328 matches
-
patruzeci de ani, din 1968 până în 2008. Fratele ei Dorel Iacobescu, a părăsit însă țara, în scurt timp după intrarea la Național și s-a stabilit la Paris, unde predă în prezent limbi străine. „De-aș fi... Harap Alb” (1965), „Haiducii” (1966), regia Dinu Cocea, „Șapte băieți și o ștrengăriță” ( „Sept hommes et une garce”) (1967), „Bernard Borderie”, coproducție cu Franța, „Răpirea fecioarelor” (1968), regia Dinu Cocea, „Haiducii lui Șaptecai” (1971) - Domnița Ralu, regia Dinu Cocea, „Zestrea domniței Ralu” (1971) - Domnița
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu mai poată-n veci să ne rânjească-n față. Aș vrea ca prin minune să-nvie toți haiducii, Să mazilească-ndată pe cei ce sunt ciocoi, Iar Domnul să ne-ajute pe drumul greu al crucii Să nu ajungem sclavi, umblând flămânzi și goi. Trezește-te române, în vremea de pe urmă Și fii ca Avram Iancu ori Gruia
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
azi, la modul serios, să imagineze un model de repartiție egalitară în societate, care să nu țină seama de criterii ca talentele și înzestrările naturale sau dobândite ale oamenilor. Numai că inflația produce un efect invers. Este un fel de "haiducie" pe dos, în care fenomenul, îi sărăcește pe săraci și-i îmbogățește pe cei bogați. Nimeni nu-și propune să realizeze sau să "construiască" o lume a egalității între oameni. După cum bine știm, socialismul ca experiment a eșuat. Și aceasta
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
literatura romantică și romantică-decadentă de mai înainte, printr-o nouă literatură, sănătoasă, morală și cu adevărat românească. Azi, toți oamenii de bun-simț recunosc că leacul a fost mai rău decât boala însăși.” Afirmând fără temei că literatura „Sămănătorului” idealizează „beția, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”, cu referiri la nuvelele lui M. Sadoveanu și ale lui C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici se pronunță pentru un realism clasic, precum
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
pe care C. și-l dorea vizitat măcar pe timp urât. Cu o documentare minuțioasă, dar și cu o economicoasă investiție de fantezie, C. alcătuiește trei romane cu haiduci și cu panduri, plasate în vremea lui Caragea: Iancu Jianu (1940), Haiducii (1957), Tudor Vladimirescu (1960). Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se să devină un gospodar potolit, slugerul Tudor, pornit să schimbe „rânduiala”, cade ucis mișelește. Epicul
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
în discuție, reinterpretată și reevaluată, dovedește, prin chiar aceasta, că ea contează cu adevărat în existența noastră (istorică, dar și în cea cotidiană) și în devenirea culturii naționale. Nu fără unele prezențe și în folclor (Meșterul Manole, Chira Chiralina, tema haiduciei, paremiologie), balcanitatea postbizantină își pune vizibil amprenta asupra unei capodopere a literaturii noastre medievale, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, scrisă în slavonă, înainte de 1521. Manual politic în primul rând, menit să formeze în arta de a conduce
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
barocă, sinteză de reverie și ceremonial) a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe fondul unei chemări a spațiilor deschise, tema haiduciei, prețuirea arătată unei umanități simple, fruste, văzută în asprimea ei deloc edulcorată, o, mai cu seamă, impresie de inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Th. Mann, Doctor Faustus, pref. I. Ianoși, București, 1966 (în colaborare cu A. I. Deleanu); Panait Istrati, Opere alese-Oeuvres choisies, ed. bilingvă, îngr. și pref. Al. Oprea, I-VI, la vol. VII-IX (în colaborare), Bucuresti, 1966-1984, Domnița din Snagov, București, 1971, Haiducii, București, 1971, Chira Chiralina, cu ilustrații de Mircea Dumitrescu, București, 1973, Ciulinii Bărăganului, București, 1977. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 100-105; Damian, Direcții, 101-115; Simion, Orientări, 250-259; Ardeleanu, Însemnări, 74-99; Oprea, Mișcarea, 141-150; Regman, Cărți, 58-62; Drăgan, Aproximații, 187-195; Râpeanu
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
inițiere a nou-veniților, de înfrățire, de jurământ, de judecată, de pedeapsă, de învestire a conducătorului) a haiducilor : Apoi, măre, să te duci, Drumu-n codri să apuci Pân’ la paltinii trăsniți Unde-s frații poposiți... [La] frățior de vitejie, Tovarăș de haiducie... (18, p. 638). Să nu uităm că haiducia este o confrerie de arme arhaică pe teritoriul românesc, cu un cod etic și comportamental bine stabilit. în cântecul eroic în discuție (tip Trei crai), principala probă pe care trebuie să o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
judecată, de pedeapsă, de învestire a conducătorului) a haiducilor : Apoi, măre, să te duci, Drumu-n codri să apuci Pân’ la paltinii trăsniți Unde-s frații poposiți... [La] frățior de vitejie, Tovarăș de haiducie... (18, p. 638). Să nu uităm că haiducia este o confrerie de arme arhaică pe teritoriul românesc, cu un cod etic și comportamental bine stabilit. în cântecul eroic în discuție (tip Trei crai), principala probă pe care trebuie să o depășească protagoniștii este să aducă la „locul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au hulit prin pasquiluri Coroane vor fi decorați cu Bene-merenti; că se va specula averea statului la bursă, că se vor cumpăra de stat cu 60 procente hârtii ce valorau în piața de efecte 20 procente și că, prin această haiducie parlamentară, o sumă dintre roșii vor deveni milionari; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda chiustenge, care nu face nici cinci, și că 4 milioane din prețul de cumpărătură se va împărți între membrii Adunărilor; că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cât și în scenele de răfuială și de pedepsire, unde sabia, ghioaga, ștreangul, țeapa curmă sumedenie de vieți. Urmează represaliile și o încă mai aprigă împilare, pe care firile independente nu o mai suportă, alegând aventura eroică și justițiară a haiduciei. În ceasurile de liniște, oamenii se strâng la un taifas, povestind, cu frazări de contaminație sadoveniană, întâmplări de pomină. Totul, s-ar spune, e urzit pentru a motiva sentimentul de jubilație declanșat la venirea rușilor „dezrobitori”, care ar alunga „coșmarul
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
1961, 6; Constantin Amăriuței, De l’exil politique à l’exil littéraire, „La Nation roumaine”, 1962, 211; H. St. [Horia Stamatu], „Les Impossibles”, „Cuvântul în exil”, 1962, 4; George Uscătescu, „Dieu est né en exil”, „Destin”, 1962, 12; Monica Lovinescu, Haiducia resemnării, „Ființa românească”, 1963, 1; Mircea Eliade, Papini văzut de un român, „Cuvântul în exil”, 1964, 22-24; V. I. [Virgil Ierunca], De la Vintilă Horia la Jérôme Carcopino, „Ființa românească”, 1964, 2; George Uscătescu, Platon, personagiu de roman, „Destin”, 1964, 13-14
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și hohotesc/ Păduri adânci...” Ca autor de balade, I. nu a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
se dedică scrisului. Debutează în 1945, când publică în revista „Humorul” schițe satirice. Colaborează la „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” ș.a. Prima carte, romanul Femeia cibernetică, îi apare în 1969. Împreună cu Eugen Barbu este scenarist al producțiilor cinematografice Haiducii (1966), Drumul oaselor (1980), Trandafirul galben (1982) și al serialelor de televiziune Urmărirea (1971), Un august în flăcări (1974) ș.a. Se numără printre membrii fondatori ai Cenaclului „Lucian Blaga” și al Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. Autor de romane
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
anilor ’20-’30. La un deceniu după dispariție, o parte din versurile sale cu vibrații adolescentine sunt înmănuncheate în File de poveste, volum alcătuit de I. Negură și V. Posteucă, iar în 1938 I.E. Torouțiu îi editează la București piesa Haiducii. În spațiul bucovinean numele lui H. poartă cu sine aura unui mit: începătorul de geniu fulgerat de o soartă năprasnică. Versurile sale, „cântecele așteptării”, cum și le-a intitulat autorul, susțin acest mit prin atmosfera lirică vibrantă, prin spontaneitatea expresiei
HORODNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287450_a_288779]
-
accident. Sfâșiat de durere, bărbatul se retrage între dărâmături, bea fără oprire țuică și ajunge în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru a da curs unei răzvrătiri sau unui impuls vindicativ și pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiți. Ecouri ale răscoalei
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
durere, bărbatul se retrage între dărâmături, bea fără oprire țuică și ajunge în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru a da curs unei răzvrătiri sau unui impuls vindicativ și pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiți. Ecouri ale răscoalei țărănești din 1907
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început ale lui Sadoveanu sunt
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
în rândul scrierilor realismului socialist în curs de coagulare. După mai bine de două decenii, în 1971, când genul romanului de aventuri va fi chiar recomandat, cu alibiul posibilelor virtuți educative pentru tineret, al exaltării istoriei naționale etc., S. publică Haiducii, carte de peripeții, neînsemnată valoric, în care reiterează rețetele (para)literare care îi caracterizau și romanul de debut. A tradus, singur sau în colaborare, din scriitori ruși (Dostoievski, Aleksandr Kuprin, Maxim Gorki ș.a.), germani (Wilhelm Raabe, Gerhart Hauptmann), dar și
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
se referă la locul unde se găsește plasat cimitirul. Titlul simbolic iradiază asupra întregului, proiectându-l din regimul palpabilului în acela al neființei emblematice: „E răcoare la umbra bisericii bătrâne, care a rămas aici când/ Era satul pădure și veneau haiducii de mâncau pe furiș./ Pe Săliște cântă cucul, cimitirul are un aer important, împăcat cu sine./ E bine să fii mort aici, între codri locul e ferit, nici nu trage,/ Clopotul nu te deranjează, că nu sună decât de sărbători
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
află și un cuprinzător studiu analitic și biografic, articolele scrise de Panait Istrati în ultimele luni de viață. Apoi transpune în română alte scrieri, precum În lumea Mediteranei (I-II, 1936), Domnița din Snagov (1937), Mihail (1939), Ciulinii Bărăganului (1942), Haiducii (1943). În scurt timp dă la tipar întâia reconstituire biografică, intitulată Panait Istrati (1944). Aici insistă cu argumente asupra faptului că scriitorul român a condamnat comunismul și situația din URSS în volumul (scris în colaborare) Vers l’autre flamme, apărut
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
Pèlerin du coeur, Paris, 1984. Traduceri: Panait Istrati, Artele și umanitatea de azi, București, 1936, În lumea Mediteranei, I-II, București, 1936, Domnița din Snagov, București, 1937, Mihail, București, 1939, Ciulinii Bărăganului, pref. Perpessicius, București, 1942 (în colaborare cu autorul), Haiducii, București, 1943, Pentru a fi iubit pământul, introd. Al. Oprea, București, 1969, Neranțula, pref. Apostolis Monastirioty, București, 1970, Cum am devenit scriitor, îngr. trad., Craiova, 1981; ed. I-II, îngr. trad., București, 1998, Neranțula și alte povestiri, îngr. și pref.
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]