192 matches
-
Neamț (1439), după care mitropolitul Varlaam a făcut o traducere-prelucrare ce a fost inclusă în Cazania sa (1643). Varianta completă a traducerii românești a fost refăcută de episcopul Melchisedec și publicată în Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac. Este o hagiografie obișnuită în cultura ortodoxă, dar care are unele particularități, începând cu încercarea descrierii Trapezuntului (Cetatea Albă), oraș bogat și slăvit, bine așezat. Traducerea păstrează liniile generale ale genului și ale retoricii bizantine, cu dialoguri de un patetism convențional, dar dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
talentul retoric pe care îl aveau atât Salvian, cât și Hilarius. Erau deci formați în școli antice. În plus, Hilarius era poet, iar acest har era folosit în predici (ibidem, p. 523). 18. Se poate deduce acest lucru direct din hagiografii. De exemplu, din Vita Honorati (Patrologia Latina, ed. Migne, 1844-1855, L, 1259) și Vita Hilarii (ibidem, 1226-1228); vezi și „Vita Caesarii” (în S. Caesarii opera omnia, vol. II, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 299; cf. Riché, op. cit., p. 340
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
are loc în crugul verii, de Sânziene. Componenta geografică și topografia regiunii contează, orice pelerinaj trebuie înscris deci într-o istorie și o geografie, înțeles privind printr-o lentilă precisă. Din acest punct de vedere, datorită istoriei, dezvoltării, amplasării geografice, hagiografiei Sfântului Ioan cel Nou, pelerinajul de la Suceava constituie un studiu de caz excepțional pentru transformările pe care le-a suferit de-a lungul vremii pelerinajul în estul Europei. Comerțul și economia pelerinajului, la Suceava. Tarabele care vând obiecte religioase nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fine, Biserica ne spune că relicvele sfințite însele produc mir și uleiuri parfumate. În general, raclele sfinților miros bine - personal pot confirma această stranie senzație olfactivă. Atingând puțin corzile teologiei creștine, „mirosul de sfințenie” care abundă în relatările de pelerinaj, hagiografii și alte surse bisericești nu este oare altceva decât „buna mireasmă” a lui Hristos, semnul cel mai evident de desemnare, alegere a oamenilor cei mai simpli și mai pioși ? (Albert, 1996 : 170). În cadrul ritualurilor religioase, mirosurile și „aromatele” (parfumurile) sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a permis accesul la lectură a unui milion de țărani analfabeți, mi-a atras atenția asupra Cărții ca imagine a progresului. Frumoasă experiență. 54 Memoriile lui Cogniot, Parti pris I și II (1976-l978) oferă un profil pătrunzător al mediasferei comuniste. Hagiografia grafosferei. Absolvent al Școlii Normale, profesor, redactor-șef la Humanité, conducător al Internaționalei lucrătorilor din învățămînt, animator la Universitatea muncitorească, raportor la comisia de buget a Ministerului Educației Naționale în Cameră, secretar al lui Maurice-Thorez și fondator al institutului Maurice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model În sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, În primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face, modest, parte din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore. Părinții din primele secole deosebesc, În marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul, Origen, Ambrozie al Milanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi existat mărturia Învierii. Paul Heyse, devenit Von Heyse, laureat al premiului Nobel pentru literatură În 1910, reia hagiografia din Legenda aurea, pe alte coordonate, Într-o nuvelă intitulată, simplu, Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, Înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
vedem ce-nseamnă această carte, o să profit de faptul că - ducînd doar o tavă - sînt totuși personaj în ea și o să-mi aduc și eu aminte de cîteva episoade din propriul meu „Bildungsroman“, în măsura în care ele lumi nează aspecte obscure ale hagiografiei danielabagiene. În 1990 am venit asistent la Facul tatea de Litere. Prima mea grupă de seminar a fost pentru mine un șoc pe care nu l-am uitat niciodată. Din fericire, de treisprezece ani situa ția de-atunci nu s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, evangheliști ș.a.), urmate de comparații plastice, în simbolizări luate din Fiziolog: mânia este ca ursul, puterea ca leul, temerea ca iepurele etc. Pentru ilustrare sunt folosite istorioare din Biblie, din Alexandria, din Gesta Romanorum sau din hagiografii. Pătrunsă de timpuriu în cultura română, culegerea a lăsat urme în folclor, unde au fost asimilate unele comparații, dar mai ales anumite concluzii sentențioase, care s-au constituit în proverbe. Câteva motive, devenite populare, pătrund și în literatura cultă, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
a contracara Reforma protestantă și tendințele ei centrifuge. Asta nu exclude confiscarea în timp a scopului unei inițiative benefice în slujba unor interese meschine, fie chiar împotriva rațiunilor și idealurilor care au animat-o. Sfinții jalonează historia rerum gestarum cu hagiografiile lor. Cardinalul von Balthasar este categoric în acest sens: "Dumnezeu a creat lumea pentru sfinții săi, iar pentru ei și în funcție de ei istoria își dobândește și ea sensul"24. Și prin ei, patronii noștri spirituali și ai comunităților din care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care o emana acel tânăr aparte. Și s-a limitat să spună: «De-acum înainte așa vom face. Acum plecați!». Evident că ar fi prea înfrumusețat să credem că totul i-ar fi mers mereu bine și ar mirosi a hagiografie prefabricată dacă nu ne-am gândi și la momentele mai puțin fericite. Va povesti, tot cu acea vervă umoristică specifică populației venețiene, multe alte scenete mai puțin sclipitoare. Ca atunci când i s-a aruncat în față caietul unde se înregistrau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
8; Piru, Varia, I, 390-392, 502-504; Grigore Țugui, Opera lui Dimitrie Bolintineanu, CRC, 1973, 16; Bucur Țincu, „Dimitrie Bolintineanu și epoca sa”, „Revue roumaine d’histoire”, 1973, 6; Adriana Iliescu, „Aspecte istorico-literare”, LCF, 1973, 35; Gabriel Dimisianu, Între critică și hagiografie, RL, 1975, 20; Valeriu Cristea, Eveniment și literatură, RL, 1976, 45; Dumitru Micu, Literatura independenței naționale, CNT, 1976, 50; Ion Buzași, „Ecourile literare ale cuceririi independenței naționale”, ST, 1977, 5; Valeriu Cristea, „Interferențe literare româno-franceze”, RL, 1977, 42; Florin Mihăilescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
Cornea intervine mai târziu în dezbatere („T. Maiorescu și pașoptismul”, în Viața românească, nr. 9, 1963, pp. 103-121), însă simte „nevoia de a clarifica rolul istoric al criticului [...] de a-i defini raporturile cu noi, constructorii socialismului, fără a face hagiografie”, tonul fiind pe alocuri ironic: „La 1892 el credea a dovedi lipsa de fundament pentru o mișcare de clasă a proletariatului la noi. Spre sfârșitul vieții, Maiorescu îi încredința unui discipol, cu o mare satisfacție, că vechile lui îndoieli asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ritm impecabil și o dicțiune ritualică, nu vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit (mai puțin finalul, nonficțional), la persoana întâi (ceea ce îi conferă o anumită ingenuitate), combinând oniricul, proza de atmosferă fantastică și narația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
ascultate. Scriind Viața patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele mănăstirilor de la Athos, a adunat (tot spre eternizare) semnele „faimei de protector” a lui Neagoe Basarab, (ctitor a toată Sfetagora”) de pe un teritoriu imens (citez după Letopisețul Cantacuzinesc, care a inclus hagiografia luzi Gavriil Protul). „Iar mănăstirea lui Hariton, care de obște să chiamă Cotlumuz, care au început a o zidi den temelie Radu-vodă, Neagoe-vodă o au săvărșit, și cu toate frumusețile și podoabele o au împodobit denlăuntru și denafară [...]. Așijderea făcu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care mi-au mărturisit că Jurnalul fericirii le-a schimbat viața. Deci are dreptate Paleologu. Este una din cărțile mari contemporane. A.S. Asta cu siguranță, dar, totuși, sintagma "cel mai mare"... G.A. Eu am încercat să nu cad în hagiografie, dar nici în viziunea caustică, deși am mai avut și niște obiecții. Spre exemplu în chestiunea cu "diletantul". A.S. Eu cred că aici e vorba de modestia călugărului. G.A. Poate că sunt eu malițios, dar cred că este și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acestuia și o deschidere și o responsabilitate nemaipomenite față de un astfel de demers cultural. Dacă-l abordăm pe Steinhardt din perspectiva lui George Ardeleanu, îl abordăm, practic, din perspectiva specialistului care, după propria mărturisire, a încercat să nu cadă "în hagiografie, dar nici în viziunea caustică". E un interviu în care am abordat biografia acestuia, convertirea, vizitele în străinătate, asumarea românității, opera, "relația" cu Securitatea, "diletantul", călugărirea, relațiile cu intelectualitatea din exil. E, simplu spus, un interviu complex, despre un Steinhardt
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
schimbul epistolar și de colete al acestuia cu intelectualii români aflați în exil, subliniindu-se că datorită acestui schimb s-a realizat "un canon alternativ al literaturii române postbelice, canon alternativ la cel oficial". Că George Ardelanu nu cade în hagiografie (el însuși mărturisește așa cum am văzut mai sus, că a încercat să evite asta) e evident dacă oferim poziția sa în ceea ce privește chestiunea "diletantul". Ceea ce eu am considerat a fi modestia călugărului, care refuză să i se atribuie sintagma de critic
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
rândul său, Romain Rolland oferă o "Vie de Michel-Ange". Biografia, iluminată de rigoarea și probitatea autorului, focalizează relatarea pe un individ ca depozitar al unei virtuți. Existența eroului (Che Guevara) sau a geniului (Rembrandt, Caravaggio sau Beethoven) devine subiect de hagiografie întrucât ea este exemplară, reper educativ prin unicitate. Toți avem șanse egale, dar numai geniul este predestinat să se realizeze. Față de noi, muritorii de serie, eroul de biografie este unealta inflexibilă, dramatic perseverentă a realizării în interiorul propriei predestinări. Fatalitatea și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și moderniste (vol. I, "Curtea Veche", 2004) sau monografii precum cele dedicate lui Arghezi sau Dimitrie Stelaru ș.a. Probitatea cordială cu care sunt abordate sursele bibliografice invocate își dă mâna cu obiectivitatea judecății critice, ferită cu grijă de căderea în hagiografie față de un "monstru sacru" al literelor noastre contemporane. Nicolae Bârna Din nou despre avangardism Filologul Nicolae Bârna (n. 1950, București, fiul poetului și romancierului Vlaicu Bârna) este un critic care se pregătește să treacă de pe strapontina prestațiilor silențios-meritorii în loja
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, cronicile muntenești (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu), dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica, literatura parenetica, jurnale de călătorie, acte de cancelarie sau codice de legi. (Am operat, la rându-ne, o selecție, corpusul pe care Dan Horia Mazilu îl considera cu modestie, oricând amendabil, dar "îndestulător pentru intențiile sale" fiind cu
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
de nimbul personajului. Indiferența e mai rea decât distorsiunea. Chiar dacă unghiul de refracție literară modifică, inevitabil, liniile consacrate ale portretului religios, acesta continuă să pulseze în opera care, formal, îl repudiază. Arta creează și exploatează această tensiune simbolică, pe care hagiografiile rareori reușesc s-o atingă. De ce, atunci, să interzicem sau să punem pe foc un roman, un eseu, o piesă de teatru din lectura cărora credința noastră poate ieși verificată și întărită? Cenzura nu-mi arată forța morală, ci, dimpotrivă
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
frecvent manipulata. Iată de ce ni s-au părut pline de interes intervențiile celor câțiva tineri inteligenți și cultivați din Dilemă, ăn legătură cu Eminescu, care, ăn pofida unor note poate prea ăngrosate, au avut meritul de-a da un brânci hagiografiei, din ce an ce mai ostenite, ănchinate genialului poet. ănfruntănd scandalul ăntrutotul previzibil, ei au deschis o cale către Eminescu cel viu, cel autentic. Mitul n-a fost anulat (nici nu s-ar fi putut ăntămpla așa ceva), ci doar supus
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
la rândul său, nu ratează ocazia de a-și formula un credo artistic memorabil: "trebuie să ne folosim de propria sofisticare pentru a extrage din ea în chip ingenios simplitatea". Tiziano Scarpa ne oferă fotografia neretușată a compozitorului venețian, evitând hagiografia, dar și melodrama tip telenovelă atât de ispititoare în cazul orfanei Cecilia. Așa se face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici pasăre, nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini de om cu întunecimi de țară." (Balada sfântului din câmp). Întunecimi cercetate pe rînd, în mici hagiografii plămădindu-i, fiecărui pisc și fiecărui șes, cîte-un sfînt călăuzitor: "Cum caut prin adâncuri sumbre,/ Cotite, semnele se frâng.../ Sub nori pleșuvi ce harta strâng/ Se'nchide palma peste umbre." (Chiromanție (într'un amurg pe Negoi)). Frumoase poeme de dragoste
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]