126 matches
-
de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că Lionel îi vâră instantaneu mingea de baseball în gură. Haidamacul își înfige cu poftă dinții în minge, ocazie cu care își rupe doi dinți din față. — Nu te-a învățat maică-ta, când erai mic, că e periculos să te joci cu focul? pune Roman gaz peste foc, în limba
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
supraponderală și machiată la greu, nerăbdătoare să-și refacă stabilitatea erotică ». Printre alte inovații danubiene : Rică este jucat de-un bun actor ...aflat la vîrsta pensiei ; și ca să nu pară soluția bizară, nici Spiridon nu-i mai tînăr (e un « haidamac mongoloid, cu părul alb, ce mișună printre personaje precum Gulliver În țara piticilor » Gabriela Hurezean, Național, 18 iunie 2002). Tot În 2002, Măniuțiu realizează Conu..., la Odeon. Spectacol fellinian, cum l-a numit un critic. Spectacol neplăcut, dar care te
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se părea bună, mafia rusă nu pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație pentru om al acesteia, după care rămânea cu buzele umflate. Dacă se opunea, îl convingeau ei, aveau metode foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul din tine, se găseau din belșug. Știa că, acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Little Italy e cea mai curată și sigură enclavă din Manhattan. Când pe stradă se ivește împleticindu-se vreun drogat sau unul din Bowery 1 cu ochi roșii de atâta băutură, imediat ies din cel mai apropiat local italienesc cinci haidamaci încruntați, cu bâte de baseball și toporiști. După părerea mea, Little Italy seamănă mai mult cu Village. Zidurile scărilor de incendiu păreau să fie folosite pe bune de două ori pe săptămână - erau negre ca tăciunele. Atmosfera îmbâcsită nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
masă. — Da? Și cum să justific faptul că aveam ziarul la mine? — Da’ ce, crezi că se Întreabă el așa ceva? Îl crezi prea deștept. E doar un câine hăituit. — Nu merge. Mi-e frică să nu mă Întâlnesc cu cine știe ce haidamac pe stradă, care să mă oprească și să-mi dea vreo două fără să-mi spună de ce. Ar fi În stare Căreală să pună pe cineva să mă bată. — Stai liniștit, după cum ai zis tu Însuți, e prea democrat. Și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cadă grămadă într-un morman de fiare vechi. Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate în timpul războiului, fără revizii și alte alea, vremuri nasoale. Surpriza mare a fost, continuă Roja, cînd din ele au coborît patru haidamaci cît toate zilele, în paltoane de piele, tunși, rași și frezați la fel, spilcuiți ca scoși din cutie. Oameni de-ai lui, spune Părințelul, e părerea ta i-o întoarce Roja, ce am fost și ce-am ajuns, intră și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bun Mescal al meu. Nou record. Asta plăcut la mine. Ținut multe toasturi pentru femei moarte. Asta nu supărat la mine. Dar el încercat futut spectacolul meu cu măgăruș, iar eu nu înghițit. — Ce s-a întâmplat? — Caftit patru din haidamacii mei, pe al cincilea nu. Jandarmii săltat la el, dus la trezire. — Asta-i tot? Corcitul scoase la vedere un stilet, apăsă pe buton, lama sări afară, iar tipul și se scărpină pe gât cu partea boantă a ei. — Finito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la gură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe îl trase deoparte. - Nu-i băga-n seamă, bijboc, fac pe șmecherii, au uitat când au venit în gașcă. Nu știau nici să umble. Paraschiv auzi groapa. Locul era tainic. Cerul de deasupra se încenușa. Îi fu frică de haidamacii ce-l prețuiau din priviri, hoți bătrâni toți, duși pe la pușcării. Tăiaseră sare la viața lor și luaseră oameni în cuțit. Lumina apusului se stingea în apa bălții. Flăcările ușoare, roșcate ' ale focului jucau în unda ei verde. Spre margini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dormea, cu frica în sân să nu-l fure careva. Auzise de hoții Cuțaridei, tocmise un sergent de-l veghea noaptea. Ținea cu pâine mahalaua, pe ceferiști, Grantul și Filantropia. Avea un om de credință, robul său, Mielu, un 167 haidamac de ridica un camion în spinare, cu cal cu tot. Credincios, nu ti-ar fi risipit un franc, s-ar fi omorât cu străinii pentru jupânul lui. Îi plătea ce-i plătea, mai nimica, u da casă și masă. Casă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de cauciuc, cu crăcane de salcâm
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din trăsură la biserică, să-l vadă șuții cu mândrețea lui de gagică. Când să iasă cu trăsurile din Cațavei, unde întorceau tramvaiele și începea drumul pietruit, le-au ieșit Paraschiv înainte, cu Gheorghe și 312 cu vreo trei patru haidamaci, adunați de ăl bătrân pentru treaba astă. Atunci erau scăpați din pușcărie și puși pe omor. Luaseră fiecare câte o trăsură sub ochi și scoseseră cuțitele. Pungașul a strigat de departe lui Sandu și lui Nicu-Piele: - Mă, hoților, mă! Am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vin cu încă o canistră de benzină. Mașina pornește, Gabriel pleacă și ucrainenii îi fac cu mîna. Ce oameni minunați! Ce surpriză, dom'le! Cîntă și bate darabana în volan. Intră în vamă și salută bucuros ucrainenii. Jos! spune un haidamac. Poftim? Totul jos, repetă sinistrul. Se borfăiește totul și se aleg unele lucruri care se pun deoparte. Îl lasă trei ore să aștepte, apoi vine haidamacul. Ăta dlea menea 12. Mi-ați lăsat doar boarfele astea? Daa. Gabriel are lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bate darabana în volan. Intră în vamă și salută bucuros ucrainenii. Jos! spune un haidamac. Poftim? Totul jos, repetă sinistrul. Se borfăiește totul și se aleg unele lucruri care se pun deoparte. Îl lasă trei ore să aștepte, apoi vine haidamacul. Ăta dlea menea 12. Mi-ați lăsat doar boarfele astea? Daa. Gabriel are lacrimi în ochi. Tot ce cumpărase era pus în grămada ucraineanului. Pleacă înjurînd și blestemînd. Ce scîrboși sînt ucrainenii ăștia! Da-o-ar foametea în ei! Bogații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În mînă ce dracu o face cu ea un talisman om În toată firea nu ne putem rupe de ce lăsăm În urmă aiurea să intri În mîine ca Într-o femeie străină cu toate riscurile cu toată sida cu toți haidamacii ăia care te pîndesc fardați travestiți pe străzile deochiate mi-a povestit Helmuth atunci la München că s-a ales cu o ciomăgeală a-ntîia ce contează cazi o dată cazi de două ori și pînă la urmă Îți iese pasiența nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura cu rudele. — Verii mei au venit cu unda de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii cât cepele. „Sunt gemeni!“ i-am strigat vesel, când liftul Începuse să coboare. În stradă ne aștepta o limuzină neagră, cu geamurile fumurii. Din fericire, furunculul uman s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dobrina, dar i-a pus meliția la popreală; două zile au stat căruțele în conovăț la școală; le-au dat drumul numai după ce au iscălit cererea. Cică și la Buda au picat, măsa-n cur de unde veneau, de pe la Focuri, patruzeci de haidamaci. Dormeau pe podele în școală, unde li se așternuse paie, și mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit alte sarcini iar noi trebuia să le ținem locul. De la raion sosi primul secretar cu o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și suferință. Și vremea a trecut, confiscările au îmbrăcat măcar de ochii lumii straie noi și s-au numit eufemistic privatizări, până când au dat de fundul sacului și nu a mai fost nici ce privatiza. In consecință au apărut pedeleii, haidamacii alăptați cu rele chiar la pieptul lui Băsescu, care au trecut iar la confiscări. Dintr-un foc au reușit să confiște pe vreo două sute de ani viitorul copiilor și nepoților noștri, băgând o națiune întreagă drept slugi la FMI, adică
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mușchi între picioare...” Esteee...! urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh, ăăăh! se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat bara cu 150 de kile și doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag și ei... - Las-o fleoașcă, băăă! muge Baronu’. Ce piept e ăsta? Nu vezi cum te-ndoi de spate? Trișezi degeaba, bă, că nu-s gagici în sală. - Cine trișează, balonatule? Uite cum se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-o încarcă în mașină, domnișoara se apropie de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți are un haidamac de flăcău, un pierde-vară, o haimana care toacă prin localuri deocheate banii pe care-i scoate maică-sa din covrigi. Dar în tot răul e și-un bine. Într-o dis de dimineață, când haimanaua se înființă la masă cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a-și lichida adversarii politici (Regele, partidele istorice, intelectualii, tinerii rebeli). Întâi prin ziarul de partid Dimineața, sub comanda lui Stelian Moțiu, și, apoi, cu aprobarea olografă a lui Petre Roman, printr-o nouă publicație ce marca revenirea găștii de haidamaci jurnalistici ai fostei "Einsatzgruppe" de terorism intelectual din anii '80 care, sub comanda jandarmului cultural Eugen Barbu, în Săptămâna, demolase și mozolise tot ce fusese moralmente și cultural valoros în lumea românească. Lua astfel naștere România Mare cea mai toxică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]