422 matches
-
minuna când ne vedea așa cuminți, ne mai verifica dacă ne țineam de învățătură și pleca mulțumit: - Bravo, sunteți niște copii minunați! Se înșela amarnic, pentru că, treptat-treptat, spiritul cazon al domnului Fusulan dispărea din clasă. Dorința de joacă învinsese și hărmălaia reapăruse printre bănci. Fetele se jucau mai în liniște, dar joaca băieților, cu alergături, bușeli, trânteli, țipete și păruieli, l-au determinat pe domnul Arsu să caute și, urgent să ne găsească, învățor. Adică, învățătoare, pentru că în acele vremuri de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
apare concurența! Ca să-ți pună bețe-n roate! Acum, când se scoseseră toți bolindeții din cuptor și gospodinele ieșeau la poartă bucuroase să-i dăruiască, tocmai acum apăruseră și cetele de colindători, care ccuiau pe la porți cu strigătele, făcând o hărmălaie de nedescris. Te pomeneai cu câte două-trei cete la poartă, întrecându-se cu urăturile. Eu...ce era să fac? Alergam ade acolo-acolo să prind o poartă liberă. Văzând că nu mai prind, după ce termina cu uratul o ceată, hop
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
E băiețelul meu. Eu mă culc cu el. -Aoleu! A început iar nebuna. Tu strângi plozii de pe drum și eu să-l spăl la fund! Să pleci imediat cu el din casa mea! Am început și eu să urlu, amplificând hărmălaia. Omul și-a pus mâinile la urechi și a răcnit : -Hooo! Încetați, că m-ați înnebunit! Hai, mă, să te duc la mă-ta, să te spele la fund! Lisandra a început să plângă amarnic și să urle : -Nu vreau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... Citește mai mult Domnul ArsuToate eforturile domnului director Arsu de a ne pricopsi cu un învățător “mai de Doamne-ajută” au fost zadarnice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... XVI. DOMNUL DODE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva mai departe, făceai o hărmălaie asurzitoare, târându-te la vale, încercând să-l găsești și tu. No, în clipa aceea, parcă a prins viață. L-am simțit cum mi se smulge dintre degete și pleacă de lângă mine. Vrei să spui că nu l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă anunță în ziua aceea de moartea lui Destinat. Aflai două zile mai târziu, de la părintele Lurant care veni și el să mă viziteze. Se întâmplase a doua zi după accidentul meu. Murise cum nu se poate mai simplu, fără hărmălaie și fără plânsete, acasă, într-o frumoasă zi de toamnă, toată numai aur și roșu, doar puțin rece, colorată încă de amintirea verii. Ca în fiecare zi, ieșise pe la mijlocul după-amiezei pentru a-și face plimbarea în parcul Castelului și, ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În colțul ochilor, am Început să ling covorul pe care trona o pată albă. Nu mai țin minte cât timp am lins așa. — Cine e la telefon? m-a Întrebat Gan cu un accent caraghios. În jurul lui se auzea o hărmălaie de voci disparate. — Keiko Kataoka mi-a dat acest număr și aș vrea să ne Întâlnim să discutăm despre domnul Yamamoto, m-am bâlbâit eu, cu limba Împleticindu-mi-se din cauza cocainei. Mă cheamă Miyashita. Nu ne cunoaștem, firește. — Yamamoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe alt buton și, dintr-un colț al imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aste vremuri!”!" Îmbufnată și nemulțumită, s-a îmbrăcat și a plecat să se plimbe. Nu avea o țintă anume. Mergea pe jos, agale, încercând să-și pună ordine în gânduri, privind toate vitrinele fără să caute ceva anume. O distra hărmălaia copiilor din cartier care se bucurau de libertatea oferită de vacanță. Mulți tineri îmbrăcați sumar, părând că merg la ștrand ori la vreun teren de sport, o priveau cu multă curiozitate și îndrăzneală. Ea rămânea aparent impasibilă, dar se amuza
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
hol lung și prăfuit, iluminat puternic de un șir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stofă ripsată. Câteva uși întredeschise lăsau să irumpă un zgomot de petrecere. La capătul lui, o scară în spirală urca undeva deasupra unei hărmălăi neobosite. Am urmat-o într-una din încăperile de la capătul coridorului și m-am trezit în fața unui grup mai mult decât zgomotos: - În sfârșit, bine c-ați mai venit și voi! - Unde l-ai găsit și unde-i John? - Hai
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
i se taie picioarele și se așeză pe iarba aceea bătrână și prăfuită, din spatele terasei, decorată cu tot felul de resturi de la presupuse dejunuri. Auzea prin foia de cort ce despărțea terenul viran de terasa cu mici și cu bere, hărmălaia și voia bună de dinăuntru. Nici una, nici două, într-un minut se trezi însă înconjurat de ortacii lui Jery, cu însăși namila în frunte. - Ce-ai zis, băi gunoiule, că mă dai la Poliție? - făcu Jery cu voce dogită, trăgându
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
la ușa cortului, aruncându-și în față jigniri și porecle. Unii, care se considerau „istorici specialiști”, îi porecleau pe ceilalți, spunându-le „dacologi protocroniști” și „dacomani”. Iar aceștia din urmă le strigau „specialiștilor”: „trădători și falsificatori de istorie”. Era o hărmălaie de nedescris. Am încercat să descifrez ceva din cearta lor: „Specialiștii” susțineau că neamul dacilor s-a stins după nimicirea lor de către împăratul Traian, că așa zisul „popor român” nu este decât o populație formată din amestecături. Adică, amestecătura din
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
se presupune”, „se pare”, „cred că ar fi”, „s-ar înțelege”, „să ne imaginăm” ș.a. Dacă în literatură astfel de afirmații dau strălucire textului, în istorie creează îndoieli și controverse. Nefiind istoric, nu-mi permit să-l contrazic, îmi ajunge hărmălaia din Catedrala Istoriei noastre. Dar îmi exprim și eu câteva îndoieli: 1.- dacă regele Ungariei a spus despre dușmanul său că este „olahul (adică valahul) nostru necredincios”, de ce dumnealui afirmă cu tărie că Basarab a fost cuman? De ce nu i-
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
care nu prea îndrăznea să-și ridice privirea spre ea din pământ când întâmplător îi vorbea, ea s-a invitat la el acasă! S-a întors din drum, a intrat în casă și de parcă atunci realiza pentru prima dată ce hărmălaie e. Lucruri inutile se aflau răspândite prin casă și pentru a nu știu câta oară a gândit cu glas tare: „Se cunoaște că lipsește o mână de femeie în casă!” Dar... revenindu-și și-a dat replica: „Care femeie ar
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
de o oră și îmi pierdusem răbdarea. Plecăm la Vox Maris, da' s-o mai întreb o dată p-asta de fete. Vin sau nu?! Am pus paharul jos și m-am strecurat printre clienții care beau în picioare. Fum, muzică, hărmălaie ... uiți de toate necazurile și, pentru o oră, două, scapi de stres. Cum am ocolit barul, nici n-am făcut doi pași, că am zărit o fată la bar, cocoțată pe scaunul înalt, din lemn masiv. Era roșcovană, minionă, cu
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
e un tip ca lumea. Am luat-o de mînă, am ajutat-o să coboare de pe scaunul înalt și am plecat cu ea. Unde mergem? Să mîncăm, i-am răspuns. Căutăm un local mai liniștit, la Pub e prea mare hărmălaia. Doamne, ce micuță era. Și ce frumoasă. Îmi era teamă să nu mă trezesc din somn și să-mi dau seama că am visat. Dar nu visam. Am intrat la Ficus, la Andi, unde se mănîncă cea mai bună salată
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > MEDEEA DE PE ISTRU (2) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului MEDEEA DE PE ISTRU (2) nuvelă Îmi place să povestesc, îmi mărturisise Cucaras, după ce hărmălaia se mai domolise. Vorbea cu vinovăție în glas, ca și cum și-ar fi recunoscut o meteahnă. Dar de când e lumea lume, navigatorii le-au potolit, celor ce n-au avut parte de călătorii, curiozitatea, povestindu-le despre încercările la care au
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
comunei, sub dudul din spatele Postului de poliție. Acolo era o lecuță mai răcoare decât afară. Sporovăiam de-ale noastre și încercam să ne stingem setea cu o bericioacă rece, așezați la masa de sub dud. Deodată ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe uliță în sus, spre stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
un blidon (?!) din plastic, plin cu motorină, cu dopul înșurubat și cu câte o cârpă arsă legată în jurul gâtului... Și ne-am gândit să venim la matale că poate afli ceva. Azi noapte, pe la orele douăsprezece, am auzit eu niște hărmălaie pe drum și s-au dat câinii ca la om dar n-am ieșit să văd ce se întâmplă. Dtră ați văzut ceva? i-am întrebat eu pe ceilalți doi. —Eu, nimic... —Dar de unde?! Atunci m-a străfulgerat o idee
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
banilor. Asaltată de cele mai plăcute gânduri și cu inima cântând de bucurie și speranțe îndrăznețe, pedalam cu aripi la picioare pe bicicleta mea ponosită, pentru a ajunge mai repede acasă cu veștile bune. Îmi mai persista încă în urechi hărmălaia de la școală, veselia contagioasă a elevilor ce năvăleau pe coridoare, însuflețiți de promisiunea vacanței, ce mai avea doar două-trei ,,stații”până să ajungă la noi. Majoritatea aveau intenția să anticipeze de două- trei zile, mult așteptatul eveniment și își salutau
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
și după șura lelii Anica Babii. De ce din toate curțile o alegeam pe cea mai modestă? Este greu de explicat. Poate pentru că lelea Anica având mai mulți copii și fiind și cea mai nevoiașă de pe stradă, accepta să îi facem hărmălaie chiar sub geamuri. Mai era și atracția din vecini de lelea Anica, mărul cu mere dulci de la badea Aleisa din ogradă. Când spun dulci, nu mă gândesc la merele acrișoare pe care le găsim prin piețele noastre tot mai greu
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
nu termină vorba că primi o pereche de coarne în turul pantalonilor și se prăvăli, dincolo de pârleaz, peste un mușuroi de cârtiță. În clipa următoare se rostogoli peste el colegul său. - Afurisit de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]