195 matches
-
aruncase în Bucureștiul de beton ridicat de Nicolae Ceaușescu. Mai departe, trebuia să aluneci în alt secol, ca să poți povesti; în altă minte, ca să poți asculta. Întotdeauna fusesem convins că mi-am greșit epoca. Mi-ar fi plăcut să învârt halebarde prin hălci de-armuri și să depun aurul și capetele dușmanilor la picioarele domniței mele, înainte s-o răstorn în iatac și să-i iau virginitatea, batista și, abia la urmă, gâtul. Viața Mariei iradia o splendoare tulbure, trecutul, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și tunică de catifea, de culoare verde-Închis, largă la umeri, cu o cruce de aur atârnându-i până la piept. Îl văzuse pe acel condotier acasă, În palatul Frassetti. Nu Își amintea numele lui, deși era unul dintre apropiații lui Montassini. Halebardele gărzilor se deschiseră, iar cei doi intrară grăbiți, ca și cum ar fi Întârziat la o Întâlnire de mare importanță. 9 septembrie 1458, Suceava - A venit? - N-a venit, Măria Ta... Nu știu nici unde o fi... Parcă l-a Înghițit pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nasturi mari, aurii, pantaloni albi de lâniță, strânși pe picior, și cizme ușoare din piele de căprioară. În spatele lui intrară marele spătar Albu și armașul Udrea, cu buzduganul domnesc pe perna de catifea vișinie. Armășelul bătu de două ori cu halebarda În podele, anunțând intrarea domnului. În larga Încăpere se făcu liniște. - Așadar, Începu voievodul fără să mai continue protocolul salutului, v-a cam necăjit Oană, căpitanul, cu neobrăzarea lui... - Întocmai! aprobă vornicul Isaia grăbit. Chiar Măria Ta ai poruncit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răspunse spaniolul. Trebuie să vedem În ce condiții, cu cât timp Înainte, În ce fel și, mai ales, cum poate fi acest har transformat Într-un avantaj strategic. Yves Îl poate pregăti În Învățarea tehnicilor de sabie, de lance și halebardă, Francisco Îl va Învăța mânuirea armelor de foc, de la muschetă și archebuză până la artileria de câmp. Eu Îi voi descoperi calitățile „speciale” și Îl voi Învăța tehnici mai puțin... cavalerești, de aruncare a pumnalului, lupta cu lanțurile și alte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre Yamabushi, iar bătrânul Îi zâmbi, ca și cum s-ar fi apropiat de un loc cunoscut. După câțiva pași, se opri și se sprijini În toiagul despre care copilul știa că nu e tocmai un toiag, ci poate deveni sabie, suliță, halebardă sau nunchaku. - Sosirea ta e o onoare pentru noi, Yamabushi! se auzi o voce foarte apropiată, iar Ștefănel văzu cu mirare că În fața lor apăruse, parcă de nicăieri, un om. Nu era Îmbrăcat În negru, așa cum se spunea. Era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și pumnale ca acelea pe care le văzuse la centura luptătorului care Îi Întâmpinase la poalele muntelui Iga. Pumnale Sai, cu mânerul din două ascuțișuri Întoarse pe direcția lamei principale. Dar mai erau alte tipuri de pumnale, săbii, lănci, sulițe, halebarde, obiecte metalice din două sau trei bucăți legate Între ele prin lanțuri, tipuri de arme ce semănau cu o coasă, bile de fier legate și ele cu lanțuri sau obiecte mai mici decât palma, În formă de stea, care, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de luptă fără arme. Știau deja că acestea sunt tehnici incomparabil mai simple decât cele pe care aveau să le Învețe În lunile următoare, printre care Ken jutsu (lupta cu sabia), Yari jutsu (lupta cu lancea), Naginata jutsu (lupta cu halebarda), Ba jutsu (călărie) și Shinobi jutsu (spargeri, efracții și culegere de informații). Toate Începeau acum și continuau de-a lungul următorilor ani. Pe măsură ce stăpânirea lor devenea mai ușoară, geninii Își dezvoltau și alte aptitudini, combinând folosirea celorlalte arme cu Sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
descoperite. Abia atunci Shiro dăduse semnalul de folosire a tehnicilor de foc. Luptătorii Ninja trecuseră din ipostaza de apărători În cea de atacatori, săriseră de pe ziduri, produseseră explozii și fum, dispăruseră, reapăruseră În alte locuri, folosiseră arme lungi, mai ales halebarde Naginata, cu dublu tăiș, apoi dispăruseră din nou și, de pe terasele superioare, deschiseseră un atac cu săgeți de oțel, care perforaseră armurile și coifurile samurailor. Apoi atacaseră din nou, cu arme legate cu lanțuri, astfel Încât săbiile agresorilor fuseseră inutile. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
săgeți, sub shuriken-uri, sub toate armele de aruncat pe care Ninja le foloseau cu rapiditate și precizie. Dar valul continua să urce. Din pădure, luptătorii Takamori țâșneau pe neașteptate, masacrau câteva sute de samurai În lupta la sabie, suliță sau halebardă și dispăreau În adâncurile pădurii. Dar valul continua să urce. Peste cinci mii de oameni ai lui Yamana Își pierduseră viața pentru a câștiga o mie de pași de pădure. Samuraii Înaintau cu o frică uriașă, știind că vor muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
rotindu-l de câteva ori din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E o armă care nu e folosită În Italia. - Nu toată lumea e făcută pentru spadă. Sunt luptători excepționali făcuți pentru arme lungi, ca sulița sau halebarda, alții pentru aruncări de pumnal, alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu mișcarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul În paza lui Ionuț și urcă repede treptele spre camera voievodului. Două străji Încrucișară halebardele În fața ei. - Măria sa e În sala Sfatului, spuse unul din străjeri. Erina se Întoarse și parcurse coridorul În capătul căruia se afla sala. Alte două străji Îi blocară drumul. - Nimeni nu intră la măria sa! spuse unul din luptători. - Sunt Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
domnitor, blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și ghioage din oțel vinețiu, cu țepi, câțiva țăruși de palisadă, câteva suliți, topoare, arbalete, securi și halebarde, în niște suporturi verticale, din lemn. Pe pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Manual pentru clasa a II-a. învățămîntul cu predarea în limbile minorităților naționale. Vocabular român ucrainean. București, EDP, 1993, 200 p. (Mî). [206] TUDORICĂ, Al. G. Bacovia: Nevroză. în: LL, nr. 3-4, 1993, p. 103-105. [207] TUDORICĂ, ALEXANDRU, Marin Sorescu: Halebarde. în: LL, nr. 1-2, 1993, p. 97-99. [208] TURCANU, RODICA-CRISTINA, Methoden zur Verarbeitung von Fachtexten bei Studenten (anfangern rumanischer Muttersprache) an den Technischen Hochschulen der Universitat Baia Mare/Rumanien, Bulșt-Baia Mare, 8, 1991, 229—235 [cu l an.]. [209] ȚĂPURIN, ADRIANA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
un radar, m-au atenționat că pot începe penetrarea. Era piscul cel mai înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era păzită de doi ostași îmbrăcați în uniforme purpurii, înarmați cu halebarde și scuturi. -Bine-ai venit în împărăția subpământeană a universului luminii, -mă primiră voioși ostașii. După ce am zburat la o adâncime de cinci mii de metri, sub scoarța terestră, am fost preluat de ghidul orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lui Cristos este redată perfect, în schimb chipul lui Iuda redă răul care deja i‑a intrat în trup ca urmare a trădării sale. Procedeele folosite de Giotto în această frescă întăresc dramatismul și intensitatea psihologică a scenei: lumina nocturnă, halebardele, torțele, gesturile personajelor precum și clar‑ob‑ scurul și diversitatea drapajelor, atrag atenția spre scena principală. De remarcat este faptul că Giotto prin această frescă, aflată printre alte fresce remarcabile, stabilește o paradigmă pentru pictura occidentală. Creând forme tridimensionale articulate cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
rost de căruțe și le încărcau cu de toate, cu orice găseau. Am văzut pe unul cărând o mașină de scris, căci erau acolo și birouri, pe altul cu un fel de lunetă pe care o agita ca pe o halebardă, dar cei mai mulți se înghesuiau după alimente: făină, orez, fasole și altele de-ale gurii. Alții s-au orientat însă mai înțelept și am auzit mai târziu povestindu-se de unul care ar fi umflat două lădițe nu prea arătoase, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]