226 matches
-
Mereu rămân prea mulți stâlpi putrezi în picioare, prea multă omenire infectată pentru ca omul să mai poată înflori. Suprastructura este o minciună, iar temelia o nesfârșită spaimă zguduitoare. Dacă, o dată la un secol, apare un om cu o privire disperată, hămesită, un om care ar vrea să întoarcălumea cu susul în jos, ca să creeze o nouă rasă, iubirea pe care el o aduce lumii este schimbată în fiere și el devine o plagă. Dacă din când în când descoperim niște pagini
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
aflată la dosar prin trasarea poziției cu cretă turistică printr-un sejur de 5 zile, cazare, masă și transport împins. În rest, totul e în ceață unde ici-colo mai cade o stea în viziunea victimei și în vizuina unui lup hămesit rătăcit la capătul lumii ce urlă disperat de arsura cozii ... Ah!!..Ce romantic!... Zbang! Am rămas cu pixul în gură. Cine l-a adus pe ăsta în mintea mea? Imaginație-imaginație da', nici așa! Mă duc să cumpăr înghețată. - Și semințe
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
la figurat, scriitor, este și el victimă a aceleiași pletore jurnalistice, care vai, nu e de capul ei, în cursa nebună după rating. Și găselnița este veche, patentată de acum după succesul repurtat în cazul lui Cezar Ivănescu: aruncă gurilor hămesite din piață, nu pâine ci sînge! Adun la un loc experiența anilor, mulți la număr, mai mulți poate decât vârsta multor jurnaliști angajați în presa de scandal, și nu pot să nu aduc în discuție - și cine știe, chiar să
NICOLAE BREBAN... de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341909_a_343238]
-
în timp eu de-abia îl descopeream pe al meu. Dar nu eram deloc organizat în lecturile mele. Practic, evităm ce mi se cerea la școală și citeam ce nu apărea în bibliografii, desi totul într-un mod foarte haotic. Hămesit, dar incapabil să aleg. În trenul Arad (unde făceam liceul) - Săvîrșin (localitatea de reședință), mă puteai prinde cu Organon-ul lui Aristotel în mână, sau alte titluri criptice pentru cei cu care călătoream. Nu înțelegeam o iota din ce scria
portret de librar () [Corola-blog/BlogPost/337830_a_339159]
-
și gătiți cu praf de sare și cimbrișor... Ajuns aici cu-nchipuirea, Nădejde scutură din cap dornic să-și uite că râmnise la... și-adormi ca răpus. Sleit de greul drumului și lihnit de foame, mușcase din somn ca un hămesit! Cărarea pe care-apucase a doua zi îl duse la un eleșteu, nu mare, într-o margine de sat. În apa-i văzu pești mărunți împungând supărați asemenea unor ace adânca oglindă. Câte unul mai lătișor era lucit cu soare de
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
erau prune, mere, pere, câteodată corcodușe.Ana se ducea la lucru cu ziua și acolo primea mâncare și țuică.Creșteau în bătătură un purcel și câteva zeci de găini costelive pe care uneori le mai lua vulpea sau vreun câine hămesit.Iarna, când zăpezile albe se lipeau de pământurile negre și înghețate, tăiau godacul și sărbătoreau Crăciunul cu vin roșu și caltaboși.O viață pe care nu mi-o puteam închipui mie sub nici o formă.Prietenul meu Sorin, câte prostii n-
AMELY P4.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343604_a_344933]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CE ZICI... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1670 din 28 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ne știm? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit Privirile prin iarba necosită A unui vis plăpând și hămesit De dragoste... Ți-am fost și-atunci ispită Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi Obrazul fin, ca pârgul de caisă. Deja te auzeam cum strigi “Rămâi! Ești viața mea!”... Dar nu ți-am fost promisă Și am
CE ZICI... de AURA POPA în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380558_a_381887]
-
zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Citește mai mult Coboară astrul la chindieși zarea-n strai de aur o îmbracă,Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă.Un stol de grauri de pripas
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TURBARE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi vine...așa... să mușc din viață ca un lup hămesit și turbat, să sfâșii fiecare coșmar care liniștea mi-a furat, să-mi picur în urme sânge fierbinte de speranță care să sature setea puilor mei. Departe de haită, ferit de plumbul cuvintelor care m-ar țintui la pământ... Surd
TURBARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381555_a_382884]
-
moșneagului răscopt și mă doare-n frunză toamnei și-n copacul tot mai trist, mă închin umil icoanei să mai fiu, să mai exist și mă doare-n fulgul iernii și-n nămeții viscoliți, în mătania vecernii și în lupii hămesiți vreau copiii să m-asculte, mama, te aștept să-mi vii doruri, gânduri, vise, multe mă plâng rime-n poezii... Referință Bibliografica: MĂ PLÂNG RIME / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi
MĂ PLÂNG RIME de DORA PASCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380829_a_382158]
-
stelară avortată de supernove muribunde, este capturată ireversibil și cade spre centru-i cu viteze luminice: colaps continuu al gravitației regine și perpetue ce totul absoarbe cu criminală lăcomie, ca un dragon sălbatic de foc, ca un aspirator flămând și hămesit al cosmosului care comprimă înspăimântător și înghite tiranic oceane întregi de lumină și care curbează cu bruște contracții nebune până și urmele infinitului mare și mic, până și vidul, născând un sac imens de spațiu-timp ce curge continuu-n propria
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
ce sălășuiseră aici și în anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > LUPUL ȘI CÂINELE Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]
-
prima categorie apare călare pe o butie, cu o frigare în mână, înfiptă într-un cap de purceluș, acel personaj rubicond care vine în întâmpinarea celor necăjiți al căror șef abia mai ține în mână o lopată cu doi pești hămesiți... Ce voia să însemne acest tablou? Epaminonda le spuse că privitorul vede aici numai instincte, dar, pe lângă aceste insticte, tabloul, prin simplitatea și naturalețea lui, este odihnitor ca și această primăvară de afară. Veronica Micle mersese la fereastră și privea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
cu pulberea fierbinte era străjuită de câteva sălcii în care un stol de vrăbii se ciorovăiau pe un gândăcel. Am străbătut ulița în grabă, uitându-mă mirată la colibele de stuf și la câinii sfrijiți de la porți. Erau atât de hămesiți că nici nu mai lătrau, doar dădeau leneși din coadă, privind apatici cârdul de gâște ce traversa ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar nisipul fierbinte îmi transmite fiori în
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. Atunci, îi sorbea cu ochi avizi sfioșenia și năvalnic se cufunda în ea. Apoi, a preluat ea controlul, satisfăcându-i toate dorințele, râzând și lăcrimând de plăcere. S-au devorat reciproc în toate pozițiile posibile: stând pe spate
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. ... Citește mai mult Urbea fierbea. Apariția ei îi pusese pe toți pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
mătăsoasă, compasional.Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. ... II. PUZZLE, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 1676 din 03 august 2015. Motto: ”În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”- Ion Cosmovici S-a trezit brusc, fără s-o deranjeze nimic; liniște, întuneric, nici o geană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
am tras două perechi de ciorapi, mai întâi ciorapii albi și peste ei cei roșii, ca la mărțișor - să-mi poarte noroc să răzbesc frigul. M-am înfofolit. Dragobete m-a surprins hibernând. Pe urmă a venit galopant o primăvară hămesită. O explozie de flori. Nici n-au înflorit bine magnoliile, c-au dat năvală caișii, zarzării. La tine a înflorit piersicul? S-au bulucit peste ei cireșii, vișinii. Au urmat, perii și merii. Castanii au aprins lumânări la festin. Salcâmul
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
în cutii la fel și cerceii ridurile umbra care sunt se depune ca un buchet de flori ofilite pe perna mea acolo unde nu o mai atinge nimeni și nimic până dimineața * am avut o iubită care semăna a ogar hămesit îmi transpirau palmele așteptând-o mereu să se întoarcă din lungile ei amețeli dragostea noastră era ceva ca o vânătoare regească avea buzele aspre și luminoase sentimentele ne crăpau pe la colțuri îmi făcusem cuib în triunghiul liniștii descris de gâtul
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră... nuca-nviază... fuge zglobie... și pasărea țopăie ațâțată... ciocul, gogeamite menghină, o-apucă... poc-poc! Nuca se face în două. Speriată nițel de recul, hămesita deschide a zbor scurt perechea de aripi. Cu greutate m-aplec și i-apuc ofranda... Tare-aș vrea să aflu, să știu ce-i de făcut în această toamnă pustie! Duc înspre ochi o jumătate din fructul poprit și-acolo
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
în preajma vîrstnicilor cu vădita intenție de a traumatiza - te uiți la aceste specimene și-ți dai seama cît de subnutrite sînt (nu numai intelectual, ci... stomacal pur și simplu); ultimul bănuț (provenit de unde?), în loc să-l dea pe un covrig, acești hămesiți, cu aspectul lor famelic, de lumea a treia, îl dau pe idioatele pocnitori - toți pirotehniștii ăștia jalnici trebuie remarcat poartă invariabil fes; e o modă a fesului, însușită, ce oroare! și de alți tineri, unii dintre ei destul de curăței, acompaniindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune ce să facă, nu i se scrie, nu i se cere nimic; e lăsat în nesiguranță și el cere preciziuni”. Constantin Brâncoveanu, aflat între o puternică armată otomană, ce-și întocmise lagărul pe Dunăre, și o slabă armată rusă, „hămesită și zăpăcită”, era în dilemă. La 7 iulie, el îi comunica lui Gheorghe Castriotul, la Iași, că îi mai scrisese prin căpitanul Vasile „acum 20 de zile”, că de când a plecat el, solul, nu are nici o veste din partea sa, că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grozavnic. Deszăvoraște Porțile-Amintirii: uită-te la mine Nu că la altul, ci că la Sinea ta adevărată. Năluca ta sînt, Si m-ai supus în vremuri de demult prin a ta Veșnică Tărie 350 Cînd eu eram prădalnică-nsetată și hămesita cruntă pofta și ucidere. Deși oribil și-Înfricoșător pentru-ai tăi Ochi, deși-ngropat sub Ale Universului ruine 208, ascultă cît de-naripat vorbesc, si fii tăcut. De ne vom contopi în unul, o altă lume, ce-i mai bună, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tainei, și în curînd va reveni În Nori și Focuri în jurul stîncii și-al copacului de Taină. Și cum sămînță cu Nerăbdare și veghind așteaptă floarea să și fructul, Si sufletu-i neliniștit privește-afară-n limpedea întindere 555 Să vadă dacă hămesite vînturi sînt pretutindeni cu nevăzuta lor oștire, La fel privește-afară Omul în arbore și iarbă, pește și pasăre și lighioana, Strîngînd ce-i risipit din trupul său nemuritor În chipurile-Elementare a' tuturor fapturilor ce cresc. El cearcă îmbufnatul vînt din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]