487 matches
-
SEMNE DE CIRCULAȚIE Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXXXI Pădurea fără semne de circulație de David Sofianis reeditare (23.08.2015 A.D.) Scriem cu copaci pe pajiștea clipei hălăduind prin vise cu aprige strigări ne este teamă de frunze și căderi în abisuri și gândim cu nesomn la trecutele zări În vorbe ne crește speranța că mâine vom fi fericiți fărdelege și ploi aruncăm cu trecutul în dogme și
POEM HIERATIC XXXXI PĂDUREA FĂRĂ SEMNE DE CIRCULAŢIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373796_a_375125]
-
triplului poem: În zidul acesta enorm în care cândva a fost o ușă, odihnește de-a pururi porcarul și porcii lui; cu toții sublimii, s-au prefăcut hăt de mult în cenușă dar umbrele lor sunt în ceruri și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
de la facerea timpului. Fiu de cioban, ce am lăsat obștea natală, pentru drumurile străinătățurilor amare, acum duc până în străfundul ființei mele dorul locurilor unde m-am născut și am crescut liber ca pasărea cerului, cu munții unde pășteam oile și hălăduiam cu flori de bujor și de colț la pălărie, unde adormeam mâncând afine de mi se-nvinețeau gura și buzele și unde mă răcoream cu apa rece ca gheața și dulce ca mierea, a izvoarelor din munții Făgăraș. Am colindat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385255_a_386584]
-
de la facerea timpului.Fiu de cioban, ce am lăsat obștea natală, pentru drumurile străinătățurilor amare, acum duc până în străfundul ființei mele dorul locurilor unde m-am născut și am crescut liber ca pasărea cerului, cu munții unde pășteam oile și hălăduiam cu flori de bujor și de colț la pălărie, unde adormeam mâncând afine de mi se-nvinețeau gura și buzele și unde mă răcoream cu apa rece ca gheața și dulce ca mierea, a izvoarelor din munții Făgăraș.Am colindat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385255_a_386584]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > LA STÂNĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului La stână Printre oi și mieii cruzi, la stână, Am hălăduit un an și-o vară. Și doi frați din fluiere cântară, Însă taina între noi rămână. Nu a fost mai bun vreodată cașul, Alte veri nici se mai pomeniră: Zilele cu soare se gătiră, Ierburi crude aromesc imașul. S-a
LA STÂNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357254_a_358583]
-
Italia, la Trieste, cu banii primiți de la fratele meu din Viena. Am trecut prin spatele postului de observație fără să fim luați în seamă, și, peste munți, urmând tot timpul direcția spre vest, am ajuns la o șosea, în Franța. Hălăduiam pe prima șosea franceză din viața noastră, în căutarea unei direcții”... Franța - probă de minte, inimă și... noroc! Ajunseseră în Franța, se simțeau și mai liberi decât până atunci. Speranțele tinerilor studenți români atingeau acum alte valențe pentru că știau ce
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
Toate Articolele Autorului Tărâmul visului din noapte, În care mă cobor ușor E populat cu voci și șoapte Și totul e încântător. Și elfli, și îngeri, și serafimi Dansează-n cercuri unduind; Nu-i încleștare și nici patimi, Doar dragostea hălăduind. Fântâni cu lapte și cu miere Cu clipocit te-ademenesc, Iar grijile sunt efemere: Toți le-au uitat și prăznuiesc - Sunt mese-ntinse sub terase, Cu tot ce-ai vrea și ai pofti, Iar vinurile tămâioase Îți dau putința de
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
mâna Domnului, devin picătură solidă din coloana creației Lui. reînvăț mișcarea gândului de fiecare dată. este alta, și alta, și alta, sau înnebunesc privindu-i arcuirile, sinuozitățile prin întreaga mea ființă? cuvintele mă împresoară, ard. mai târziu, cuminți, se aștern. hălăduiește sufletul între somn și trezie. poetul, care tot mai așteaptă ca El să împartă darurile, rămâne ascuns după firimitura din tâmpla stângă a Uriașului de iarbă. el devine pâine în cuvânt, lăsând așteptării dreptul la vers, la curgere, la încercare
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
Autorului ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI versuri, Bertoni D Albert La marginea orașului, În crangul cu salcâmi Dădeam măsură pasului Fără să mă îndrumi Mirosul lor înălțător Mă saltă, și mă poartă Parfum sublim, îmbătător Ales numai de soartă Printre salcâmi hălăduiesc Să-ți simt ades mireasma Te caut, dar nu te găsesc Zărindu-ți doar fantasma Alerg spre tine permanent Te văd, sub clar de lună Salcâmii toți, concomitent Ne doresc noapte bună Și-n fiecare zi de Mai În crâng
ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383041_a_384370]
-
și încremenirii în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc ?!, Corneliu Leu se avântă, la nici 16 ani, pe baricadele solzoase ale muncii de reporter și redactor la Pagini dobrogene. Între 18 și 26 de ani, hălăduiește pe șantierele întemeierilor postbelice din țară, ca jurnalist frenetic la Radiodifuziunea Română, unde înființează ,,Radio vacanța”. Concomitent, este student la Facultatea de Pedagogie și Psihologie a Universității din București, apoi la aceea de Jurnaliști Universali. Călit în presa scrisă și
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
rezultate în urma fracturării (iresponsabilei răniri a Pământului-Mamă, cu pumnalul, vertical, drept în Inimă!) hidraulice, să se dezlănțuie apocalipsa. Deocamdată, țăranii nu-și mai pot bea apa din fântânile săpate de ei. Va veni și ziua când nu va mai putea hălădui sub soarele Lui Dumnezeu, țăranul cu pricina, precum îl vestesc alți țărani, cei de la Izvoarele-Galați, unde, peste noapte și deja, pământul urlă și se cutremură, din pricini, cică, “misterioase” (niciodată, de când este istoria valahă, Pământul nu s-a cutremurat pământul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
vecinelor. Bănuiesc că el se simțea complexat în fața femeilor din pricina unui vitiligo, care, mai ales vara, îi provoca urâte zone depigmentate pe gât și o parte a feței. Pasiunea lui era vânătoarea și își petrecea mare parte din timpul liber hălăduind prin nesfârșitele păduri din preajma Umilenilor. În cele din urmă s-a căsătorit, totuși, cu o asistentă medicală, care, pragmatică, a apreciat numaidecât ce însemna să ai soț un inginer cu un venit consistent și cu cea mai acătării casă în
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
vreo ocazie că, după o altă boacănă a “domnului” Dode, domnului Arsu și părintelui Băluță li s-a acrit de talentele “domnului” Dode în educație și l-au lăsat să taie în continuare frunză la câinii de pe uliță, pe unde hălăduia toată ziua. Despre ce boacănă a fost vorba? În primăvara aceea, nu știu din ce cauză, a fost o adevărată invazie de fluturi albi de varză. Toată lumea era disperată, de parcă ar fi fost vorba de un episod apocaliptic. Pentru noi
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
deunăzi, un ditamai patrupedul fugărise niște femei pe care le surprinsese la cules fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se pot, de regulă, lesne îndestula cu hrană, altfel femeile acelea puteau s-o pățească urât de tot. Apoi mai hălăduiau pe acolo și așa-zisele animale cu două picioare, braconieri, culegători de bureți, hoți de lemne și alte specimene de cea mai joasă obârșie, ale căror reacții putea fi imprevizibile la o adică, altfel spus, dacă aveau ceva tărie la
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
2017. ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI versuri, Bertoni D Albert La marginea orașului, În crangul cu salcâmi Dădeam măsură pasului Fără să mă îndrumi Mirosul lor înălțător Mă saltă, și mă poartă Parfum sublim, îmbătător Ales numai de soartă Printre salcâmi hălăduiesc Să-ți simt ades mireasma Te caut, dar nu te găsesc Zărindu-ți doar fantasma Alerg spre tine permanent Te văd, sub clar de lună Salcâmii toți, concomitent Ne doresc noapte bună Și-n fiecare zi de Mai În crâng
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inițieze pe el, Feifel, în misterele Cabalei. Se aflau amândoi în Pereen, țara de pe cealaltă parte a Iordanului, care se întindea de la Pella în nord către munții Makaines, de lângă Marea Moartă. Acolo se găseau multe morminte și printre morții obișnuiți hălăduiau și spirite impure, care eșuaseră în încercarea de a ajunge la un nivel elevat. Aceste spirite obișnuiau să ia în posesie corpuri, torturându-le în feluri de neimaginat. Peste tot apăruseră oameni posedați, dominați de spirite impure, neputând să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce posedă, chiar inimile și la urmă de tot sufletul. Și cu asta se vor face singuri sclavii noștri. Când închisese gura, Zaharel simțise că altcineva îi pusese în gură cuvintele astea mari. Trecură câteva luni de vană așteptare - foametea hălăduia mereu pe alte îndepărtate meleaguri. „Aleșii Domnului“ deveniseră nerăbdători, încât în secret fiecare își dorea să dea peste ei o calamitate, cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În tinerețea lui, acest fabulos signor Fumo era faimos în toată Italia și chiar în străinătate. Fusese un „vânzător de castele“. Mai exact, vânzător de castele de aer. „Castelele“ poate existaseră în realitate, odată în trecut, dar în timpul nostru ele hălăduiau numai în mintea lui signor Fumo. - Dar cine cumpăra acele „castele“? am întrebat eu. - Tot felul de oameni cu bani: americani, nemți și alții ca ei, cuprinși deodată de febra fantasticului, a irealității, a spus Franco, conducând cu mână sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt Roxana Dobrescu, domnule director, de la a VIII-a C, bâigui fata. S-a întâmplat ceva groaznic, altfel nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia acum observă rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și-au cumpărat pământul pe care acum se află casa și grădina - locul se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din morminte. Când am venit acasă se golise cătunul, Aveam la cârma țării și popa, și nebunul. Cum tineretul nostru plecase la căpșuni, Parlamentarii țării se pretindeau imuni Când am venit acasă adus de dorul pâinii Pe străzi, în capitală, hălăduiau doar câinii. Când am venit acasă, poporul amuțise, Flinta de haiducie de ani buni ruginise În țară tronau popa, jandarmul și primarul Greul, ca totdeauna, îl ducea tot țăranul. Când am venit în țară nu mai cânta nici cucul Țara
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CINE EȘTI? Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului foto: artist TOMPOS OPRA AGOTA felie de pâine în mâna crăpată de ger? agonie a sufletului hălăduind printre umbrele cuvintelor? palma întinsă a gândului cerșind adevăr, sensuri, taie noaptea și trupul strâns deasupra valizei de visuri. banal. milă a buzelor înghețate într-o metaforă falsă, vers, într-un poem al minciunii, și trup răstignit în uitare, nimic
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci” Mahatma Ghandhi 4. Prima lecție de viață Ana, dovedi încă de mică, prin înclinațiile sale spre artă, că este dotată atât cu talent muzical, cât mai ales cu cel creativ - artistic. Când nu hălăduia pe dealuri cu cârdul ei de copii năzdrăvani, tăia toată ziua la foarfecă cârpe și confecționa rochițe pentru păpuși. Le cosea așa de bine și avea atâta fantezie în crearea lor, încât credeai că a urmat niscai cursuri de croitorie
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
picioare. Avea amețeli, dar mai avea și atât de multe lucruri de făcut. Nu a mai avut timp să-i gătească ceva de mâncare lui Vasile, să aibă ce îmbuca când va veni de la pădure sau de pe unde o mai hălădui el ca tot omul slobod, învățat să nu dea socoteală nimănui. Știa că pentru el, ea reprezenta doar o umbră care se plimba prin casa lui. În cel mai bun caz, era mama celor două fiice nedorite și neiubite vreodată
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]