246 matches
-
Esopia și Halima. Tot acum îi descoperă pe Gustave Flaubert și pe N. V. Gogol, cu al cărui Taras Bulba în buzunar a umblat luni de zile. După modelul romanelor în foileton ale lui N. D. Popescu, pornește să scrie istorisiri haiducești (pe una dintre ele, Florea Corbeanu, avea să i-o confiște profesorul de franceză). Haiducul Iancu Jianu îl va inspira pentru compunerea unui text dramatic. Editează o revistă poligrafiată, „Aurora”, redactată aproape în întregime de el. Scrie și sute de
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Costin - pe statutul lui social excelent: „[...] știindú Vasilie-vodă pre tată-sau, Dumitrașcu-logofătul, la atâté domnii boieriŭ vestitŭ, cu orice întemeiate, care nici o casă aicea în țară moșii ca acéle, ocine, sate, curți n-au avut”), a optat pentru această manieră haiducească (răpirea dezvoltase în Franța veacului al XI-lea o adevărată industrie cu rezultate interesante și avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „răpite”) de a-și procura soția. L-a împins, poate, firea sa senzuală (un istoric deslușea această trăsătură pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stelelor, durerii, valurilor. Poemul este cutreierat de Isolde și Melisande, Pulcinele, trubaduri și truveri. În același context apar umbrele altarului din Chartres, ca și Laïs, Erasm, Ronsard, Musset, Andersen ș.a. Ion ăl Mare este o prelucrare în manieră de baladă haiducească, însoțită de comentarii conjuncturale ale proaspătului angajat în lupta de clasă. Amplitudinea și seriozitatea lecturilor lui S. sunt prezente mai cu seamă în activitatea lui de critic și eseist. În Leopardi și operele morale, dar mai ales în eseul monografic
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
diferite, chiar contradictorii. El este, astfel, poet social, care își deghizează tendenționismul în filosofie umanitaristă ori sceptică, poet intimist, apoi ispitit de experiențe moderniste, dar și evocator al unui autohtonism impregnat de evlavie ortodoxă, de simplicitate rustică și de bravură haiducească, precum și autor pentru copii. Vocația profundă este însă deficitară. Dacă versurile din Înfrângeri, Notații și Sub flacăra nădejdii sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din viziunile
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
Din datinile vechi ale Transilvaniei, 1868). G. Barițiu reproduce balade din colecția lui V. Alecsandri. Se publică colinde, proverbe, descântece din Banat, povești, jocuri de copii (culese de Ion Pop-Reteganul, G. Todica, Enea Hodoș, Grigore Sima al lui Ion), Cântece haiducești (adunate de Iosif Vulcan), studii având ca subiect Moșii ori Petrecerea mortului (Simion Mangiuca). După 1900 cercetarea vieții colective se intensifică, mai ales în direcția etnografiei. G. Barițiu, care a organizat în 1881 Expoziția Națională de Artă Populară de la Sibiu
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Brăiloiu oferă toate detaliile privitoare la publicație ca organ politic și la programul urmărit. Preocupările literare sunt destul de firave și aparțin preponderent redactorului, care publică la „Foileton” proză și lungi poeme în versuri (O scenă din viața lui Țepeș, Cântec haiducesc ș.a.), precum și câteva sonete, datate între 1850 și 1860. La această rubrică se remarcă semnătura lui G. Baronzi sub nuveleta Întâmplările unei măști, tipărită la foarte scurt timp și în broșură cu titlul Impresiuni din carnavalul 1861, și sub o
UNIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
se simte încolțit de „rea soartă” până și în imperiul morții. Durda figura în manuscrisele Văcăreștilor printre pagini aparținând lui Ienăchiță și Alecu. În alt manuscris era trecut ca autor Nicolae, încât paternitatea textului a fost pusă la îndoială. Inspirația haiducească a cântecului poate uimi în contextul liricii sale, de obicei erotică. Este evident însă un ecou al evenimentelor de la 1821 în această prelucrare a unui motiv de doină haiducească. Expresia comuniunii între om și natură, asocierea codrului cu libertatea, vitalitatea
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
autor Nicolae, încât paternitatea textului a fost pusă la îndoială. Inspirația haiducească a cântecului poate uimi în contextul liricii sale, de obicei erotică. Este evident însă un ecou al evenimentelor de la 1821 în această prelucrare a unui motiv de doină haiducească. Expresia comuniunii între om și natură, asocierea codrului cu libertatea, vitalitatea primăverii, unele imagini viguroase, notațiile sacadate, ca și cum peisajul ar fi văzut din goana roibului, ritmul susținut care sugerează elanul unei „inimi viteze” au ca sursă, în bună parte, modelul
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție a lui P. în domeniul folcloristicii este culegerea Cântece bătrânești din Oltenia (1970), care conține aproape o sută de balade (fantastice, vitejești, istorice, păstorești, haiducești, familiale etc.) din partea mijlocie a județului Dolj, zonă mai puțin cercetată. Colecția este alcătuită mai mult pe principiul reprezentării decât pe acela al valorii pieselor incluse. Înregistrate cu mijloace moderne, textele dovedesc prezența încă vie a genului în Oltenia, culegerea
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Pașala (1968) are un aer baladesc, descriind pitoresc viața de huzur în raiaua Brăilei pe la 1734 într-o succesiune concentrată și rapidă de capitole, cu intermitența specifică serialelor cinematografice, cu episoade de luptă și răzbunare, cu iubiri pătimașe și răpiri haiducești. Știința stilizării arhaizante este demnă aici de A. I. Odobescu. Alt roman, Pajura cu două capete (1977), narează domnia lui Mihnea Vodă cel Rău și pune în valoare virtuțile dramatice ale dialogului, îmbinând evocarea istorică documentară cu dinamica ficțiunii epice moderne
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești autohtone, poartă subtitlul O legendă munteană și reprezintă un omagiu adus lui Gala Galaction. În fine, ce a publicat P. în limba engleză poate interesa cititorul român tocmai pentru că întregește portretul unui autor al cărui traseu românesc s-a întrerupt
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
se retipărește poezie de Mihai Gregoriady de Bonacchi, Mihail Munteanu, Cincinat Pavelelscu (epigrame), Gallia Tudor, precum și proză de Ludovic Dauș, Ioan Nicolau, Tudor Arghezi, Fata de demult (2/1932). Sunt reproduse câteva studii și articole mai vechi: A.D. Xenopol (Literatura haiducească, un studiu critic acid la adresa contrafacerrilor literare, declarate „de inspirație folclorică”, ale unor autori obscuri); I. Pop-Florantin (Sufletul artelor, scurt studiu de estetică a artei). Gh. Oroveanu dă în Călătorind prin Ardeal un reportaj pe teme de etnografie și folclor
REVISTA GENERALA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289213_a_290542]
-
actuale, satira fiind aici nelipsită. Mai rar, textul urat este o baladă, poate din necesitatea adaptării textului la situația celor cărora li se face urarea (Miorița urată la păstori) sau, în unele zone, datorită preferinței pentru literatura de haiducie (balade haiducești). O formă deosebită de cele anterioare este p. lipsit complet de episodul epic ori redus ca întindere, adesea cântat, întâlnit în special în Muntenia. Se pare că acest tip se află numai în repertoriul copiilor și nu ar fi exclus
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
literare, t. XXXVII, 1914-1915; Vasile Bogrea, Cercetări de literatură populară, DR, 1921-1922; C. S. Nicolăescu-Plopșor, Din legendele lui Novac, CL, 1921, 2-4, 10, 11; Traian Ionescu-Nișcov, Lupta dintre creștini și păgâni în balada populară, AO, 1930, 49-52; Pavel Dan, Baladele haiducești. Ciclul Novăceștilor, „Blajul”, 1934, 3; Lucian Costin, Novăceștii în balada bănățeană, „Banatul literar”, 1937, 2-8; Lucian Costin, Studii asupra folclorului bănățean, vol. II: Balada bănățeană, Craiova, 1942, 69-115; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), II, îngr. Dumitru
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
literar”, 1937, 2-8; Lucian Costin, Studii asupra folclorului bănățean, vol. II: Balada bănățeană, Craiova, 1942, 69-115; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, 106-107; Traian Ionescu-Nișcov, Haiducia și cântecele haiducești, REF, 1958, 2; Gh. Vrabie, Balada Novăceștilor, O, 1958, 6; Ist. lit., I, 102; Al. I. Amzulescu, Introducere la Balade populare românești, I, București, 1964, 40-42; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 40-51; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai sunt eu!”, declară, arghezian, poetul. Și poeziile erotice sunt influențate de Arghezi: „Ți-am căutat părul, fruntea și genele,/ Ochii tăi albaștri și sprâncenele,/ Grumazul, umerii
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
în secțiunea „haiducești”, un număr însemnat de piese noi sau mai rar atestate în alte culegeri. Publicarea variantelor locale contribuie la cunoașterea mai temeinică a zonei cercetate. În secțiunea liricii apar mai toate subdiviziunile: cântece de sărăcie și revoltă, cântece haiducești, cântece de răscoală și război, cântece de jale și noroc, cântece ciobănești și de natură, cântece de dragoste, de dor, cântece de lume și satirice. În majoritatea cazurilor, folcloristul folosește mijloace moderne de înregistrare și este preocupat de surprinderea manifestării
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
din 1907). Literatură populară românească (1910), socotită de Ioan Bianu, în referatul însoțitor în vederea publicării, „de o însemnătate cu totul deosebită”, „de o mare valoare”, cuprinde 61 de balade, grupate după clasificarea lui G. Dem. Teodorescu (superstițioase și solare, istorice, haiducești, acestea fiind cele mai numeroase, domestice), 66 de colinde (la fereastră, de familie, de bărbat, de boieri mari, de negustor, de flăcău, de tineri, de băiat, de fată mare, de copil mic, de babă, de mocan, de cioban, de pescar
PASCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
Blaga) și contemporani (Demostene Botez, Ion Brad, Nina Cassian, Emil Isac, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Ion Bănuță, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Tiberiu Utan ș.a.). K. este și un traducător consacrat al folclorului românesc, publicând mai multe volume din baladele, cântecele haiducești și colindele românești, realizate în colaborare cu folcloristul Faragó József, care semnează selecția, îngrijirea textelor și studiile introductive. Pagini memorialistice sunt cuprinse în cartea A műfordító emlékeiből (1986), unde K. publică o serie de versiuni în maghiară din poezia lui
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
, baladă populară de haiducie. Ca și balada Corbea, a fost creată, probabil, în perioada târzie a feudalismului. Conflictul nu mai este de ordin etic, ca în balada de vitejie Miu Cobiul, ci social, caracteristic baladei haiducești. În cele mai multe variante acțiunea este localizată la „casele domnești” din București, unde un Ștefan Vodă benchetuiește cu „boierii sfatului, / Stâlpii Țarigradului, / Stâlpii împăratului”. Domnul dezvăluie slujitorilor planul său de a simula o vânătoare pe valea Cobiului (sau în munții Crinului
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
III, îngr. Iordan Datcu, 1969, 439-448, 625-627, 800-817, IV, îngr. Iordan Datcu, 1969, 211-231, 543-549; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 307-316. Repere bibliografice: Lovinescu, Critice, VI, 91-95; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 376-389; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 39-50; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București, 1967, 143-148; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 283; Dicț. lit. 1900, 583. L.Bd.
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
Mai frumos decât scriitorii» - a conchis el - jovial. (Ă). Pare poate ciudată satisfacția cu care Cezar Drăgoi a primit critica muncitorilor când i-au spus așa, pe față, că o anume poezia a sa era de fapt proză și că Haiduceasca aceluiași, era mult mai pe placul lor? Scriitorul descoperise o cale. Și toți scriitorii care intră În fabrică descoperă că nu există decât o singură cale de a merge drept la inima muncitorului: să scrii sincer, fără ocoluri pretențioase, fără
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-și ulterior specializarea la Bratislava (1959), Praga (1962, l963) și Brno (1973). În 1959 își începe cariera didactică la Catedra de limbi și literaturi slave a Universității din București, devenind conferențiar în 1991. În 1971 susține teza de doctorat Cântecele haiducești slovace. Colaborează intermitent la revistele „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În 1992 este distins cu medalia jubiliară „J. A. Komensky”. Debutează publicistic în 1962, în „Analele Universității București”, iar editorial în 1977, cu volumul
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]
-
Universității București”, iar editorial în 1977, cu volumul Prelegeri de folclor slovac - o continuare a tezei de doctorat, în care, după un capitol introductiv despre folcloristica slovacă, autorul tratează pe larg motivele și structurile stilistice și compoziționale proprii îndeosebi folclorului haiducesc. Pertinente, concluziile sunt precedate complementar de apropieri de folclorul românesc și ecouri transmise în literatura cultă slovacă. Cu aceleași mijloace istorico-literare pozitiviste și comparatiste, C. va aborda în context lărgit, în Literatura slovacă (1995), devenirea literaturii slovace, momentele ei reprezentative
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]
-
apoi cercetător științific, șeful secției de folclor (1979-1999) și director adjunct al Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1991-1999). Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Genurile folclorice și realitatea istoircă (pe baza folclorului haiducesc) (1966). A fost distins cu titlul onorific „Om emerit” (1990) și cu Premiul „Dacia”, iar în 1995, cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. B. a desfășurat o amplă activitate de culegător, traducător, editor și cercetător al folclorului literar. A
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]