131 matches
-
singur. Meseria mea, pe 11 atunci, era singurătatea. Mi-o exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă. În colțul cu decanatul, studenții se sprijineau de craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de golf. În partea opusă, mai mic, dar la fel de popular, trona Densusianu: scurtat sub gât, cu freza linsă, vizibil asemănător cu Hitler. Jos, la subsol, se mutaseră fochiștii și își aduseseră și familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” în zonele înalte ale spiritului: „Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu-se până în străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fiecare dată, mereu în postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor între trestii” „Vizionarul îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfârșească prin a împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strâmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sângelui în șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele în dinți, împărțindu-și dinainte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ești preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reușita publică te interesează. Vrei să obții desăvârșirea lăuntrică, armonia și împlinirea alcătuirii tale de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni limpezi, întemeiate pe discernământ și echilibru sufletesc, poți eșua în sminteală, iluzie de sine și fanatism. Tipul F: Cercetarea și reflexivitatea. Trăiești cu dorința
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
străine. Avem, dimpotrivă, nevoie de vociferare și febră. Tânjim după scanda lul acut și după afectele mlăștinoase. Sensibilitatea noastră nu se mai pune în mișcare fără provocări barbare, fără zaharicale și ulcere. Incapabili să mai experi mentăm extazul, cău tăm, halucinați, epilepsia. Opaci la elixiruri, adoptăm drogul. Plăcerile noastre sunt simultan bolovănoase și facile, dulcege și acide. Nu mai avem acces la agreabil, dacă nu trecem, mai întâi, prin usturime. Sonoritățile trebuie să fie asurzitoare, mirosurile - necruțătoare, nuditatea - mai mult decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am libertatea de opinie și nici nu mă face părtaș la vreunul din drepturile omului liber. În afară de mărturisirea de credință în Hristos și iubirea de neam nu mi îngădui altă discuție cu autoritatea de stat. Când am sfârșit, elevii păreau halucinați. Simțeam deruta și încrâncenarea directorului și concentrarea subdirectorului, dar privirile lui moș Dumitrache și ale celorlalți doi milițieni, care păreau îngrijorați de soarta mea, mă mângâiau. Am întins subdirectorului, mai aproape de mine, cele două pagini cu ideile prescurtate, intitulate: Mărturisire
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fiindcă n-am avut niciodată inspirație. Eu stau (cuminte sau mai puțin cuminte) în interiorul vieții mele și, încet-încet, în mine se scrie câte o carte. Iar după ce dânsa se scrie în mine mă apuc s-o transcriu. N-am scris, halucinat sau inspirat, azi un poem, mâine altul, ca să umplu 80 de pagini cărora să le spun, după ce le pun una peste alta, "carte". N-am scris și nici n-am publicat "culegeri de poezie" (recueil de poésie, cum spun francezii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
strig: Braun! Ca răspuns îl văd cum se ridică și o rupe la fugă prin pădure. Dovada cea mai bună că era și el întreg. După cca. 100 m se oprește și rămâne nemișcat într-o poziție bizară, ca un halucinat, mulțumit că a scăpat de orice pericol fără nicio rană și amuzat în același timp de această fugă, desigur, datorată șocului nervos". Pe 16 octombrie 1936, cu ocazia zilei de naștere a regelui Carol al II-lea, Vizanty a fost
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
strig: Braun! Ca răspuns îl văd cum se ridică și o rupe la fugă prin pădure. Dovada cea mai bună că era și el întreg. După cca. 100 m se oprește și rămâne nemișcat într-o poziție bizară, ca un halucinat, mulțumit că a scăpat de orice pericol fără nici o rană și amuzat în același timp de această fugă, desigur, datorită șocului nervos. Ei bine, acest moment de amuzament îmi trecu atunci prin minte și fără să vreau, am început să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul. Și totuși e ceva tragic și comic totdeodată în violenta negație revoluționară. Negația nu are subzistență proprie și deci, nu poate sta prin sine însăși; ea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a verifica echilibrul de forțe. O priviră și ei în tăcere. În ultima vreme, slăbise mult. Doar sprâncenele negre, unindu-se deasupra nasului ca aripile unei păsări, se desenau evident pe fața palidă, aproape ștearsă. Ascetă a absolutului sau tânără halucinată, ea nu era o miză, ci nodul pe care îl simțeau strângându-li-se în jurul gâtului. Schiță un gest vag de rămas bun, se răsuci pe călcâie, trecu printre mese și dispăru în noaptea de toamnă. Cei doi bărbați se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Trimite-mi o fotografie nouă, nu cu privirile ascunse, ci franc ridicate; trimite-mi o fotografie a camerei tale. Nu mai pot suporta să bâjbâi în întuneric; uneori, când scrii mai rar, rămân ca într-un labirint, rătăcită, hagardă și halucinată. Scrisorile tale fac oficiul morfinei; trăiesc prin piqure-a noutăților: cum se învechesc - deși pentru mine sunt prinse cu rădăcini în făptura mea -, mă uit bolnăvicios la cutia de scrisori, mă mohorăsc și mă uit pe sub sprâncene, ca o fiară încolțită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
risc ar fi fost ca mai târziu să ne trezim că e sacralizat de aceeași mulțime care l-a ucis. De fapt, nu știam în momentul acela dacă existau sau nu teroriștii prezentați mai degrabă ca niște roboți ai crimei, halucinați și drogați, decât ca niște apărători fideli. Se spunea că nici nu sunt români, ci arabi, și alte povești de adormit copiii. Acum înclin să cred că Gelu Voican, care voia să se răzbune pentru persecuția suferită în anii trecuți
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
o desfășurare de decoruri selenare în genul feeric și de calambururi de imagini, agreabile: În straie albe de hermină Și că pădurea fermecată Pe codrul negru și sihastru De ochiul tău, - pornind încet, Pari, sub povara de lumină, Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth. Poetul s-a ispitit să facă, după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
penelor,/ căzută în vis// De pe câmpia mea, nu mai arunc/ cu fluturi mari, acolo unde ești, să-mi afli/ frumusețea// Așa voi muri uitând Hesperara...” (Uitare). Poate cel mai bun volum de versuri al său, Gențiane (1979), impresionează prin ritmul halucinat, intens ori, dimpotrivă, somnolent, al confesiunii, prin regăsirea (parțială) a unei inocențe a emoției. Poeziile, majoritatea mai scurte - elegii, „prevestiri”, „inscripții” ori „amurguri” -, alcătuiesc un fel de jurnal de emoții și imagini fulgurante, în care se citește, printre rânduri, aceeași
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
făcut că nu mă aude. După ce au terminat s-o îmbrace, m-au chemat în prosectură. Avea ochii întredeschiși, încă mai privea lumea și, parcă, și pe mine. Fața îi era galbenă, iar una din mîini îi căzuse în poală. Halucinat, nu mi-am dat seama decît la ieșire ce sînt mogîldețele de pe celelalte mese, cînd am zărit sub o mușama lucioasă tălpile unui bărbat. Afară, lumina și aerul mi s-au părut adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are loc în prezența Virginiei adormite), în fapt, sunt experiențe „la marginea morții”, în atracția fatală exercitată de indistinctul dionisiac (Nietzsche figura între lecturile preferate ale lui C.) Obsesiile mistuitoare ale lui Emanoil, pentru care femeia e vis, poezie trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
o promisiune a miraculosului, nu lipsită de stranietate, prin alăturări bizare de cuvinte: Dincolo de infinit, Soarele sub mare sau Frontierele vidului etc. Ceea ce promit aceste titluri și ceea ce o colecție mai literară ca "Prezența viitorului" nu oferă este o viziune halucinată, halucinantă a posibilităților oferite brusc spațiului uman și viselor sale. Ansamblul creează iluzia unei supraumanități în poziție de cuceritor sau de victimă într-un univers pe care încearcă să-l îmblânzească. În imaginea "științei", figurile acesteia țin mai mult de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Segmentul de mijloc, cel oficial, a continuat să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul spiritualist a început lupta pentru supremație în condiții destul de bizare. Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinați și pînă la personaje cu anumite pretenții de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehemență suspectă, valorile creștine și marile promisiuni ale artei religioase. Desfășurată în perioada Crăciunului și a anului nou, izbucnită brusc, asemenea unei revelații, și
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
și să ne rugăm în slavonă, am învățat cîte ceva despre turci, despre unguri și despre leși, oferind, totodată, lumii pe cea mai înspăimîntătoare construcție mentală, pe chiar stăpînul împărăției nocturne, sursă inepuizabilă de angoase pentru multe generații de occidentali halucinați, și anume pe nesățiosul aspersor de vieți fragede, pe veșnic însetatul de sînge proaspăt , adică pe contele Dracula însuși. Cum această atribuire putea aduce mari daune imaginii noastre cvasiangelice, de păstori lirici și mereu cutremurați de credința într-un Dumnezeu
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]