1,450 matches
-
răgaz. Iadul însuși se-nfioară De-ale noastre reci destine, Plânsul morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei de la-nceput! Și nu mai ai nici o
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Aceeași tu, aer ușor și foc ce arde râul oricum aș fi și chiar de te-aș trăi cu gând pierdut, dorință-arzătoare... hăul se-nalță în absent și-n azi, fără-a uimi din patru elemente-aș fi alcătuit cu grijă în tandră-mbrățișare, lumina o trimit iubirea mea din două o spirjin cu o tijă că moartea s-o alung în micul
SONETUL 45 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380146_a_381475]
-
intersectat pentru prima oară. Ascunși de vederile triste ale muritorilor, un demon și un înger au căzut pradă unui sentiment primordial și obscur: iubirea. Ochii ei chihlimbarii au rămas fixați pe chipul inexpresiv al brunetului venit din cele mai întunecate hăuri ale Iadului. Deși a fost instruită să nu stea în preajma celor că el, ceva o împiedică să iși miște corpul. Aripile sale albe au rămas înțepenite, uitase până și motivul pentru care se află în acel oraș al oamenilor. Misterul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
intersectat pentru prima oară. Ascunși de vederile triste ale muritorilor, un demon și un înger au căzut pradă unui sentiment primordial și obscur: iubirea. Ochii ei chihlimbarii au rămas fixați pe chipul inexpresiv al brunetului venit din cele mai întunecate hăuri ale Iadului. Deși a fost instruită să nu stea în preajma celor că el, ceva o împiedică să iși miște corpul. Aripile sale albe au rămas înțepenite, uitase până și motivul pentru care se află în acel oraș al oamenilor. Misterul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
ordinară, că și aia se regulează când îi vine vremea, dar tu ești o tâmpită de pus în vitrină. Sau, o cutră rafinată, care-ncearcă să mă îmbrobodească. Am simțit că mă lovește trăsnetul, tanti! Că s-a căscat un hău, în care mă prăbușesc, pentru că, naiva de mine, tot mai speram într-o înțelegere. M-am gândit un moment, ca să-l conving că se-nșeală, să-i spun că-i cedez, dar mi-am dat seama cu groază că nu
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
spre durere Si milă-ți fie de al ei parcurs, Căci nu primește, numai cere, Ceva de neiubit ceva deja distrus. Privește cu-nțelegere spre rău Și-ndrumă-l să-și găsească singur calea De a se prăvăli în propriul hău Și de-a-ți elibera ție cărarea. Privește la miracol și minune, Privește la frumosul interzis, Atât ți-am dăruit, ți-am dăruit o lume, Atât ți-am dăruit, ți-am dâruit un vis. Silvana Andrada Tcacenco 2016 Referință Bibliografică: PRIVEȘTE
PRIVEȘTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378177_a_379506]
-
mari e-un foc întunecat Și din abisurile mării-a-mprumutat Misterul nepătruns, din lumile de jos. S-a spus că tot ce-i negru-nseamnă rău, Ce n-ar putea domnia-i să susțină, Iar fericirea toată s-o arunce-n hău. Dar ea nu este nicidecum meschină Și stăpânește înțelept regatul său, Cu maiestate blândă de regină. REGELE ALB Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână, Iar sufletu-i, tot tânăr și tot verde, El, în tristețe, nicidecum nu-l pierde
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Sau să mă minți că mă dorești Cu vorbe dulci dar și cuvinte. Tu crezi cumva că este joacă Sau poate simplă nebunie. Care în timp o să îmi treacă Cuprins de dor și nostalgie. Nu vezi prăpastie-ntre noi Nici hăul cel adânc căscat. Ai vrea ca singuri amândoi Să ne iubim ! ... Dar în păcat ! Mă-ncearcă sentiment cumplit Ca de curată nebunie. În care eu voi sta pitit Să-ți cercetez melancolie. Aștept să treacă pe la mine Speranța noastră cu
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
neputrezite/ în cenușa de la moarte/ Să nu mai fie trăite.// Spaima lor fă-o pierdută/ Sau de nu, o rătăcește/ Poate vine și se culcă,/ Să vedem cine-o trezește?// Arde, doamne, necredința/ Așezată-n vârful scării/ Și aruncă-n hău căința/ De la lacrima tăcerii". Stimate domn, citesc din timp în timp versurile pe care mi le trimiteți cu nădejdea unui ajutor, de publicare, de scoatere la lumină. Nu fac decât să pun sub privirile cititorului, și el singuratic, neputincios și
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
după el, cu sfori nenumărate, toate micile obiecte de lemn. Obiectele morții sînt alaiul lui. Moartea care îl manevrează. Crima. Deznădejdea. El este căpitanul și, în același timp, maestrul de ceremonii. Chiar dacă sforile le trage, la figurat, altcineva. La buza hăului, la limita căderii în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
doar fantasmele au cizme speciale de motan încălțat" (p. 65), "trupelnicia este o stare de cunoaștere" (p. 67), "ce mare noroc este să știi să îți folosești trupul în mod cumpănit, fără să te răstești la el" (p. 72), "un hău obscen, dar și bosumflat" (p. 75), "să râd de mine încetișor, geometric, fără străfulgerări, dar și fără var în gură" (p. 78), "era o bulbuceală încovoiată" (p. 80), "ghiftuită de sine ca o mortăciune oranj de la împătimire" (p. 83), "o
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
serie de observații noi și pline de substanță, dispuse concentric între teza inițială, acreditând că "foamea e (...) un personaj decisiv în memorialul lui Hogaș" (p. 91), și concluzia cu care se încheie în mod expresiv și inspirat, consacrând ideea că "hăul care ia înfățișarea foamei e umplut la Hogaș cu fascinația spectacolului" (p. 104). Prezentarea de ansamblu a operei lui Hogaș din partea a patra are un caracter sintetic și vizează relevarea aspectelor considerate esențiale din perspectiva cititorului de azi, căruia i
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
pe măsură ce visul se învechea, piedici pe care altădată le-aș fi depășit destul de ușor acum mă blocau. Știam că e bună orice scuză pentru ca scriitorul să amâne momentul confruntării decisive, momentul în care între el și sine însuși stă un hău incredibil de subțire și alb. Am coborât cele câteva trepte care stăteau gata să se prăbușească. Totul e șmecherie și minciună. Nu nu. Totul e joc al spiritului și adevăr. Nu nu. Dacă nu scriu, totul e șmecherie și minciună
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
încep atunci, În minte, când din trup m-am aruncat. De-aici, departe, gândul peregrin Spre cerul tău se urcă,-ntrezărind Un chip iubit, ce numai orbul prin Întunecimi îl mângâie, clipind... Dar nu și umbra-ți, singur giuvaer Al hăului cu soarele zidit, Ce scaldă în splendori al nopții cer și-i dăruiește chip întinerit. Ce viață! Ziua drum și noaptea gând, Odihnă nu ne mai găsim nicicând... XXXIV De ce mi-ai prevestit o zi cu soare? Sunt gol, furtuna
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
natura, dar inconsolabilă în pierderea Persephonei e chiar Pământul, mama generatoare și regeneratoare a celor vii și a celor dispărute. Dar ea rămâne tot femeie, fragilă ființă de carne și oase, victimă împinsă la marginea lumii, sub care se cască hăul unei prăpăstii, iar în depărtare, parcă pe-un alt tărâm, e gata s-o înghită apa mării. Departe de carul tras de cai înaripați, fără atributele puterii, mamă înfrântă de puterea morții, ea nu renunță la căutarea fiicei pierdute, urcând
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
ne reflectam s-au spart și-au dispărut. Doliul e revanșa, pe tărâmul nesigur al durerii, a celui care știe, vede, simte că a mai triumfat o dată asupra morții. E gloria de-o clipă a învingătorului, înșelătoarea fereastră largă cât hăul negru prin care lumea începe, a început deja să se vadă mai cenușie, mai tristă, mai îndepărtată.
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
ajuns la altitudinea de 3.000 de metri. Elvețianul nu a avut echipamente de siguranță și nici măcar o bârnă cu care să se echilibreze la nevoie. A pășit cu mare atenție, știind că la prima mișcare greșită va cădea în hău, informează . Aventura, având drept scop o strângere de fonduri pentru UNICEF, s-a încheiat cu bine, după o oră și 20 de minute.
Adrenalină! Un cascador a parcurs 1.000 metri pe cablul unui teleferic din Alpii Germani () [Corola-journal/Journalistic/69156_a_70481]
-
nu mă-ntrece. Pierderea ta pe cuget m-apasă, cântecu-mi pentru totdeauna s-a dus, jelesc împreună cu marea furioasă când ceața vine pe valuri de sus. Fără cuvântul tău și vraja ta clipele-s goale, seci, neguri mi-aruncă în hău steaua, acolo unde lumina piere pe veci. N-oi mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
pusă la punct și merg până la capăt, fie cu oricâte ezitări și opoziții, sincere ori de bravada. Ale lui Pântea sunt de amândouă felurile. Stihialitatea cu seducție fatală a informului, a informelor și ipostazelor depravate (când își ridică ochii din hăuri, ceea ce se mai întâmplă, căci și Aurel Pântea mai dă câte o raita prin realul de cotidian, excitându-și astfel sarcasmul), ca și condiția total stupefiata a poetului în fața lor impun o poetica de reporter din - și de - abisuri. Poemele
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
întrupat simbolic în anul 1989, nu e doar finalul unui drum, ci resorbirea istoriei în propriile interstiții. Scriitorul - centru și țintă al acestei povești bovarice despre întemeierea, mărirea și decăderea universului - e predestinat să scrie scenariul fantasmagoric al rătăcirii prin hăurile și excrescențele unei lumi care-l fascinează și-i provoacă, în egală măsură, oroare. Felul în care tratează un moment esențial din istoria recentă a României, evenimentele din decembrie 1989, reprezintă nu doar un exemplu de înaltă artă literară, ci
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
fi abandonat pe bunicul fără nici o remușcare, ba atașându-i de pulover chiar un bilețel cu inscripția: "Mă, te-am părăsit, fin'că bei ca un porc și mi-ai degradat prestigiul de nu mi-l mai repar până-i hăul..." Adevărul era că prestigiul bunicii arăta în imaginația mea și a Claudiței ceva mai zdrențuit decât fusta ei cu croiala în cloș, țesătura căreia - roasă de vreme și de molii - făcându-l pe vecinul de la apartamentul 37 s-o întrebe
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
lumea trecuse de la franceză la engleză, iar de la engleză la ignoranță. Simțea că atmosfera lumii se transforma în mod periculos, o simțea chiar în profesia lui. Trebuia să recunoască o realitate tristă: zilnic dispăreau cuvinte, probabil pentru totdeauna, sorbite în hăul negru al uitării, care este infernul limbajului și căruia lenea noastră îi deschide larg porțile. Într-adevăr, în lume erau din ce în ce mai puține cuvinte, în ciuda - sau poate toc-mai din cauza - enormei creșteri a populației globale, ce nu părea să fie limitată de
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
în carte, iar una dintre ele este reprezentată chiar de final. Aleargă înseamnă, în ultimă instanță, gestul de supraviețuire prin scris (scrisul ca alergare), atunci când toate celelalte văluri - care marchează adaptarea/ integrarea socială - se reduc la zero, atunci când se cască hăul și când se face simțită frica de îmbătrânire, de singurătate, de moarte: „Acum am ajuns în punctul în care scriu ca și când aș face jogging. Fiecare zi contează. Fiecare pauză mă angoasează. (...) scrisul e singurul moment din zi în care simt
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
--- Leopoldo de Luis Pe mâine „Pe mâine”, spui. Și „mâine”-acesta-adastă La nesfârșit, o casă-ntrezărită În beznă și-o femeie adormită Ce nu îți va deschide-a ei fereastră. „Pe mâine”, spui. Să fie cu noroc. Vezi peste hău o punte aninată, Și chiar de-i barca-n mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți-l doresc, Fiindcă-n hăul de nimicnicie Mă prăbușesc, și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să trăiesc În trupul tău. Dorință, boală grea. E tot ce vei găsi la moartea mea. Antonio Garmendia Vârstă Ce adăpost ai? Unde ți-e
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]