost obligată să trăiască, hăituita, ascunzându-se tot timpul, folosind un buletin de identitate fals cu numele Maria Popescu, decepționata de cursul evenimentelor în care o lume pe care o iubise și pentru care luptase cu arma în mână se prăbușea sub ochii ei, s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
urmă, țâșnind pe lângă nevastă-mea care ținea de mână copilașul nostru de un an și jumătate cu care ieșea la plimbare. M-a străfulgerat gândul sumbru că, odată scăpat, Piedone nu se va mai întoarce și va ajunge un comunitar hăituit și eutanasiat în cele din urmă, cu barbarie, de serviciul de hingheri al primăriei. Și tocmai atunci nevastă-mea m-a întrebat: Te-ai interesat și tu care este cea mai apropiată creșă decentă pentru ăsta mic al nostru? M-
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
s-au mai întors”, știe el din acele zile terifiante. Abia la Făurei, când au luat-o spre Fetești, le-a mai venit inima la loc. „Apoi am format convoiul lung de nu-i mai vedeai capătul”, spune Todos. „Oameni hăituiți, milițieni, căruțe, vaci și o licărire de speranță”, își amintește el, de suferințele îndurate pe drumul până la Stăncuța, locul unde aveau să-și ridice satul, izgoniții din Banat. Undeva, în câmp liber, în nesfârșita întindere a Bărăganului, unde-i lăsaseră
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Urmărirea durase destul timp și puterile fiarei slăbeau din cauza sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
culturală și arta țărilor cu misiuni diplomatice în România, mă voi opri în cele ce urmează, nici asupra vreunuia dintre excepționalii ambasadori ai inteligenței noastre aflați în zona de interes a Festivalului Ambasadelor. Nu voi insista nici măcar asupra atât de hăituitului Institut „Cantacuzino”, aflat încă sub „sabia lui Damocles”, deși Guvernul i-a recunoscut statutul de interes strategic, avizând, prin ordonanță de urgență, alocarea, din Fondul de rezervă bugetară, a 10 milioane de euro pentru plata datoriilor către stat și furnizori
Istoria se repetă sau… cât de mică-i lumea mare!?! [Corola-blog/BlogPost/93292_a_94584]
-
mari de spaimă. Cum poate să existe un loc ca ăla? N-am crezut c-o să mai scap vreodată... - Sper că ai învățat ceva din toată treaba asta. - Ba bine că nu, spuse Abdulah, cu o teamă groaznică, de animal hăituit, citindu-i-se în priviri. Nu numai că am învățat ceva, dar am să le povestesc tuturor ce nenorocire e acolo... - Foarte bine. Atunci fă-o, mai zise tânărul în halat și pocni din nou din degete, clipă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vinovăție mă urmărește precum cel mai crunt sentiment de deznădejde încercat de cineva. Dar unde să alerg să scap, unde să fug, sub ce văgăuni să mă ascund, ce speranță mai poate fi în sufletul acesta înfricoșat asemeni unui animal hăituit, din moment ce acest loc este ultimul în care mai poate ajunge cineva? Numai că cele mai înfricoșătoare momente par să nu fi venit încă pentru bietele suflete, de vreme ce umbre hidoase și alungite fără noimă se apropie de fiecare dintre noi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cunoaștem pe Rainer. Pe de altă parte, taică‑său îl lasă uneori să conducă fără carnet, asta‑i adevărat, Hans a văzut cu ochii lui. Chestia asta ar putea să se sfârșească rău, cu moartea, rănirea sau sancționarea lui Rainer. Hăituită, Karin Baal aleargă și nimerește drept în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
uneori să conducă fără carnet, asta‑i adevărat, Hans a văzut cu ochii lui. Chestia asta ar putea să se sfârșească rău, cu moartea, rănirea sau sancționarea lui Rainer. Hăituită, Karin Baal aleargă și nimerește drept în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină de ploaie elegantă, dintr‑un material lucios. La o adică, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur și cu privirea rătăcitoare a omului hăituit. Doar o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-a uitat la avocatul său, neștiind ce să facă. S-a reașezat, buimac și stângaci, la semnul liniștitor, degajat și
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
o stafie care întâmplător s-a rătăcit prin părțile locului și a trecut, din greșeală, prin casa ei. Norman puse valiza alături și așteptă. Se simțea al naibii de prost și regretă că nu s-a dus undeva la un adăpost pentru hăituiții soartei și să se fi aciuat acolo. Dar era prea târziu. Cum Sonia trăia extazul filmului, el se apropie de dânsa, îi atinse capul cu un gest ambiguu și-i spuse pentru a două oară: - Șalom, Sonia. Sunt eu, Norman
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
lor nu le place steagul un anumit steag al unei țări suverane. Câteva zile mai târziu am contactat-o pe Maria Băjeanu, s-o întreb ce-a simțit în momentul în care i s-a cerut să plece de pe mall. ”Hăituită. M-am simțit hăituită în țara asta, în America, cea mai liberă țară din lume. Așa ceva n-am mai simțit de mulți ani, de pe vremea comunismului când lucram în Comerț în România. Mama mea a fost unguroaică, tatăl meu român
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
revenind mereu episoadele din trecut, în care a avut parte de tandrețe numai din partea sorei lui - Ana și foarte rar din partea mamei. Viața dezordonată, nesiguranță existenței sale lipsite de afecțiune și bucurii îl fac să se comporte ca un animal hăituit și să nu vadă în jur decât răutăți și egoism, aducătoare de amărăciuni. În mentalitatea lui se petrece totuși o schimbare radicală atunci când i se explică sensurile adevărate ale vieții și când constată că pe lume există și ființe pure
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a meditației, căci reflexele
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
extreme pe care le evităm din reflex, dar ne place să ne apropiem de ele periculos, până la atingere. Numele lor: graba și plictisul. Din cauza profesiei sau a stresului pe care ni-l producem chiar noi în timpul liber ne simțim din ce în ce mai hăituiți, lipsiți de timp. Prea multă grabă! Dar, la o privire mai atentă, n-am ști ce să facem cu timpul, dacă l-am avea. Nu degeaba se spune că lumea e plină de indivizi frustrați de faptul că timpul le
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
duci povara. Te mistuie amorul? în el, sfârșitul tău, m-ai osândit la viață, te voi iubi mereu. Cu cât fiara se zbate în ghearele durerii cu atât crește pofta sălbatică a plăcerii. În tine nu văd fiara, văd prada hăituită ce-n brațele plăcerii s-aruncă-nebunită. Osânda ți-e păcatul, povara îți sunt eu; mă vei iubi o viață, te voi iubi și eu! AGONIE Fără speranță-n agonie, privesc murind în neagra noapte decepția. Delirul groazei mă topește, minute trec
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
aș fi crezut că mă va refuza și totuși... mi‑a întors și acesta spatele după care a dispărut. - Nuuuu, nu pot să vorbesc cu dumneavoastră. Vă rog să plecați! Venirea serii mă umplea de teamă. Eram ca un iepure hăituit și mă simțeam în acea comuna prizonieră și nedorită de nimeni, devenind peste noapte dușmanul tuturor. Întoarsă la comună, l‑am rugat pe inginerul zootehnist, care îmi fusese coleg de școală, să mă ducă să‑mi iau copilul de la nenea
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
cu vise chema pe Julia May Pe pământuri himera urla Pe ape himera urla În tufișuri bătea toba În pădure bătea toba Închipuiri se doreau împreună În nesfârșite zile de vară În tufișuri bătea toba În pădure bătea toba Visări hăituite de zimbri Prelungi nopți de iscoadă Pretutindeni himera urla De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Stăteau în jurul mesei la mijloc Era dimineață - țeseau cu gândul un vis înnodat în speranță și întâmplări viitoare Stăteau în jurul mesei la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cauți când cartea este strâmtă,/ Obloanele sunt trase și nimeni nu răspunde,/ Dar mai presus de toate, când creanga este frântă/ Zadarnic strigi în noapte căci totul ți s ascunde!// [...]Adevărului, din cioburi nu i poți clădi întregul,/ El însuși hăituit ca frunzele din pom./ Nu l vei afla pe Demiurg privind aisbergul,/ Încearcă să te ntorci din nou la Om!”). Poate ceea ce contează mai mult în poeziile lui Vasile Burlui este emoția netrucată pe care o trăiește în mod autentic
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
neamul părinților noștri. Nu am avut niciodată salariu, și nici un fel de subvenții de la statul român, nu mi-a plătit nimeni niciodată nimic, nici măcar vreo asigurare medicală. Sunt conștient că nu voi avea nici un fel de pensie. Sunt un freelancer hăituit sistematic de agresiunea și aroganța bolșevicilor imbecili, comuniști, capitaliști și fasciști corporatiști. Datorită crizei mondiale, din 2010 nu mai sculptez, iar din 2011 scriu articole geopolitice pe revista Confluențe literare, și am pregătite șapte cărți și un album de sculptură
CUM SĂ IEŞIM DIN SISTEMUL OCULT AL NOII ORDINI MONDIALE. UN MANIFEST AL INTELIGENŢEI ARTIFICIALE. NOTE PENTRU AGONIA U.E. VOLUMUL 4 (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/349689_a_351018]
-
să-ți tragem sânii, Când el o să adoarmă să gust aroma pânii. Și uită de canoane, prefă-te desfrânată, Din tălpi până la creștet în mine-abandonată. Să te smerești, femeie, în palmele-mi muncite Ce-ți cată carnea moale prin vise hăituite. Îndură-te, femeie, că focul mi se stinge Și iartă astăzi cerul că pe la tâmple-mi ninge! http://www.youtube.com/watch?v=L9IY R0hzD8 Referință Bibliografică: Să te smerești, femeie! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul
SĂ TE SMEREŞTI, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348240_a_349569]
-
de data asta, grație lui Mircea Horia Simionescu, cu care am rămas în continuare într-o reciprocă și caldă corespondență poștală, fiecare scrisoare pe care mi-o trimitea fiind un dar celest, care îmi ușura viața de poet peregrin și hăituit. Iată în continuare câteva din scrisorile noastre, ale maestrului și ale mele, la cele pe care eu i le scriam făcându-le mai întâi ciorne (din cauza scrisului meu dezordonat, ce nu mi l-am putut corecta nici până în prezent), și
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]