109 matches
-
În acest sens. Vă rog să mă scuzați dacă v-am deranjat; am făcut-o spre binele dumneavoastră. Și al dumneavoastră. Bonne chance! A coborât la Tineretului. Când am ajuns acasă (nu vă spun cum: eram praștie pe dinăuntru, eram halucinat, făcut zdrențe, aproape În agonie), primul lucru a fost să verific computerul. Textul Codului lui Alexandru fusese deletat așa cum, mai mult ca sigur (de fapt, ulterior, am primit confirmarea), se Întâmplase și cu celelalte două, al lui Vali și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doi albi. Am știut de când au ieșit de pe râul San Pedro, dar știm și că nu ei sunt oamenii cu mașina... Ambarcațiunea lor nu e verde. Care este mașina verde? — Cum poți să crezi lucrurile astea? Sunt închipuiri! Închipuiri de halucinat... Îi îngădui lui Xudura să drogheze un biet băiat și vrei să accepți toate coșmarurile lui. Indianul se ridică în picioare și se îndreptă către cea mai îndepărtată colibă. — Vino! îi ceru el. Îl urmă în tăcere. Coliba, mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca lipitorile. Recunosc: e un deliciu pervers în a mă privi așa. E pervers pentru vîrsta mea să mă văd femeie tînără erotopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se simte omul bătrîn, foarte bătrîn și ar vrea să moară. E mult de-atunci, Harietă, de cînd eram copii mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate, în lumea asta..."221 La 24 iunie 1880, fiind halucinat din nou de chipul Casandrei și de locurile dragi, de la Ipoteștiul pierdut, a improvizat, cu creionul, versurile care urmează, pe un afiș scris de mînă, pe care se anunța o reprezentație, cu piesa Trei pălării, de Malla, în grădina Orpheu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nouă pace va fi acum și un nou război aproape va fi"); bătaia în poartă a Omului cu lampa înnegurată, al cărui cântec "mi-a fost iubita în giulgiu o noapte" etc. etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul stă "întins ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează accente ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
postulează primatul rupturii din sine prin și întru poezie. Iată, în continuare, câteva fragmente ilustrative dintr-un poem din primul volum de autor, Pornind de la zero (Editura Junimea, Iași, 1985), poem intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare care a bântuit imaginația occidentală pe tot parcursul Evului Mediu. El face o lungă descriere clinică a ciumei și a efectelor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]