117 matches
-
și întoarcerea lui Sigismund Báthory pe tronul Transilvaniei au pus capăt încercării, și când Mihai a recucerit Transilvania a fost asasinat din ordinele generalului italian Gheorghe Basta. La sfârșitul secolului XVII, Ungaria și Transilvania au devenit părți ale Imperiului Austriac (Habsburgic), după înfrângerea turcilor care transformaseră peste 150 de ani Ungaria în pașalâc turcesc. Tot atunci apare în Transilvania biserica greco-catolică care a dus, în secolul al XVIII-lea, o luptă politică pentru recunoașterea de către Austrieci a drepturilor românilor ardeleni și
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859). Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
principatelor, când zona a fost transformată în teatru de luptă între puterile vremii: Imperiile Otoman, Habsburgic și Țarist. Cele două principate, sau importante zone ale lor, au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, sub ocupația militară a Imperiilor Habsburgic sau Rus, așa cum s-a întâmplat cu Oltenia, Bucovina sau Basarabia. Impozitarea excesivă, reprimarea violentă a oricăror mișcări de împotrivire, jafurile de tot soiul, au dus la deteriorarea calității vieții și la o importantă scădere a populației. Unirea celor două
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
S-a creat un vid imens de putere în Craiova și în toată Oltenia. În 1735 în Craiova mai existau doar 836 de familii, numărând în jur de 4 000 locuitori. Țara Românească nu putea revendica Oltenia pentru că aparținea Imperiului Habsburgic, iar după 1739, domnitorii fanarioți n-au avut puterea necesară să se impună fără aprobarea oltenilor. Turcii erau încolțiți de ruși și austrieci, s-au mulțumit să întărească paza cetăților de la Dunăre de teama atacurilor și jafurilor haiducilor. După un
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut si Nistru, (Basarabia). In 1856, 3 județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) reintră in componența Principatului Moldovei. În 1859, Principatul Moldova se unește cu Țara Românească, pentru a forma Principatele
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
individuale ale cantoanelor s-au ciocnit în Vechiul Zürich Război (1436 - 1450), care a fost cauzată de un conflict teritorial între Zürich și cantoanele elvețiene centrale asupra succesiunii Contele de Toggenburg. Zürich a intrat chiar și o alianță cu ducii Habsburgic, dar în cele din urmă re-au alăturat Confederației. Confederație a crescut într-o alianță politică atât de apropiate încât să nu mai tolerat tendințele separatiste ale membrilor săi. Tagsatzung de 1531 în Baden (1790 desen). Tagsatzung a servit că
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
de a face parte din același popor se răspândește din rândul cărturarilor în cercuri din ce în ce mai largi din populația românească. Romantismul a adus în prim plan problema națională în Imperiile Europene și totodată a propagat ideea Statului Național. Imperii, precum cel Habsburgic, cuprindeau numeroase nationalități : germanii, ungurii, cehii, slovacii, polonezii, rutenii, slovenii, italienii, românii, croații și sârbii. Ca în majoritatea țărilor europene, Revoluția de la 1848 a cuprins și Moldova, Țara Românească și Transilvania, fiind clar precedată de mișcarea pandurilor lui Tudor Vladimirescu
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
nu asupra scopurilor și metodelor care ar fi putut duce la soluționarea acestei reforme. Însă în 1914, Dubla Monarhie era încă foarte departe de realizarea unui compromis național care să satisfacă cu adevărat toate părțile. Pentru ca un posibil stat federal habsburgic format cel mai adesea din părți de națiuni să poată exista, chiar și conceptele de federalizare trebuiau să dea greș. După compromisul cu Austria, s-a ajuns în cadrul jumătății maghiare a monarhiei, în 1868, la un compromis croato-maghiar, prin care
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
El a fost susținător al politicii rutenilor, colaborând cu Nicolae Wassilko în "Uniunea Liberală". Straucher, care a sprijinit menținerea de legături strânse între evrei și germani bucovineni în timp ce a susținut o versiune personală a autonomismului evreiesc, a fost un loialist habsburgic în timpul primului război mondial. După Unirea Bucovinei cu România (1918), a fost lider al comunității evreiești din Cernăuți; el a început să coopereze cu Uniunea Evreilor Români, un partid mai mare. Formând alianțe succesive cu Partidul Poporului și cu Partidul
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Spaniei); mai mult, Filip al IV-lea stipulase în testamentul său că linia de succesiune va trece în familia Habsburgilor. Candidatura lui Leopold, însă, punea mari probleme, întrucât prin succesiunea sa s-ar fi reunit elemente ale puternicului imperiu Hispano-Austriac Habsburgic din secolul al XVI-lea. În parte pentru a preveni obiecțiile Franței asupra acestui rezultat, în 1668, la doar trei ani după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, Leopold (care atunci nu avea copii) a acceptat o
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
în conformitate cu prevederile constituționale maghiare. Această lege avea să devină mai apoi baza juridică pentru cererile maghiarilor de reformare a statalității imperiului în perioada 1825 - 1849. Legile care priveau Ungaria au început să fie din nou supuse aprobării Dietei și regelui habsburgic, iar latina a redevenit limba oficială a imperiului. Reformele care priveau statul țăranilor și cel al protestanților au rămas neschimbate. Leopold a murit în martie 1792, în perioada în care Revoluția Franceză degenera în Regimul Terorii Iacobine. Revoluția și Teroarea
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
reprezintă o serie de evenimente politice care au culminat cu votarea în unanimitate de către Congresul General al Bucovinei, pe data de 15/28 noiembrie 1918, a unirii fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul României. Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic (austriecilor) din 1774 ("„de facto”"; iar "„de jure”" în urma convenției dintre turci și austrieci din 26 aprilie/7 mai 1775), când acesta o obținuse prin intermediul mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut, de la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
aparține de decontare de Nova Crnja. Ea a fost fondată în timpul administrații Habsburg (în 1832) de coloniști nemți. Primul recensământ din 1836 înregistrat 558 de locuitori din sat. Satul a făcut parte din punct de vedere administrativ din Torontal în Habsburgic, Regatul Ungariei. În 1848-1849, sătul făcea parte din autonome Voivodina sârbească, și în perioada 1849-1860 a fost parte a Voievodatului Șerbia și Banatul Timișian, un teren separat Austriac. După eliminarea voievodatul în 1860, sătul a fost din nou inclus în
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
au fost construite pe pajiștea din apropiere. "Emmausjárás" (Calea Emausului) sau "tojásbúcsú" ("pelerinajul oului") a fost una dintre cele mai populare sărbători catolice ale anului în perioada secolelor XVIII-XIX. Fortăreața a fost construită după revoltă maghiară din 1848-1849 împotriva guvernanților habsburgici austrieci, ca un loc strategică pentru apărarea Budei și Pestei în cazul unei revolte viitoare. Pe dealul Gellért au avut loc acțiuni militare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și apoi a Revoluțiuei ungare din 1956, cănd tancurile
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă. Încă din 1846, pe când Veneția era inclusă în Regatul Lombardia-Veneția, care a aparținut apoi Imperiului Habsburgic, a existat o linie de cale ferată care lega orașul de țărmul continental venețian. La 7 aprilie 1841 a fost semnat un contract preliminar cu antreprenorul Antonio Busetto, poreclit Petich, cu o garanție de 300.000 de lire sterline, și
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
sale. A preluat îndatoririle guvernamentale când a devenit major, în 1646. Pentru a-și finanța stilul de viață extravagant, el a vândut bunuri și drepturi. De exemplu, el a pierdut suma exorbitantă pe care Franța trebuia să o plătească Tirolului habsburgic pentru cesiunea fiefului lor la vest de Rin. De asemenea, el a stabilit granița la Graubünden în 1652. Ferdinand Carol a fost un conducător absolutist, nu a chemat Dieta după 1648 iar cancelarul său Wilhelm Biener a fost executat ilegal
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
de tutore al contelui Nostitz, a obținut o numire mai întâi ca vicerector și apoi ca rector la seminarul general din Hradisko (acum parte a orașului Olomouc); dar și-a pierdut postul în 1790 prin desființarea seminariilor de pe teritoriul Imperiului Habsburgic și s-a întors ca oaspete în casa contelui. În acest timp, el a scris unele dintre cele mai importante lucrări de studii slave, de istoriografie și filologie cehă. În 1792 Academia de Științe a Boemiei i-a încredințat misiunea
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]