154 matches
-
spre deosebire de raporturile nu totdeauna pașnice pe care le-au întreținut cu alți vecini, nu s-au războit niciodată între ele. A început prin a publica versuri în limba sîrbă, pentru a trece apoi la texte așternute direct în românește. În locul habitualelor stări conflictuale dintre naționalități, o mișcătoare umoare a concordiei, rimînd cu ceea ce se cheamă acum, cu o sintagmă politicianist-clișeizată, "integrare europeană". Pe un fundal istoric, bardul își transcrie relația morală cu ambele țări dunărene: "Încă mai simt și cutremurul / din
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
Gheorghe Grigurcu Fără dificultate ne dăm seama că Nicolae Tzone e un poet dintr-o speță mai puțin frecventă. în locul habitualei ființe fragile, vulnerate, inadaptabile ne întîmpină un individ robust, cu un surplus de energie, rostindu-se într-un interminabil discurs gîlgîitor (impulsul vital din care purcede îl oprește cît mai mult posibil a recurge la punct), într-o avalanșă de
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
secret faptul că în epoca noastră (nu doar "în deceniile postmoderniste") termenul geniu a fost banalizat, mai grav: terfelit prin aplicarea să neselectivă, daca nu direct compromițătoare. "Geniul revoluției", "geniul comunismului", "geniul mării cotituri", "geniul Carpaților" au funcționat drept titulaturi habituale în sistemele totalitare, menite a-i flata pe liderii dornici a-și ritualiza puterea. Așa încît impunătoarea vocabula a devenit una ce reflectă supremația arbitrară, despotismul, falsul grosolan și adularea, confiscată fiind de către limba de lemn. Nu mai puțin a
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
prin cuprindere, lumea, utilizând orice material, inclusiv durerea și negația. Ea restaurează, în acest mod, demnitatea poeziei. Cu inegalabilă finețe, Valery afirmă că piedicile sunt pentru autor, nu pentru operă! Iată subiectul, onorat și ferit de obiectualizarea aplatizantă a vorbirii habituale! Mașina poetică trebuie unsă doar ca să nu stânjenească mișcarea liberă a conștiinței poetice. Marius Ghica reproduce o serie de definiții valéryene ale poeziei, mereu uluitoare, cum ar fi aceea de tehnică specifică prin care autorul reproduce în mod convențional mișcările
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
care a avut parte Hacha, președintele Cehoslovaciei, care, copleșit de înjosire, s-a zbătut, a prins a alerga prin cameră și a izbucnit în lacrimi, acesta ar fi izbutit a răsturna situația în favoarea sa. în loc de-a se ploconi în fața habitualelor urlete ale Führerului, ar fi ridicat glasul și ar fi strigat și el. Brusc, dictatorul german ar fi dat înapoi, trecînd de la furia clamoroasă la un ,mutism absolut". L-ar fi pus la respect împrejurarea de-a fi găsit un
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
se descoperă coborîtă la stratul primar, la originea ei confuză, emoțional-senzorială, în afara oricărui aparat explicativ. Neîndoios, partitura e a unui "final de partidă", însă pe cont propriu. În absența unei armături idealiste, apocalipsa e perfid discretă, insinuată în prozaicele ritualuri habituale aidoma unei igrasii: "plînsul fără lacrimi e la ordinea zilei/ întins pe spate îl aud cu o voluptate care-mi deschide/ venele simt nebunia cum ridică grinzile și sparge/ geamurile acum totul se vede și plimbărețul de ocazie/ dacă va
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări și cărțile care ne încarcă din nou cu iubire / desfătarea de a culca un animal tînăr și sătul lîngă o carte
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
există motive care circulă pe culoarele deschise tematic între valoare și nonvaloare, între producții dintre cele mai diverse în timp și spațiu. Iar personalitățile pe care le-am putea socoti drept "suprasămănătoriste", precum Sadoveanu, Galaction, Voiculescu, nu probează decît situația habituala a scriitorilor de seamă care "sparg" limitele unui curent, revărsîndu-se în delta propriei lor complexități. În pofida unor momente, la rîndul lor, controversabile, demersul critic al lui Sergiu Pavel Dan e unul care impune prin perspicacitate și demnitate, mizînd pe insubordonarea
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Gheorghe Grigurcu Dar înregistrăm în scrierea lui Gabriel Liiceanu și o mișcare opusă popularizării, cea a unor reflecții ce-și propun a depăși aparențele elementare. Acestea sunt extrase cu penseta din fluxul experiențelor habituale, puse sub lentile măritoare, supuse unei analize menite a valorifica tîlcurile lor inaparente, mecanismele unei funcțiuni interioare. Suntem în măsură a certifica aici o apropiere de Noica, în înțelesul "problematizării", al potențării factorilor trăirii prin tensiunea ideii. Lucrurile obișnuite se
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut operelor celebre și cîte un minut întreg capodoperelor". Și atunci despre ce ar fi vorba? Turistul, e de părere poeta, urmărește o neimplicare în lumea sa habituală, o evadare echivalată cu "starea edenică" a unui "spectator absolut" al unor aspecte ale realului care nu-l mai afecta: "Supus unsprezece luni legilor imuabile ale lumii sale, în luna a douăsprezecea își permite să treacă pe lîngă legi care
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
ironică) al prozatorului Constantin Mateescu, de care ne vom ocupa în prezentele rînduri. Se poate constata cu ușurință că autorul aparține tipului de inadaptabil, atît de caracteristic categoriei oamenilor de litere, sensibil și analitic la tot pasul, achitîndu-se de obligațiile habituale totdeauna cu un grad de dificultate. Însemnările d-sale își trag foarte adesea substanța chiar dintr-o atare incongruență cu viața curentă, ființa înfățișîndu-se în raport cu aceasta într-un fel analog raportului cu care se află o culoare stîngaci aplicată cu
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor naive" li se alătură și nu o dată li se substituie dispoziții disociative ce se lasă cu constatări incisive. Avem a face cu o satiră ce aderă totuși la specificul poetului deoarece vizează existențialul habitual al acestuia: Seara ca sulfatul de cupru / abia mai citim literele // Dumnezeu ne-a uitat în bodegă / paharul lucrează cu dinții // ne-au lăsat să colaborăm cu muștele // actele noastre ard / asia ne bate în geam cu copita // ca și când toți
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
pentru soldat/ cînd ești îndrăgostit/ da bani cerșetorilor" (învățăturile lui șam către fiul său benedict). Mai putem constată și alte deșchideri ale autoarei către realul cotidian, practicate în chiar materia absurdului care devine familiar, "decade" într-o coabitare cu ordinea habituala a lucrurilor. Se complace în nămolul "prozei". De fapt, intervine o dezumflare a absurdului (serios în esență să), înțepat de acele ironiei, pe care le mînuiesc cu virtuozitate și barzii în blugi: "șam vede două muște pe geam/ se gîndește
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
ca și în cel poetic operează"!) o analiză așa-zicînd spontană. Voindu-se degrevat, așa cum am văzut, de "orice superstiție teoretică și didactică" (ceea ce nu înseamnă renunțarea la un "bagaj" solid al formației intelectuale, mereu perceptibil), criticul se dorlotează refuzînd schemele habituale: "în cazul că unii dintre cititori le-ar aștepta, țin să precizez că nu vin cu etichete noi. Răspund unei curiozități mai diverse decît aceea de a ști dacă Bacovia e Ťsimbolistť, Ťexpresionistť, Ťpostmodernistť sau altceva". Ironia nu e rareori
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
eminent medic, profesor universitar și cercetător, pe de alta un tot atît de eminent om de litere, ilustrînd un spectru larg de manifestări, de la poezie, memorialistică, eseu, aforisme pînă la traduceri, d-sa vine cu o viziune în care suficiența habituală a "științei" cedează pasul unei înfiorate participări la lumea creației, răspunzînd în misterioasa organicitate a vitalului: "Căci ne întrebăm: în ce măsură un ordinator ce dirijează zborul rachetei în haos e superior rîndunicii care, primăvara, își părăsește cuibul titirit în coroana unui
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
cît mai mare cu putință la opera de zăpăcire a tuturor celor ce se mai interesează de fenomenul literar". Resortul discursurilor evadării e înțeles corect, dar substanța lor n-ar fi așadar decît un șir de "elucubrații" (se repetă astfel habituala neînțelegere a reprezentanților unei generații mai vîrstnice față de producțiile celor ce îi succed)... Atingem în felul acesta o coardă intimă a personalității scriitorului care e dezamăgirea. Spre deosebire de membrii de frunte ai generației sale, fugoase, entuziaste chiar în pofida scepticismului și a
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
un «interpret radical» (id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul de ocazie al operei ionesciene". La rîndul nostru, înregistrăm propensiunea englezească a Laurei Pavel, nu numai în recursul la o grilă, de altminteri habituală, de referințe anglo-saxone, ci și în atitudinea d-sale detașată, flegmatică, totuși "curioasă", nu fără o componentă de snobism decent. O mixtură de apropieri și îndepărtări în raport cu marele Eugene Ionesco, care implică o tactică analoagă față de propria-i conștiință: "noi
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
sale, foarte substanțial în ansamblu, intitulat Calea de acces. Prospectînd, cum s-ar spune, cealaltă față a lunii, dl Raicu ne revelă un E. Lovinescu în destule privințe neașteptat. Nu altul decît cel îndeobște cunoscut, deși, în rama acestei imagini habituale, plin de surprize, ca și cum într-un perete aparent compact s-ar deschide o ușă secretă, fără a-i schimba configurația. Iese astfel la iveală un E. Lovinescu mai complex, mai umanizat, ergo mai profund. Nu e vorba de-o "dezlegare
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
mănâncă zilnic același lucru pentru că e... simplu. Alte considerente sunt cel financiar și cel al rutinei de dragul rutinei. Purtătorul de cuvânt al cercetătorilor este de părere că e normal să avem o astfel de rutină din moment ce omul este o creatură habituală. Dar obiceiul acesta poate decurge și din lipsa de timp. Majoritatea intervievaților au recunoscut că pauza de prânz este o istorie veche. De obicei, trebuie să își facă timp ca să poată mânca. Același studiu arată că cele mai populare feluri
Unul din opt britanici serveşte acelaşi fel de mâncare zilnic by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64116_a_65441]
-
asemenea forțare a sensurilor autentice ale poeziei". Ba știm foarte bine. Era la mijloc nevoia acută a unei "legimități" pentru o formulă literară neviabilă, importată pe deasupra, "realismul socialist", pentru care forțarea prin metode tîlhărești a ușilor autenticității forma o practică habituală. Desigur că a contat și poziția oficială a lui Beniuc, care s-a pus în slujba regimului comunist cu un zel nedepășit, fiind pentru perioada stalinist-dejistă ceea ce a fost pentru perioada ceaușistă un Adrian Păunescu. Nu mai putem fi însă
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
unui imaginar violent, suspect de violent, făurit din aceeași materie mic-provincială precum un obiect kitsch. Pufăind din pipa împrumutată din tabloul lui Magritte, măsurînd absent tavanul odăii, bardul recurge la un exotism ce nu contravine decît aparent platitudinii mediului său habitual, subliniind-o de facto în chip zeflemisitor: "Din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stînga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
cîțiva metri în fața mea. Și nu știu dacă ați mai văzut pînă acum flăcările de la gura armelor automate dincolo de cîmpurile de instrucție ale armatei sau de timpurile vînătorii. Nu știu dacă detunăturile v-au mai fost cunoscute în afara sunetelor casnice, habituale. Și tot așa, nu știu dacă ați simțit vreodată mirosul dulceag al sîngelui împrăștiat pe trotuare. Dumnezeu știe dacă m-aș fi gîndit vreodată, la vîrsta asta, că există o Moarte pe care s-o împrăștie cei care vorbesc tot
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
poetul a fost citit de către Maiorescu în anii ^80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau de către I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX". Funinginele idolatriei plutesc în atmosfera curentă a pioaselor aniversări culturale. Pe fundalul habitual al iconoduliei de care au parte personalitățile epocilor trecute, "însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia". Enervarea generată de răsunătoarele articole "antieminesciene" din ŤDilemať n-ar trebui să ducă la respingerea lor de plano, ci la o analiză calmă
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]