251 matches
-
este rușine de Eminescu! Iar nerușinarea aceasta nu se va vindeca decât după ce vom avea cuviința unui 15 ianuarie tăcut, rece, purificator”. Iată două citate care ilustrează perfect două mentalități, două perspective de abordare a lui Eminescu astăzi. Una e hagiografică, festivist-protocronistă, în perfect concubinaj uneori cu impostura și mizeria umană, cum am exemplificat mai sus; alta e realistă și onestă, critică și autocritică, invocând sentimentul măsurii și al rușinii, și recomandând penitența. E inutil să mai precizez că o prefer
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
A murit, probabil, la Putna. Pe lângă lucrările de ritual și de precizări dogmatice - Pavecernic, Liturghia arhierească, Panahidnic, Orânduiala chipului celui mare îngeresc, Leastvița lui Ioan Scăriașul, Azbucoavnă, Piatra scandelei/smintirii de Ilie Miniat ș.a. -, M. a tradus scrieri aparținând literaturii hagiografice - Patimile sfântului mucenic Procopie, Viața precuviosului părintelui nostru Macarii Eghiptianul, Pătimire și Minunile sfântului și marelui mucinic Gheorghie, toate rămase în manuscris. Având un orizont cultural mai larg, el a simțit nevoia extinderii și spre culegerile de maxime și învățături
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
de istoriografi. Istorie pentru sfânta mănăstire Putna, Condica mănăstirii Voronețul (care cuprinde și Domnia lui Ștefan Voevoda cel Viteaz) sunt texte cu caracter strict informativ. Scriind Condica mănăstirii Solca, el adaugă Arătare pentru Ștefan Tomșe Voevoda, o prelucrare în spirit hagiografic a vieții domnitorului. În timpul călătoriei la Petersburg arhimandritul și-a făcut unele însemnări, din care reiese în primul rând preocuparea pentru procurarea de cărți și de obiecte de cult. Prin amploarea și diversitatea operei sale, prin exersarea perseverentă a limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
tineretului, 1969, p. 19 2 idem, p.25 26 fugi în America. Toate acestea și alte detalii semnificative se reliefează parcurgând pas cu pas Însemnările zilnice, editate de un discipol prea devotat, I. Al. Rădulescu-Pogoneanu. Vladimir Streinu refuză tranșant gesticulația hagiografică, supralicitantă, pe care o detectează la fidelul editor: „Însemnările zilnice au, în cuprinsul lor de adevăr al personalității, o desfășurare cu totul liniară. Dacă am căuta săi născocim omagial cine știe ce complexități de conștiință, transformându-le pe deasupra din accidente morale în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mod de-a fi eshatologic. Aceste afirmații nu sunt simple acrobații retorice. Dacă virtutea creștină a iubirii presupune nu doar fapta discretă, ci mariajul cu anonimitatea și invizibilul, atunci adevărata istorie a adevăratei Biserici nu este oare scrisă în mărturiile hagiografice? În mod sigur, cronica schismelor, a ereziilor, a anatemelor, a persecuțiilor inchizitoriale, a lașităților și a trădărilor nu poate juca rolul unei antiteze. Orice factologie este falsificabilă. Singurul lucru care nu poate fi falsificat este sfințenia în care Biserica își
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lăsat fără de nici o vină și au luat pe soru-ta, el este curvariu și soru-ta ca o preacurvă. Ce-i desparți și dă bărbatului muerea sa și potolești mâniia lui Dumnezeu mai nainte până nu se pornește pre voi”. Chiar dacă întreprinderea hagiografică a lui Gavriil Protul continuă cu relatarea întâmplărilor petrecute după ce „a eșit fericitul Nifon den Țara Panoniei” (ieșire coincidentă cu afurisirea domnului și a poporului), fiind consemnate retragerea la Athos, moartea lui, invocându-se fapte pilduitoare, între care și convertirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Rhodos) etc. Pe acest fundament va fi zidită prestigioasa activitate de panegirist a lui Eftimie de Târnova, care, în strădania sa de a-i nemuri pe „martirii naționali” (cu scopuri de o profundă rezonanță patriotică și politică), a consacrat literatura hagiografică și sub unghiul originalității. Lângă hagiografie trebuie înregistrate oratoria (căci numeroasele „cuvinte” care se prefac sau se compilează erau destinate și rostirii) și epistolografia (Eftimie de Târnova a fost și un autor de scrisori). În privința scrierilor cu caracter istoriografic, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
psalmii „aleși” ai bizantinului Nicephoros Vlemmides, au avut un deosebit succes, atestat de răspândire (vor ajunge destul de repede a fi tipărite) și consacrare. Mai departe, însă, în secolul al XV-lea, poezia nu-i va mai tenta pe cărturari. Proza hagiografică, în schimb, devine un punct de atracție. Numeroase serii de „vieți ale sfinților” ce circulau la noi în paterice, proloage (corespondentul slavon al grecescului „sinaxar”) ori mineie, au stimulat, împreună cu alți factori, apariția primelor texte autohtone. Dacă o Viață a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
a fost, fără doar și poate, Esopia. Figură celebră, legendară, Esop, căruia i se atribuie probabil cea mai celebră culegere de fabule (imitate conștiincios, în mare parte, și de La Fontaine) a inspirat și o literatură sapiențială pe măsură, cu accente hagiografice. În paralel cu un corpus variat al fabulelor a luat naștere, începând cu secolul al IV-lea e.n., și o biografie a înțeleptului, care a circulat cel mai adesea atașată la culegerea fabulelor 62. Cea mai veche variantă românească datează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Studiul său are o rigoare care uneori îl face arid sau îl predispune la repetiții inerente, dar această metodă aluvionară este cea mai potrivită pentru a sistematiza o materie atât de diversificată și de dificil de ordonat cum este literatura hagiografică și întreaga cultură a Evului Mediu timpuriu. De aceea, cred că se înțelege de ce voi refuza să improvizez un sistem, preferând să-l rezum, comentându-l totodată, pe cel ticluit de Voisenet. Las la o parte prima parte a monumentalei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
următor, letopisețul datorat lui A. e publicat de A. I. Iațimirski, în 1908, și peste doar un an, de I. Bogdan, la București. Ar aparține, de asemenea, cronicarului transcrierea în medio-bulgară a unei cărți apreciate a intra în patrimoniul istoric și hagiografic al „Bizanțului” balcanic, Viețile regilor și episcopilor sârbi, un monument, transmis din secolul al XIV-lea, al scrisului sud-dunărean. SCRIERI: Letopisețul lui Azarie, tr. și publ. Ion Bogdan, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXI, 1908-1909; reed. în Cronicile slavo-române din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
nu este exclus ca, la origine, să fi fost o practică magică ajunsă prin degradare În zona alunecoasă a „jocurilor de copii”. Toate legendele populare românești referitoare la Adormirea Maicii Domnului <endnote id="(22, pp. 302 ș.u.)"/>, precum și textele hagiografice Începând cu secolul al XVII-lea care au același subiect <endnote id=" (96, p. 486)"/> sunt cu happy-end : „jidovii cei orbiți” se convertesc la creștinism și Își recapătă vederea. La fel se Întâmplă În numeroasele legende manuscrise care vorbesc despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca la Raiu, dar nici la veșnică muncă” <endnote id="(22, p. 315 ; 113, I, p. 130)"/>. De data aceasta nu se mai face discriminarea din textul religios, evreii nemaifiind excluși În mod explicit de la mântuire. Într-un alt text hagiografic apocrif, Viața Sfântului Vasile cel Nou (care a circulat În spațiul românesc de pe la sfârșitul secolului al XVII-lea), În ultima sa parte, „Vederea Înfricoșatului județ”, Sfântul Grigorie - ucenicul Sfântului Vasile - este urcat la ceruri de un Înger. Aici, el vede
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(141, p. 128)"/>. De asemenea, cei doi folcloriști români au prezentat tradițiile populare, credințele și minunile care sunt puse pe seama sfântului. În aceste legende populare românești pot fi decelate câteva mitologeme, care se regăsesc și În alte povești hagiografice, mai ales În cele legate de viața lui Isus. Și asta nu numai pentru că viața lui Isus a reprezentat modelul suprem al vieții sfântului creștin, dar și din cauză că - pentru mentalitatea creștină - evreul deicid a fost modelul evreului hagiocid. Imaginea „jidovilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
manualele anterioare, Ștefan a fost tot mai explicit legat de tematica bisericii și a ortodoxiei medievale, nu doar pentru că fusese un "mare ctitor"59 calitate exemplificată mai ales prin construcțiile de la Putna și de la Voroneț 60 ci și din cauza valențelor hagiografice ale domniei sale: "luptător pentru apărarea creștinătății, ctitor de numeroase biserici și mănăstiri, marele domn a fost declarat sfânt de Biserica Ortodoxă Română"61. Acestea au fost, de altfel, și rațiunile canonizării domnitorului, în 1992. Aparent, se revenea la o străveche
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
suficient spațiu pentru reiterarea adevărurilor "noastre", așteptate de la orice manual, indiferent de titlul său. Cărțile școlare de religie creștin-ortodoxă, apărute după o întrerupere de peste cinci decenii când studiul lor a fost permis doar în seminariile teologice au accentuat opțiunea militant hagiografică, inventariind insistent ctitoriile domnitorului 161. În astfel de lucrări, titulatura completă diferă de aceea obișnuită în lecțiile de istorie. La ora de religie elevii învață despre "Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt". Este același personaj despre care au aflat
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
obișnuințele epocii. Ofensiva comemorativă dedicată celor cinci secole de la moartea sa nu a motivat doar actorii seculari, cu interesele lor lumești, ci și slujitorii bisericii. La Borzești, de exemplu, pictarea ctitoriei sale din 1494, a prilejuit consacrarea unui adevărat ciclu hagiografic ștefanian 163. Cu toate acestea, Ștefan a rămas, poate și din comoditate, în multe pagini de manual, doar "cel Mare". Fiind și singurul căruia i se recunoaște unanim acest atribut, s-a plasat firesc în fruntea tuturor "marilor români". Supraintitulația
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
victorie. Întrebați expres despre asta, aproape toți respondenții au admis cu destulă lejeritate că "era sfânt" (între altele, pentru că "s-au descoperit moaștele lui"195) ori au încercat să explice de ce este considerat așa. Trecerea din registrul războinic în cel hagiografic nu i-a pus în dificultate, fiind înlesnită de informații fanteziste, dar nu lipsite de substanță: "atunci când era pe moarte rănit destul de grav ca să uite de durere spunea o rugăciune cu voce tare și de aceea a fost numit "Ștefan
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Revenirea în prim plan a avut loc după eliberarea Bucovinei, când Rioșanu a fost numit guvernator al regiunii. Activitatea sa a fost de scurtă durată, întrucât o afecțiune renală l-a doborât și a decedat (31 august 1941). O apreciere hagiografică a considerat că „scutul din partea dreaptă a Mareșalului, în viața lui intimă, de confidențe și de totală încredere, dispăruse”. La conducerea D.G.P., prima opțiune a generalului Antonescu a fost colonelul Petre Cameniță, care a demisionat după câteva zile, la presiunile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
deosebite), argumentează tocmai continuitatea acestei îndeletniciri și face din spațiul daco-roman sau protoromânesc un loc integrat pe deplin în ansamblul unor preocupări ce aveau drept scop producerea cărții. Cel mai vechi text (păstrat) scris aici este o relatare (de factură hagiografică) despre martiriul Sfântului Sava, un capadocian ajuns să predice între goții aflați în zona de azi a Buzăului, personaj care va suporta supliciile poruncite pe la anul 372 de regele Athanaric și va sfârși înecat în râul Buzău. I s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
misiune de mare importanță. Dată fiind însemnătatea ei în înțelegerea energiei, problema corpului negru și-a găsit în cele din urmă rezolvarea. În 1900, Max Planck a descoperit cuantele, o cucerire cu implicații enorme în fizica secolului XX. În memoriile hagiografice ale lui Robert von Helmholty, publicate în 1890, Kirchhoff este considerat „un exemplu perfect al unui adevărat cercetător german. Religia și scopul lui în viață erau 38 căutarea adevărului în formă lui pură, mergînd până la uitarea de sine”. Într-adevăr
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
personaje arhetipale, mitice, tinzând să ilustreze original, cu grilă postmodernistă, motivul eternei reîntoarceri. Este vădită elaborarea textualistă stăruitoare, ce mizează pe construcția cerebrală, pe livresc, efectul „programat”, pe ludicul semantic și jocurile computerizate, numite „Edgar Poetice jocuri” (de perspectivă, grafice, „hagiografice” etc.). Intertextualitatea devine substanța din care se hrănesc viziuni fanteziste, autoironice, grotești, poetul invocând fie „poezie și sărăcie” (Eminescu), fie „pana frântă a lui Balzac”, fie „sabia ruginită a lui Napoleon”. Jocul intelectualist este însoțit de efuziuni lirice generate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
numele Gavriil de la Neamț (sau Gavriil monahul). Copist înzestrat cu un mare talent, el a realizat o serie de manuscrise, întocmind mai multe cărți care puneau în circulație texte religioase slavone și grecești de primă necesitate: evanghelii, scrieri patristice și hagiografice. Importanța particulară a acestor lucrări constă în acuratețea și eleganța caligrafiei, în măiestria cu care sunt executate ornamentațiile și miniaturile, de o armonioasă policromie. Sunt evidente modelele bizantine, dar miniaturistica sa conține numeroase elemente personale sau inspirate din surse folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
Walter, carnavalul este religia europeană precreștină, mitologia carnavalescă reprezentând armătura mitologiei medievale. "Liturghiile sale profane" au supraviețuit lentei erodări sub creștinism (avându-și sursa în Marele Timp originar, fondator, la care făcea trimitere Eliade), atât tradiția literară cât și cea hagiografică izvorând din același ansamblu cultural precreștin.56 Cronicile medievale își dezvăluie și ele un caracter compozit, inspirându-se dintr-un vechi fond de legende, credințe și superstiții care susțin că se inspiră la rândul lor din evenimente istorice, iar mitul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să fie în alte condiții; zeii malefici sunt persoanele de contrast, adică persoane sau de contact pur, sau de impact conflictual. În anumite condiții sociale și istorice, o formă de mitologizare a evenimentelor propriei persoane, tinzând să fie tratate aproape hagiografic, se întâlnește și în unele grupuri de tineri, însă mai ales ca fenomen colectiv, atunci când intermediul dintre adolescență și maturitate impune opțiunile și deciziile fundamentale. Când un grup uman se reunește (îndeosebi grupurile recoltate dintre tineri sau dintre oamenii cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]