1,541 matches
-
maculare, care sfârșesc prin a distruge temeiurile înseși ale Ființei. Adriana Babeți oate că și alții care vor scrie despre ea, copleșiți de tristețe, își vor intitula rândurile MADI. Numele acesta a purtat-o în spate, i-a semnat trecerea halucinantă prin lume și cărți, ajungând la mine ca o marcă a ceva foarte prețios și diferit de tot ceea ce știam. "Madi a venit imediat", "Madi a spus", "doar Madi a avut curaj", "Madi m-a ajutat". Până să o văd
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar era în tăcerea sa sculpturală foarte tandră și foarte sinceră și foarte adevărată domnița poesie făcea rondul de majestate era dis-de-dimineață și
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
VĂ PUTEM SPUNE PREȚURI PRIN TELEFON!”. Iar la întrebarea “ În cât timp ne-ați livra-o și cât costă transportul?”, cu - ați ghicit!!! - “NE PARE RĂU, DAR NU VĂ PUTEM SPUNE ACESTE LUCRURI PRIN TELEFON!”. WTF????????????????????????????????????? Mi se pare absolut halucinant. Încă mai sper că a fost doar un accident și că s-a nimerit la telefon vreun angajat mai sărăcuț cu duhul sau vreunul căruia îi era lene să caute un preț în calculator. Nu poate fi atât de imbecilă
Baumax refuză să dea informaţii la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21273_a_22598]
-
sunau cam așa: “Domne, noi ne-am dus să săltăm haita de 60 de maidanezi care terorizează Casa Presei, dar au ieșit muncitorii de la Tipografie și ne-au alungat, așa că nu am putut să luăm câinii”. Mi se pare incredibil, halucinant, SF! Niște oameni care sunt plătiți să salte maidanezi se scuză că nu i-au lăsat cetățenii să-și facă treaba. Dacă nu sunt muncitorii de la tipografie, atunci sigur sunt niște babe care-i aleargă. Ies babele din blocuri, înarmate
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
intră în sufrajărie, mă vede concentrată și (îngrijorat, ca orice bărbat care vede o femeie cu fața contorsionată de chinurile concentrării) mă întreabă “Ce faci?”. Răspuns: “Îți scriu un mail”. Am rămas blocați amândoi. Până și pentru mine a sunat halucinant, darămite pentru el. Acuma să vă explic de ce-i dădeam mail, ca să nu rămâneți cu impresia că-s dusă. Deschizând laptopul, dădusem peste un mail pe care-l lăsasem bolduit, ca să nu uit să-l rezolv(ăm). Era un mail
Culmea, culmilor, culmilor internetului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21290_a_22615]
-
face un spectacol jalnic în relația cu media, plin de declarații și gesturi neinspirate, cum a fost petrecerea unui weekend pe yacht cu familia în condițiile în care deversarea de petrol în ocean nu a fost oprită. Pentru mine e halucinant faptul ca niște oameni pot ajunge în funcții atât de înalte fără să înțeleagă cum funcționează presă și opinia publică și fără să-și dezvolte cu adevarat abilitatea de a comunica cu mass-media. Cred că există un fel de frica
Le petit mot by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82603_a_83928]
-
mascul de panteră decât să uite și de frig, și de Scoția, cucerit, fascinat, topit în raza verde a ochilor-pereche? Ar mai exista alegere, ar mai exista fugă? Altă fugă decât aceea, umăr la umăr, într-un ritual nesfârșit, prin halucinanta realitate? Altă fugă?"
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
care ne vorbește cu glasul buniculu. Căutătura unora ușor tulbure de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi. Plutim în lumina pe sfârșite, ne pândim ca într-o farsă, pradă unei halucinante multiplicări. Perechi palide. Numai că bunicul nostru este însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer- nică se sprijină de un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă altfel decât știm. Căci nu e bunicul și nu e bunica din copilărie
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
în perioada de așa numită independență. Scribi de la acest ziar iau slujit pe Moțpan, Lucinschi, Voronin, și acum au trecut în slujba lui Dodon (natural: cine plătește acela comandă muzica). Voi încerca să mă opresc la unele erezii dea dreptul halucinante care nu pot fi atribuite unui intelectual, misiunea căruia este să-l lumineze nu să-l buimăcească pe moș Ion, căruia îi este dator pentru ascensiunea pe spinarea lui. „Prăpastia morală, spirituală și culturală dintre noi, moldovenii, și așa-numiții
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
în stare de trezie, în timpul zilei (Totem) sau al nopții (Poemul 30 din Nirvana), în situația din Avatar, actualizarea lupului se produce în chiar momentul căderii sub greutatea loviturii primite, când eul poetic se află într-o stare de „hiperluciditate halucinantă”. În această împrejurare, avatarurile sunt recunoscute după nume - Litovoi, respectiv Lupus lupus -, empatia este atât de intensă, încât spiritul lor se suprapune total spiritului Poetului. Lupul se înfățișează eului poetic în imediata apropiere, devine palpabil, îi accentuează determinarea de a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
unei certitudini, chiar una precară: „La trezire, niciunul nu și-a mai adus aminte visul/ destrămat în metastaza adevărului” („Vis”, pag. 8); în ciuda faptului că poeta - altfel o personalitate vie, optimistă și „cu picioarele pe pământ” - trăiește într-un univers halucinant, chiar când îl percepe printr-un halou de lumină, și de vis, și de... „voluptate a simțurilor”, chiar și... „după care, nu va mai fi/ niciun cuvânt” („Nuntă”, pag. 11). Sau o poezie, erotică în plan spiritual, ca un pretext
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
până la banal, spaima venită dinspre atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta de necunoscut și de suferință,/ te-ai încolăcit ca o pisică,/ într-un tablou ce mi l-ai vândut/ pe o promisiune halucinantă” („Ca o pisică, până...”, pag. 61); spaima, rezultată din nesiguranța, incertitudinea ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
locul între noi, un schimb de lumină, sălbatică-n reacții m-ai simțit, sfidai gravitația cu mine. Dezgolind clipele, totul arăta altfel, poem ritmic ușor legănat, iarba strălucea, pictați pe cer, copacii supli aveau o altă unduire, roua stelelor picura halucinant între simțurile noastre pierdute, curgeam din unul în altul, ne durea, era prea mult! Calea îngerilor le era deschisă... Un sărut amețitor acolo unde trupul îți cere, închide ochii, să simți zeița din tine! O respirație grea, sacadată, pătrunsă de
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
faptul muzeistic, însă, din chiar clipa în care a fost luată în stăpînire, imaginea începe să vorbească imprevizibil, cu alte voci, și sfîrșește ca o materie organică într-o baie de acizi; adică se dizolvă iremediabil. Privit cu o insistență halucinantă, cu o putere de inducție aproape hipnotică, tabloul devine martor, simptom, subiect al unei spovedanii și concentrat cosmic. Oricît de serios ar fi invocate componetele sale materiale, oricît de frecvente ar fi trimiterile tehnice, oricît de sobru ar fi analizate
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
aproape dispărut, mi se pare un joc de prelungire a unui ADN-eu care nu mai are o cauză de circulație tulburătoare. Lumea concretului, intrată brutal în canalele secrete ale creierului cuiva, duce, fie la revolte în genunchi, fie la bucurii halucinante, gen proiecții infantile. Practic, în U.S.A, ele sunt stimulate de analgezice, droguri, pedepse sexuale în afara cadrului oficializat(deloc dumnezeiești sau filozofice), nu la declarații...de jurnal intim (Acum, când scriu, conștientizez că sunt contrazis, în exprimarea mea atipică, de
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
-și face simțită prezența. Apariția repetată, până la sațietate, a noilor ideologi în sutane, a sfârșit prin a crea un efect de respingere. Cineva din interiorul instituției și-a dat seama de contraserviciile pe care și le făceau preoții și, treptat, halucinantele procesiuni s-au rărit. Prin apariția unei generații noi de preoți, mai puțin vehementă în a-și afirma dorința de revanșă și înțelegând mai bine misiunea spirituală ce-i revenea, se părea că lucrurile au început să intre în normalitate
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de stele/ făcându-le mai simple, mai bune, mai
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de stele/ făcându-le mai simple, mai bune, mai ciudate/ și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Nu e nimic didactic, totuși, în opera lui Daniel Bănulescu, a cărei simbolistică, netransparentă până la final, se încarcă de nebunia compactă și diversă a personajelor, de energia demonică a unora și pasivitatea tâmpă a altora. Autorul încheagă minuțios o atmosferă halucinantă, progresiv-demențială, orchestrând impecabil dezmembrarea pavilionului cu cei doisprezece pacienți speciali și construind, cu cei mai puternici dintre ei, o nouă celulă nervoasă. Pe cât de bolnavă, pe atât de viguroasă. în primul act, deși paleta nebuniei este extrem de diversă, "eroii" se
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume halucinantă de măști. Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu și, în concluzie, nici nu-și revendică acea nemurire pe care încearcă sculptorul să o identifice și să o recupereze, ci el este
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
atîția alții care compun lumea lui Sturmer, proximități, universuri, prietenii. Schițe, notițe, exerciții. Pe un perete din fundul foaierului, un perete mare, foarte înalt, un imens tablou-colaj format din zeci de tablouri mici, zeci de măști care dau o imagine halucinantă în acest ansamblu. Forța și precizia detaliului - semn major al acestui artist, scenograf, pictor, inventator de imagini, de lumini, de ipostaze ale sinelui, ale diurnului, nocturnului. O călătorie deloc monotonă. Un fel de prolog al spectacolului, discret, tainic, pe care
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
ale mitocăniei anonime în anii tranziției, Radu Paraschivescu întregește tabloul cu o inestimabilă colecție de perle din lumea celor care prea des cuvântă în presa scrisă și audiovizualul vremii noastre. Aproape toți am auzit sau am citit în ziare replicile halucinante rostite de oamenii zilei. Unii au râs cu poftă, alții și-au făcut o cruce mare, cu toții le-am comentat în familie sau cu prietenii. Apoi, cu siguranță, ne-am văzut de ale noastre și le-am uitat sub presiunea
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
structură, unitară ca mecanism văzut din afară și perfect coerentă ca metabolism intern, este armonizarea înaltă, după modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, insemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]