KorAP: Find »[drukola/base=hangiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...30 >

748 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești Manetto del Molino, care ține hanul acesta pentru familia Cavalcanti? Hangiul se mărgini să Încuviințeze din cap. În tăcere, se auzea limpede cum Îi clănțăne dinții. Abia atunci Înțelese Dante cauza acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
aici ca să vadă dacă nu cumva vreun oaspete avea chef să... Mă rog, știi domnia ta cum merg lucrurile astea... Dante Încuviință distrat din cap. Mai degrabă, un amănunt Îi atrăsese atenția. - Ai zis de oaspeți. Cine locuiește În celelalte odăi? Hangiul Își drese glasul. - Sunt șase clienți... În afară de... În afară de ăsta, zise arătând spre trup, Însă tot fără să-l privească. - Arată-mi exact cum Îl cheamă pe fiecare și unde locuiește. - Pot face mai mult decât atât, priorule. Pot să ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
S-au adunat să bea În sala de jos. Dacă mă urmezi... Dante se porni În urma lui, urmat Îndeaproape de bargello. În dușumeaua de scânduri de la primul etaj se deschidea un chepeng larg, probabil gura de Încărcare de la vechea fânărie. Hangiul Îl ridică și Îl Îndemnă să se apropie de deschidere. Dedesubt, un grup de bărbați ședea În jurul unei mese din lemn de stejar, bând din niște ulcele de lut. Erau adânciți Într-o convorbire pașnică, departe de obișnuita efervescență a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ședea În capul mesei, cu capul Înfundat Între umeri și cu o expresie contrariată pe chipul cu trăsături nobile. Parcă Îl mai văzuse pe undeva. Era cel mai tânăr, douăzeci de ani sau ceva mai puțin. - Franceschino Colonna, roman, murmură hangiul. S-a Întors de la Bologna. E student și se duce la Roma. Pe dată, Dante Își aminti de tânărul pe care Îl observase În biserica miracolului. - Iar acela e Fabio dal Pozzo, adăugă hangiul urmărindu-i mâna, care se Îndreptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai puțin. - Franceschino Colonna, roman, murmură hangiul. S-a Întors de la Bologna. E student și se duce la Roma. Pe dată, Dante Își aminti de tânărul pe care Îl observase În biserica miracolului. - Iar acela e Fabio dal Pozzo, adăugă hangiul urmărindu-i mâna, care se Îndreptase către un om vânjos ce ședea lângă primul, cu o cupă de vin În mână. Negustor de postavuri. Vine din Nord să vândă stofe din Scoția. Tot În tăcere, Dante arătă spre alții doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa distrat mișcările tovarășului său. - Rigo di Cola, cel gras, șopti hangiul. Tot negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a zis. Vine de la Veneția. Un litteratus, ca și moșneagul din spate. - Toulouse... dar vine de la Veneția, repetă poetul ciupindu-și buza. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a zis. Vine de la Veneția. Un litteratus, ca și moșneagul din spate. - Toulouse... dar vine de la Veneția, repetă poetul ciupindu-și buza. Și ultimul cine e? Arătă spre cel care Îi atrăsese cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Florența e un pământ al libertății. Noi nu interogăm drumeții, dacă nu avem un motiv pentru siguranța Comunei, răspunse celălalt ofensat. Poetul ridică din umeri, iar apoi se cufundă În lectură. Raportul nu adăuga prea multe față de ceea ce Îi dezvăluise hangiul. Singurul element nou era Înregistrarea datei de intrare a fiecăruia de la centura de ziduri. Pelerinii pătrunseseră pe porți diferite, dinspre cele patru puncte cardinale. Mai Întâi Brunetto, victima, la 2 august. Și odată cu el Rigo di Cola. A doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
apropiindu-se și mai tare de el. - Ia seama, messere! Îi strigă cineva de pe partea cealaltă. Era un bătrân Înalt, Îmbrăcat În culori Întunecate. Dante Își duse mâna streașină la ochi, Încercând să Îi deslușească figura. Era bărbatul pe care hangiul i-l indicase sub numele de Marcello, medicul. Dintr-o dată, dădu uitării mânia. - Mulțumesc că m-ai prevenit, Îi răspunse, pornindu-se către el. Avea senzația că, Într-un fel, omul Îl aștepta. - Cred că te cunosc, Îi zise când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
un arc, trecu dincolo de zid, ajungând din urmă un grup de oameni care stăteau aplecați peste ceva, la baza turnului. Trupul matematicianului zăcea sfărâmat pe pietre, Într-o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și membrele purtau semnele vădite ale ciocnirii brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea asasinului justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind că ucigașul o putuse lovi luând-o prin surprindere, fără ca ea să reacționeze În vreun fel. Hangiul se apropiase, tremurând. - Cine se afla la han? Îl Întrebă priorul, ridicându-se În picioare. Înainte ca celălalt să Îi poată răspunde, o pornise cu repeziciune spre poarta turnului. Curtea era În continuare pustie. Urcă din nou treptele, de această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
priorul, ridicându-se În picioare. Înainte ca celălalt să Îi poată răspunde, o pornise cu repeziciune spre poarta turnului. Curtea era În continuare pustie. Urcă din nou treptele, de această dată controlând În toate odăile. Le găsi pe toate goale. Hangiul Îl Însoțise la fiecare pas.. - Nu prea știu, dar cred că nu era nimeni cu negustorul, răspunse el. Sau cel puțin așa Îmi pare... Am putea auzi ce spun lucrătorii... Cu un gest, Dante Îl făcu să tacă. De acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
tot gândise la cele auzite În timpul conversației de pe pod. Ceva ce Îi stârnise o Îndoială. Iar acum se blestema că nu aprofundase chestiunea, În loc să plece supărat pentru afrontul primit, ca un prostovan de la țară. - Nu mai e aici, priorule, răspunse hangiul. Se pare că s-a mutat la alt han, adăugă pe un ton de mândrie rănită. Dante Își ciupi buza cu degetele, după obiceiul său. - N-a lăsat spus nimic? - Nu. Poate că umilul meu adăpost nu e potrivit pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
meu adăpost nu e potrivit pentru străini sofisticați, iar eu nu sunt demn de Încrederea lor. A plecat Însoțit de alți doi necunoscuți. - Străini? - N-au deschis gura. Dar aș băga mâna-n foc că da. Dante se despărți de hangiu. Ce avea de făcut acum? Era preocupat. Simțea din instinct că, probabil, francezul era omul cel mai adânc implicat În urzeală, cu purtarea sa misterioasă și cu politețea lui afectată, de gentilom de peste Alpi. Dacă ar fi dispărut cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
reapăru În fața ochilor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci poate că Încă mai era cu putință să curme lanțul acela de grozăvii. Se ridică brusc, trecând pe sub ochii uimiți ai lui bargello. Ajunse la hanul Îngerului. Jos, se Încrucișă cu hangiul, care turna vin dintr-un ulcior. - Messer Bernardo e sus? Întrebă din trecere, avântându-se pe trepte. - Nu, priorule, a ieșit nu de mult. Cred că cineva Îl aștepta afară. - N-ai văzut cine? - Nu. Messer Bernardo părea suferind. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

întotdeauna aceleași mâncăruri, bea același vin ca în vremea când trimitea oameni la ghilotină. Diferența e că întârzia după ce-și bea cafeaua. Sala se golea, Destinat rămânea. Iar apoi îi făcea semn lui Bourrache să i se alăture. Atunci hangiul lua o sticlă de tărie, din cea mai bună, două păhărele și se așeza în fața procurorului. Umplea paharele și îl bea iute pe al lui. În schimb, Destinat mirosea alcoolul, dar nu îl ducea niciodată la buze. Apoi, cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
concentrată asupra a ceea ce avea de făcut. Câteodată, privirea mea o întâlnea pe a ei, iar fetița îmi surâdea. Toate astea erau puțin stranii, această cină în doi, masa, fetița. Barbe mi-a explicat astăzi că micuța este fiica unui hangiu din V., și că i se spune Belle, nume care îi vine de minune. Tatăl ei e cel care a gătit măncarea și totul era extraordinar, chiar dacă noi nu ne-am atins decât puțin de ea. Nu cred că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657

hai în sihăstrie! Că prea se duce viața de haram Și de iubire - cât se scrie!, Dar nimeni nu mai dă pe ea un dram. Să tragem înainte la un han, În vin să înecăm cele lumești; Lăsa-vom la hangiu ultimul ban... Ce spui?, îți las trei nopți să te gândești. Mahmuri vom lua-o dimineață, Când soarele ne-o gâdila prin geam. Cumva de-o să ne fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus

IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721

foamea și să înnopteze. Se interesară despre ce se aude de la cetatea de scaun. Primiră răspuns că este liniște și pace, că principele este plecat în Vâlcelelor. Cei doi căpitani își aruncară câte o privire cu subînțeles și-i mulțumiră hangiului pentru vești și pentru bunătățile oferite. Pe la ora prânzului ajunseră la destinație. Porțile sunt larg deschise și solia este anunțată măritei Doamne: - Au sosit căpitanul Preda din ținutul Vâlcelelor și căpitanul Vladimir din ținutul Gorjiilor! - Dar principele Radu unde-i

III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434

și dispăru spunându-i să fie foarte prudent și să nu încerce să plece prea departe sau să facă orice altceva care ar fi atras atenția romanilor și să aștepte poruncile arhiereului Caiafa. Baraba își dădu astfel seama din vorbele hangiului că urma să fie urmărit pas cu pas. Dimineața, Baraba se trezi odată cu răsăritul soarelui și ridicându-se din pat găsi agățat de un suport un rând de straie curate puse la dizpoziție de stăpânul casei. După ce se spălă și

ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
urmă. Se lumină deci dintr-o dată de așa noroc. Omul din fața sa nu îi spuse nimic ci doar luă lingura de lemn de alături și începu să amestece în blid foarte încet după care își întinse iar mâinile pe masă. Hangiul, un grec scund și cu niște ochi iscoditori veni de îndată lângă masă. - Ce dorește stăpânul meu? întrebă acesta într-un dialect ivrit aproximativ, văzând straiele cu care era îmbrăcat Baraba. - Vin din cel mai bun. Doi sextarius de vin

ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
într-un dialect ivrit aproximativ, văzând straiele cu care era îmbrăcat Baraba. - Vin din cel mai bun. Doi sextarius de vin. Zece cotili elini, spuse Baraba. -Am cel mai bun vin de Xerxes, cu friptură de berbec alături arhon, răspunse hangiul de data aceasta în elină! Baraba făcu un semn cu mâna și hangiul dispăru după o ușă. Rămaseră singuri doar ei doi. -Așadar ești unul din ucenicii Lui! spuse Baraba direct. Omul îl privi ridicându-și încet privirea pierdută, dar

ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
din cel mai bun. Doi sextarius de vin. Zece cotili elini, spuse Baraba. -Am cel mai bun vin de Xerxes, cu friptură de berbec alături arhon, răspunse hangiul de data aceasta în elină! Baraba făcu un semn cu mâna și hangiul dispăru după o ușă. Rămaseră singuri doar ei doi. -Așadar ești unul din ucenicii Lui! spuse Baraba direct. Omul îl privi ridicându-și încet privirea pierdută, dar nu spuse nimic. Baraba îi luă cana de lut fără să-i ceară

ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]