384 matches
-
contemporană. Dar, în fond, aceste mecanisme se suprapun în considerabilă măsură pe ceea ce de multă vreme omenirea numește obișnuințe sau deprinderi, fenomen luat în serios de P. Bourdieu (1999) sub formula de „habitusuri” chiar în explicarea macrosocialului (vezi Iluț, 2000). „Habitusul” a fost introdus însă ca un factor deosebit de important în modele atitudinal-comportamentale care încearcă să prindă sintetic atât cele două orientări (atitudinea față de obiect și atitudinea față de comportament), cât și alte componente ale configurației în cauză. Ele au fost introduse
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Întâlnit pe noul guvernator din vremea aceea, Barber, care, deși de condiție socială inferioară, reușise să pună stăpânire pe cetate, iar apoi pe Întregul oraș, prin fraudă și Înșelăciune. Era un om cu gâtul scurt și Îndesat, predispus la apoplexie (Habitus apoplecticus), iar din cauza vieții sedentare suferea de hemoroizi și constipație. M-a consultat În problema sănătății sale și, când i-am recomandat să facă o clismă, m-a privit atât de sălbatic, de parcă i-aș fi indicat vreun remediu periculos
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de a fi descurcăreț . Chiar dacă mult diminuat în prezent datorită educației școlare, rolul familiei de transmițător al cunoștințelor și abilităților profesionale, know how, savoir-faire, de constituire a identității profesionale are loc încă la nivelul familiei, unde se creează cadrul profund (habitusul) care orientează către un anumit tip de activitate, unde se repetă gesturi până la formarea unor automatisme. În mediul familial se transmit informații cu privire la obiectele din spațiul fizic și socio-profesional al părinților, la utilizarea lor, modul de pregătire al hranei, modul
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
clasei mijlocii. Studii precum cele ale lui McClleland (1976) sau Bourdieu (1984) atribuie clasei mijlocii anumite înzestrări culturale care le stimulează participarea - fie un plus de ambiție, de orientare către realizare, autonomie și activism, fie un subconștient de clasă denumit habitus care descrie conexiunile invizibile dintre pozițiile de clasă și alegerile individuale. Aceste teorii sugerează că resursele pentru participare, fiind însușite prin socializare, sunt dependente de originea socială. Analizând empiric aceste relații, Beck și Jennings (1982) afirmă că participarea este transmisă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tentativă. Informația factuală susține totuși unele dintre argumentele modelelor resurselor și rețelelor, furnizează susținere pentru ipoteza „activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cultural specific claselor dominante și prin rejectarea capitalului cultural al claselor dominate. Bourdieu denumește această transmitere a raporturilor de forță funcția de reproducție socială a reproducției culturale. Un rol central în teoria reproducției sociale prin intermediul școlii îl joacă noțiunea de habitus. În concepția autorului, habitusul este definit ca o „dispoziție generală care generează patternuri particulare ce pot fi aplicate în diferite arii de gândire și acțiune”(Bourdieu, 1974, p. 194). Habitusul se formează și se transmite în socializarea primară în cadrul familiei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și prin rejectarea capitalului cultural al claselor dominate. Bourdieu denumește această transmitere a raporturilor de forță funcția de reproducție socială a reproducției culturale. Un rol central în teoria reproducției sociale prin intermediul școlii îl joacă noțiunea de habitus. În concepția autorului, habitusul este definit ca o „dispoziție generală care generează patternuri particulare ce pot fi aplicate în diferite arii de gândire și acțiune”(Bourdieu, 1974, p. 194). Habitusul se formează și se transmite în socializarea primară în cadrul familiei și mai puțin în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în teoria reproducției sociale prin intermediul școlii îl joacă noțiunea de habitus. În concepția autorului, habitusul este definit ca o „dispoziție generală care generează patternuri particulare ce pot fi aplicate în diferite arii de gândire și acțiune”(Bourdieu, 1974, p. 194). Habitusul se formează și se transmite în socializarea primară în cadrul familiei și mai puțin în socializarea secundară în cadrul școlii. Rolul școlii în reproducția socială și, prin aceasta, în prezervarea inegalităților sociale constă tocmai în aceea că selectează și valorizează în mod
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
formează și se transmite în socializarea primară în cadrul familiei și mai puțin în socializarea secundară în cadrul școlii. Rolul școlii în reproducția socială și, prin aceasta, în prezervarea inegalităților sociale constă tocmai în aceea că selectează și valorizează în mod arbitrar habitusul specific claselor dominante, punând, astfel, într-o poziție de inferioritate (subordonare) cultura claselor de jos. Valorizarea exclusivă a culturii claselor dominante are ca rezultat faptul că elevii proveniți din clasele de jos sunt puși de către școală într-o situatie de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
model de raportare la o cultură; model de a pătrunde Într-o cultură; model de evaluare a unei culturi; model cultural descriptiv al unei societăți; model de existență (mod de existență) a comunității ca model de timp sau ca model habitus; expresia unui nou tip de raționalitate istorică. Modelul cultural explicit ne conduce la Înțelegerea acestuia ca: model de evoluție a culturii unei comunități; model de comportament al membrilor comunității, de conduită; răspuns al omului la condițiile de existență. ,,Modelul cultural
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o puternică forță de legitimare actuală. Ea s-a asociat cu structurile de roluri corespunzătoare raționalizării birocratice din organizațiile care s-au tot multiplicat ca urmare a schimbărilor produse în diviziunea socială și economică a muncii. Clasele sociale, ocupațiile și habitus-urile culturale ordonau structurile de roluri în categorii ce separau și în același timp uneau indivizii, adică individualizau și clasau (grupau) în mod concomitent. De-a lungul întregii perioade de inițiere, organizare și consacrare a modernității, putem observa cum s-
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Eliade (1907-1986) timpului profan al modernității 2 nu contestă realitatea renunțării consimțite a omului recent la întrebările clasice privind sufletul, mântuirea sau Dumnezeu. Uitarea modernilor târzii nu este doar pasageră sau involuntară, ci cronică, cultivată și profund dezrădăcinată de orice habitus al amintirii. Dintr-o insuficientă analiză a surselor scolastice ale teologiei seculare din secolul al XVII-lea derivă, cred, și expunerea parțială a motivațiilor teologice și psihologice prezente în geneza protestantismului. Este de notorietate reacția violentă a lui Martin Luther
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de opresiune sau de hegemonie (în sens gramscian) care au ținut-o captivă secole de-a rândul într-o oarbă luptă de clasă (sau într-o și mai nedemnă microfizică foucaldiană a puterii, în care victimele și călăii colaborează) - doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori mai curajoși, care se expun astfel etichetării drept (neo)conservatori, propun
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
perdeaua de-a curmezișul mesei. Se aplecară asupră-mi, cercetându-mi părțile intime, iar Luce făcu pe ghidul. Nu știam ce Înseamnă majoritatea cuvintelor, dar după ce le-am auzit a treia sau a patra oară, am Învățat lista pe dinafară. ― Habitus musculos... fără ginecomastie... hipospadias... sinus urogenital... sac vaginal fals... Prin asta Îmi revendicam eu faima. Și totuși nu mă simțeam celebră. De fapt, după perdea, nici măcar nu mai simțeam că mă aflu În cameră. ― Câți ani are? Întrebă doctorul Winters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari. Cea mai răsărită comunitate pământeană nu depășește în număr populația unui habitus mediu de pe Sagius II. Terra nu mai e astăzi decât o planetă în cădere liberă... Istoria acestor locuri spune însă că în trecutul îndepărtat ar fi fost o civilizație înfloritoare, ba chiar mai mult, că de aici ar fi pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
seama dacă din pricina vocii autoritare și a atitudinii de lider afișate de cel din fața sa ori din alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
filosofiei»; de la Seneca, cel care alege sinuciderea, la Spinoza care se închide, «fără ca să râdă și nici să plângă», în solitudinea rece și deosebită a cunoașterii. Dar chiar și atunci când tensiunea nu ajunge la soluții radicale, neajunsul rămâne, devenind un habitus constitutiv al atitudinii pe care omul politic o adoptă față de filosof. De aici derivă, pe de altă parte, o marjă permanentă de difidență pe care omul politic o are față de omul de cultură în general, și de filosof în special
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
manii se organizează existența individuală și socială. "Manii" ce permit, ca de obicei, acomodarea la viață, ceea ce face să știm de asemenea a ne acomoda cu viața. Astfel, de la Sfântul Toma din Aquino la O. Spengler, a fost gândit rolul habitusului: ajustare la mediul natural și, plecând de la acesta, la mediul social. Această ajustare poate fi regăsită în ceea ce R. Nelli, în a sa Érotique des troubadours, numește "înfrățire". Reluând și traducând astfel cuvântul italian affratellamento cu ajutorul căruia istoricii și etnologii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de legitimare/conservare structurală. Educația familială sportivă fairplay, ca acțiune pedagogică primară are un rol esențial în societate. Educații sportiv fairplay, nu sunt doar destinatari, beneficiari ai acțiunii pedagogice, ci și agenți ai acțiunii practice, înzestrați cu structuri subiective, numite habitus fairplay/o dispoziție generală a spiritului și a voinței, generatoare de practici organizate și capabili de conduite simultan reproductive și inovatoare. Termenii referitori la SOARTĂ, destin, fatum depind, într-o societate antică de două tendințe: -stoică acceptarea prin jurământ a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
proces de subiectivare (individualizare) a obiectivului (socialului), ci și unul de obiectivare a subiectivului (a structurilor subiective ale acesteia); ea este simultan atât un proces de auto-construcție a personalității, cât și un producător de structuri practice (obiective) în câmpul social. Habitusul fairplay devine produsul unei acțiuni pedagogice de inculcare, efectuate de colectivitate și a acțiunii corespunzătoare de învățare desfășurate de individ, deci a unui proces de socializare/educație sportivă. Acțiunea pedagogică sportivă fairplay se produce în cadrul unui proces de comunicare și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
trece de la un domeniu la altul, de la hipnoza unui individ la hipnoza în masă. Omul ni se va înfățișa ca un automat psihic ce acționează sub un impuls exterior. El îndeplinește ușor ceea ce i se ordonă să facă, reproduce un habitus închis în memoria sa, fără a fi conștient de aceasta. În clinicile lor, psihiatrii par a imita automatele fabricate de Vaucanson în atelierele sale. Ei fascinează la fel de mult ca cele din urmă, izbutind să atragă și pe psihologii Le Bon
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
elimina complet memoria secolelor lungi de cultură creștină în istoria bătrânului continent. Acestea au învestit statura civică a omului european cu un număr critic de reflexe necondiționate. Transmise până astăzi genei noastre culturale, aceste reflexe mai formează încă un anumit habitus moral. Europeanul de rând este, în opinia lui Foucault, un „animal confesor” (fapt trădat și de extraordinara abundență a literaturii diaristice din timpurile moderne). Atitudinile cultivate însă de creștinism și-au făcut apariția într-un climat urban, beneficiar al eredității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În viziunea lui Bourdieu (1977, 2000), acestea sunt spații guvernate de valori și logici proprii. Ele sunt structuri de relații actuale și potențiale și conțin atât elemente relaționale, cât și ideologice. În acest ultim sens, câmpurile sunt structurate parțial de habitus - orientările personale Împărtășite de actorii din cadrul aceluiași câmp. Câmpurile sunt caracterizate și În termenii distribuției diverselor tipuri de capital: material, social (relații), cultural (educație) și simbolic (recunoaștere, reputație). Bourdieu consideră câmpul drept o „configurație relațională” inclusă Într-un sistem de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relații de cooperare non-conflictuale este produsă de modul În care instituțiile structurează și constrâng acțiunea prin recompense și sancțiuni, dar și prin inculcarea anumitor modele mentale (ideologii). Acest ultim mecanism este Împărtășit și de Bourdieu care Îl asimilează conceptului de habitus. Fligstein (1996) adaugă studierii instituțiilor o componentă politică referitoare la stabilirea și acceptarea anumitor raporturi de putere Între actori. Instituțiile și relațiile sociale sunt concepute ca modalități complementare de structurare și ordonare a spațiilor sociale, de producere a cooperării. Teoriile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
preferințe, propensiuni, nu sunt exogene, adică existente În virtutea naturii umane universale, ci endogene și dependente de o istorie care este chiar aceea a cosmosului economic În care acestea sunt solicitate și recompensate.” (2000:20). „Agentul social, dotat fiind cu un habitus, este un individ colectiv sau un colectiv individualizat prin Încorporarea de structuri obiective. Individualul, subiectivul, este social, colectiv. Habitusul este subiectivitate socializată ale cărei scheme de percepție și apreciere (preferințele, gusturile) sunt produsul istoriei colective și individuale.” (p. 259). Preferințele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]