180 matches
-
populația românească (Guja et al., 1999a). Pentru comparație, transmiterea alelei 469 E la frații nediabetici ai probanzilor a fost apropiată de procentul așteptat de 50% (transmitere 52,71%, p=0,3) (fig. 10.12). Am efectuat, de asemenea, analiza transmiterii haplotipurilor ICAM-1 241G/R - 469 E/K de la părinții heterozigoți la copiii diabetici și respectiv frații lor neafectați. Astfel, am identificat un haplotip protector 241G - 469K (transmitere la probanzii diabetici 32,39%, p = 2,75x10-5) și un haplotip diabetogen 241G - 469E
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
așteptat de 50% (transmitere 52,71%, p=0,3) (fig. 10.12). Am efectuat, de asemenea, analiza transmiterii haplotipurilor ICAM-1 241G/R - 469 E/K de la părinții heterozigoți la copiii diabetici și respectiv frații lor neafectați. Astfel, am identificat un haplotip protector 241G - 469K (transmitere la probanzii diabetici 32,39%, p = 2,75x10-5) și un haplotip diabetogen 241G - 469E (transmitere la probanzii diabetici 63,57%, p = 0,0013). Transmiterea acestor haplotipuri la frații nediabetici ai probanzilor a fost 47,77% și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
asemenea, analiza transmiterii haplotipurilor ICAM-1 241G/R - 469 E/K de la părinții heterozigoți la copiii diabetici și respectiv frații lor neafectați. Astfel, am identificat un haplotip protector 241G - 469K (transmitere la probanzii diabetici 32,39%, p = 2,75x10-5) și un haplotip diabetogen 241G - 469E (transmitere la probanzii diabetici 63,57%, p = 0,0013). Transmiterea acestor haplotipuri la frații nediabetici ai probanzilor a fost 47,77% și respectiv 51,16% (fig. 10.13). Pentru a testa posibila interacțiune dintre alelele ICAM-1 469
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
diabetici și respectiv frații lor neafectați. Astfel, am identificat un haplotip protector 241G - 469K (transmitere la probanzii diabetici 32,39%, p = 2,75x10-5) și un haplotip diabetogen 241G - 469E (transmitere la probanzii diabetici 63,57%, p = 0,0013). Transmiterea acestor haplotipuri la frații nediabetici ai probanzilor a fost 47,77% și respectiv 51,16% (fig. 10.13). Pentru a testa posibila interacțiune dintre alelele ICAM-1 469 E/K cu alte alele diabetogene (în special ale IDDM1), am analizat transmiterea acestor alele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
și DZ tip 1, prin demonstrarea unei transmiteri semnificativ crescute a acestei alele la probanzii diabetici (57,14% transmitere, p=0,013) comparativ cu transmiterea la frații neafectați ai acestora (53,37% transmitere, p=0,19). Am putut identifica aceleași haplotipuri 241G/469K protector (41,11% transmitere, p=0,017) și 241G/469E diabetogen (59,21% transmitere, p=0,013) ca și în cazul populației românești. Nu am putut confirma transmiterea preferențială a alelei 469 E la probanzii purtători ai antigenului
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
1994). Interesant de remarcat că în aceeași regiune cromozomială a fost descris și un locus de asociere cu sindromul MEN-1 (Multiple Endocrine Neoplasia-1) (Sawicki et al., 1997). Ulterior, studiul a peste 2000 de familii ASP a evidențiat chiar și un haplotip format din alelele a doi markeri (D11S1917 și H0570 polyA) ce pare a fi protector (Nakagawa et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost localizate în regiunea locusului IDDM4 de pe cromozomul 11. Dintre acestea fac parte gena ZFM1 (Zinc
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
a fost localizat în final pe cromozomul 18q21 (Merriman et al., 1997; Merriman et al., 1998, Merriman et al., 2001). Tony Merriman și colaboratorii, analizând un număr de 1708 familii din 7 țări (printre care și România), au descris un haplotip diabetogen (denumit „10-2-4”) format din diferite alele ale markerilor: 129, II-IO43 și 56-D18S487 (Merriman et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost identificate în regiunea IDDM6. Una dintre aceste gene (DCC) este asociată cu unele forme de cancer colorectal
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
afectând mai ales femeile. Este caracterizat prin apariția la același individ a două sau mai multe din următoarele afecțiuni: boală Addison, boală Graves Basedow, tiroidite de etiologie autoimună, T1DM, hipogonadism primar, miastenia gravis, boală celiacă. Majoritatea afecțiunilor sunt asociate cu haplotipurile HLA: A1, B8, DR3 (DQA1*0501, DQB1*0201) și DR4 (DQA1*0301, DQB1*0302). Deoarece majoritatea componentelor sindromului prezintă o lungă fază prodromală în care autoanticorpii sunt prezenți anterior dezvoltării afecțiunii, eforturile actuale sunt concertate în vederea stabilirii dacă medicația imunosupresivă
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
CC vs GG) și reducerea riscului pentru varianta rs 4886605 (OR 0,61). Nu s-a putut constată o diferență în funcție de statusul AgHBs pozitiv sau negativ în ceea ce privește variantele genetice rs 4886605 și rs 464621 [7]. Raportându-se la cele 6 haplotipuri majore, rezultate din analiza acestor variante genetice, s-a constatat că cel mai semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
diferență în funcție de statusul AgHBs pozitiv sau negativ în ceea ce privește variantele genetice rs 4886605 și rs 464621 [7]. Raportându-se la cele 6 haplotipuri majore, rezultate din analiza acestor variante genetice, s-a constatat că cel mai semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale lor [8]. Un alt studiu a evidențiat asocierea semnificativă a haplotipului major - 3860 G/3113G/5347C (OR 1,65) cu riscul de CHC în populația generală și mai importantă la mării fumători (OR 2,69) [9]. S-au elaborat mai multe ipoteze care fac plauzibilă intervenția polimorfismelor genetice ale CYP1A2 - 3860G
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
primă metaanaliză care a studiat asocierea polimorfismului XRCC1 Arg399Gln cu riscul de CHC nu a evidențiat prezenta acestei asocieri, chiar după stratificarea etnică, considerând însă că o limită a studiul o reprezintă lipsa analizei celorlalte două SNP majore și a haplotipurilor rezultate din combinația setului de alele implicate [58]. O metaanaliză din anul 2012, focalizata pe cele trei polimorfisme ale genei XRCC1: Arg194Trp, Arg399Gln și Arg280His, care include studiul a 2075 pacienți cu CHC și 2604 subiecți de control nu regăsește
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
scăzut față de CHC față de purtătorii uneia sau ambelor alele A. Alela G a SNP XRCC4 rs 1805377 reprezintă un marker genetic de risc scăzut pentru CHC, genotipurile AG și GG având și un prognostic mai bun de supraviețuire. De asemenea, haplotipul XRCC4 G-C-G-T-G se asociază cu scăderea riscului de dezvoltare a CHC [68]. Repararea erorilor de împerechere (MMR) Genele MMR (mismatch repair) au un rol major în menținerea fidelității de replicare a ADN și în stabilitatea genica, protejând genomul de apariția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și TȚ se asociază cu creșterea riscului CHC la nebăutori, dar fumători (OR 1,70) [104];polimorfismul ÎL-10/-592 genotipul CC și ÎL-10/1927 genotipul ĂĂ se asociază cu creșterea riscului CHC, cel mai mare risc fiind conferit de homozigotismul haplotipului C-A [105]. Într-o metaanaliză se constată că pacienții care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
risc fiind conferit de homozigotismul haplotipului C-A [105]. Într-o metaanaliză se constată că pacienții care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale genei ÎL-18 evidențiază că alelele -148C,+8925G și +13925C, ca și haplotipul 3 (TCGC) se asociază cu creșterea riscului CHC la populația cu infecție VHB [109]. În cadrul polimorfismului receptorului ÎL-23 (ÎL-23R) sunt prezente două variante: ÎL-23R rs 6682925 (CC vs TȚ/TC) și ÎL-23R rs 1884444 (GG vs TȚ/TG) care cresc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și având semnificație prognostica. Studiul a trei SNP la nivelul genei receptorului leptinei (LEPR) a evidențiat că polimorfismele Lys 109Arg și Gln 223 Arg se asociază cu o susceptibilitatea crescută la dezvoltarea CHC la pacienții cu infecție cronică virală B. Haplotipurile 109Lys-656Lys-223Arg și 109Arg-656Asn-223Arg au risc crescut pentru CHC, în timp ce haplotipurile 109Lys-656Lys223Gln și 109Lys-656Asn-223Gln au efect protector [118]. POLIMORFISMUL METALOPROTEINAZELOR MATRICEALE (MMP) Sub termenul de MMP se desemnează un grup de enzime proteolitice, care au rol în remodelarea matricei extracelulare (MEC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
genei receptorului leptinei (LEPR) a evidențiat că polimorfismele Lys 109Arg și Gln 223 Arg se asociază cu o susceptibilitatea crescută la dezvoltarea CHC la pacienții cu infecție cronică virală B. Haplotipurile 109Lys-656Lys-223Arg și 109Arg-656Asn-223Arg au risc crescut pentru CHC, în timp ce haplotipurile 109Lys-656Lys223Gln și 109Lys-656Asn-223Gln au efect protector [118]. POLIMORFISMUL METALOPROTEINAZELOR MATRICEALE (MMP) Sub termenul de MMP se desemnează un grup de enzime proteolitice, care au rol în remodelarea matricei extracelulare (MEC) și prin această în proliferarea, diferențierea, migrarea și invazia celulară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
că purtătorii genotipurile MMP14 + 6767G/A și +7096C/ C au un risc mai scăzut față de CHC, față de genotipurile sălbatice. Purtătorii genotipului MMP14 + 7096TC/CC au mai frecvent prezenta anti-VHC și substrat cirotic. Pe baza celor șase SNP s-au construit haplotipuri și diplotipuri care au susceptibilitate diferită față de CHC [122]. Polimorfismele MMP2 C-1306T și MMP9 C-1562T au fost investigate nu numai în relație cu riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
SUA, raportată de Restrepo și colaboratori [15] pe baza unor studii necroptice, a fost considerabil mai mică: 0,11%. Motivele unei incidențe crescute în anumite grupuri rasiale se pot, în parte, explica printr-o componentă ereditar-genetică a bolii legată de haplotipurile HLA (14). Kerr și colaboratori au calculat că în SUA, boala Takayasu apare la 2,6 pacienți dintr-un milion pe an [9]. Aortita, la pacienții seriei Crawford și Svensson [13], indicată de prezența celulelor inflamatorii în mostrele histologice din
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
cu fumatul intensiv [40]. Alte studii evidențiază însă un efect sinergic al fumatului cu alela XRCC1 399 Gln, cu un OR pentru cancerul pancreatic la marii fumători de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
un efect sinergic al fumatului cu alela XRCC1 399 Gln, cu un OR pentru cancerul pancreatic la marii fumători de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40]. Interacțiunea genă-genă este evidențiată de creșterea riscului de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
cancerul pancreatic la marii fumători de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40]. Interacțiunea genă-genă este evidențiată de creșterea riscului de CP la subiecții cu polimorfismele GSTT1/GSTM1 nule, combinate cu variantele genotipului XRCC1: Gln399Gln
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40]. Interacțiunea genă-genă este evidențiată de creșterea riscului de CP la subiecții cu polimorfismele GSTT1/GSTM1 nule, combinate cu variantele genotipului XRCC1: Gln399Gln sau Arg399Gln [9, 25]. OGG1
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
exon 10: Asp 312 Asn și exon 23: Lys751Gln a evidențiat faptul că pacienții nefumători care poartă varianta Asn 312 Asn au risc semnificativ mai scăzut de a dezvolta CP, față de cei care sunt purtătorii alelei 312 Asp. În schimb, haplotipul 312 Asp-751Gln are un risc de de trei ori mai mare pentru CP, comparativ cu haplotipul 312Asn-751Gln și nefumători [46]. Analiza asociată a polimorfismelor alelice minore XPD/ERCC2 nu a evidențiat o creștere a riscului la nefumători, dar un risc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]