306 matches
-
au uitat limbile și identitatea etnică. După cum vom vedea, romii se definesc că romi doar pe temeiul cunoașterii limbii români. Țiganii harapi/etiopieni Arhidiaconul sirian Paul de Alep (1) , vizitând Țările Române între anii 1653-1656, făcea următoarea remarcă despre sclavii harapi: “Este demn de remarcat, că marea parte a grăjdarilor, care au grijă de caii Begului și ai Mai marilor Statului, sunt din țara noastră (n.n. Siria) și din Egipt MAHOMEDANI ȘI CREȘTINI. Ei au de asemenea o mulțime de sclavi
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
romilor, adică ursari, zavragii, etc... Prima categorie de țigani din textul lui Zâne corepunde din pc. de vedere antropologic cu negrii/africanii. Într-adevăr, Lexiconul de la Buda, la pagina 28 definește cuvântul ARAP ca fiind din Arabia sau Etiopia: „adeq harap”. La pagina 225, Lexiconul precizează: „harapa sau arabă, muiere din Arabia.” E limpede că românii au confundat arap cu arab din cauza asemănării de pronunție, dar textul lui Zâne îi descrie foarte plastic pe sclavii etiopieni ca fiind BUZAȚI și ÎNTĂCIUNAȚI
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
dar textul lui Zâne îi descrie foarte plastic pe sclavii etiopieni ca fiind BUZAȚI și ÎNTĂCIUNAȚI, nu doar negrii că țiganii nomazi. ÎN TEXTUL LUI ZÂNE SE OBSERVĂ ÎNCERCAREA DE DISTINCȚIE POPULARĂ ÎNTRE ROBII ȚIGANI DUPĂ CARACTERISTICILE RASIALE ȘI OCUPAȚIONALE. Harapii sau arabii descriși de Paul de Alep se pot încadra în categoria țiganilor buzați și întăciunați, deoarece Paul de Aleppo precizează că în România existau și sirieni angajați grăjdari, dar și sclavi negri cumpărați. Descrierea sclavilor negri ca fiind buzați
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
Gitanos, adică „Egiptenĭ”. Arabiĭ ĭ-aŭ confundat cu Etiopieniĭ („Harapiĭ”, Nubieniĭ, Somaliĭ, Zanzibarieniĭ s. a.).(https://dexonline.ro/definiție/ȚIGAN) Scriban credea că arabii i-au confundat pe țigani cu etiopienii. Se pare că cel puțin două surse bibliografice atestă faptul că harapii/etiopienii erau sclavi în Țările Române. Primul este Episcopul sirian Paul de Aleppo, iar a doua sursă este Lexiconul de la Buda (1825), în care la pag. 28, cuvântul „arap” este definit că etiopian sau arab, dar nu ca țigan. Probabil
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
exonimul devenit autonim printr-o îndelungată sclavie. Adică sunt țigani, că nu știu din care ETNII ORIGINEAZĂ , fiind țigani pt. că se trag din țigani, adică sclavi. Pot fi cel mai probabil africani. Ion Creangă ne-a transmis codificat mesajul HARAPULUI ALB, ceea ce este o contrazicere ideologică și cromatică. Un arap este NEGRU, dar se poate face ALB. Cum? Prin încrucișare genetică (naturală). Deci, în România actuala avem mulți Harapi-Albi. Ei, și aceștia suferă de rasismul care străbate din cuvântul țigan
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
heuropeni, si gataaa...ești ROM, ai bani și asculți manele khulte (16). Se pare că nici criteriul coloristic nu mai prezintă încredere în societatea modernă în care vedem că există romi blonzi cu ochi albaștri. Și romii atentici au devenit Harapi Albi prin amestec cu românii sau germanii. Și atunci singurul element valabil de identificare este limba români învățată acasă, în șatra. Romii care vorbesc limba au o cutumă exprimată printr-o zicală, universal valabilă pentru toți romii din lume: Kon
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
buze, oricât ai fi fost de supărat. - Haide, mami, spune-mi o povestioară, așa cum numai tu știi să-mi spui! Își puse căpșorul bălai în poala Laurei, iar aceasta, cu glas șoptit, începu să-i depene povestea preferata, cea cu Harap Alb. Ionuț adormi în simfonia roților de tren și a vocii blânde a Laurei și, din când în când, zâmbea, cine știe ce vise frumoase îl alintau. Trenul se apropia de orașul natal, iar Laura simțea cum o cuprinde emoția, era o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
Rromentza, București, 2014. ROM SAU ȚIGAN Dilemele unui etnonim în spațiul românesc, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj-Napoca. A,B,C Arhidiaconul sirian Paul de Alep (1) , vizitând Țările Române între anii 1653-1656, făcea următoarea remarcă despre sclavii harapi: “Este demn de remarcat, că marea parte a grăjdarilor, care au grijă de caii Begului și ai Mai marilor Statului, sunt din țara noastră (n.n. Siria) și din Egipt MAHOMEDANI ȘI CREȘTINI. Ei au de asemenea o mulțime de sclavi
NICOLAE GHEORGHE ŞI MARTIN KOVATS- O FILOZOFIE A VOTULUI? LIMBA ROMANI NU ESTE A ROMILOR? de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381506_a_382835]
-
i-am cunoscut din carte Când povestea am citit. Nu mai sunt în nicio parte, Doar Ion Creangă i-a scornit! - Crăiasa furnicilor Și un prieten zis Setilă, - Crăiasa albinelor Și alt prieten zis Gerilă! - Și a Zânelor Crăiasă Pe Harap l-a ajutat... - Iar la o bogată masă Flămânzilă l-a salvat! - Și când Spânu-n ură mare Cap cu paloș i-a tăiat, Fata, cu îndemânare, I l-a pus și l-a salvat! - Fata n-a avut un nume
ION CREANGĂ PENTRU COPII ŞI NEPOŢI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345894_a_347223]
-
așa cum vor crede de cuviință. Astfel, basmul va face înconjurul lumii primind contribuția copiilor români de pretutindeni. Forma finală a poveștii va fi publicată într-o carte, alături de alte două basme românești, „Făt Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu și „Harap Alb”, de Ion Creangă. Pe 1 iunie 2014 va avea loc ceremonia de lansare a cărții la Palatul Copiilor, eveniment la care vor fi prezenți reprezentanți ai fiecărei școli participante la proiect. Pe 1 iunie 2014 a avut loc ceremonia
PROIECT „BASM ROMÂNESC” PENTRU ELEVII ROMÂNI DE PRETUTINDENI de INSTITUTUL EUDOXIU HURMUZACHI în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346260_a_347589]
-
un element vizual reprezentativ al basmului. Basmul ilustrat realizat va fi publicat sub egida Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni de către Editura CD Press alături de alte două basme reprezentative ale literaturii române, „Fat-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu și „Harap Alb” de Ion Creangă. Lansarea publicației va avea loc de Ziua Internațională a Copilului, 1 iunie 2014, la Palatul Național al Copiilor din București. Basmul editat va fi distribuit în școlile cu predare în limba română din comunitățile românești din afara
PROIECT „BASM ROMÂNESC” PENTRU ELEVII ROMÂNI DE PRETUTINDENI de INSTITUTUL EUDOXIU HURMUZACHI în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346260_a_347589]
-
ei care sfidează orice frontieră. Când grănicerii români îi fugăresc prin apele teritoriale pe braconierii turci împătimiți dupa calcan, i-ar putea interpela cu următoarele vorbe: fudul musafir, belea dușman! Nu de alta, dar înseamnă același lucru în graiul lui Harap Alb și al Cosânzenelor de pe carpetele cu răpirea din serai... Dat fiind faptul că, fondul comun de cuvinte este mult mai larg decât o carpetă, este de presupus că discuția dintre cele două grupuri se va relaxa treptat, alunecând spre
POVESTEA VORBEI... de KASANDRA KALMANN-NĂSĂUDEAN, MADRID, SPANIA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345024_a_346353]
-
foarte milităroasă: „Stai așa! Pune mâinile așa! Lipește pieptul...” „Criiiiiii...” face aparatul de skanare! Iar mi-e tare frrrrri...g în continuare. Dârdâi mai abitir ca actorul Puiu Călinescu în rolul lui Gerilă din filmul lui Gopo „De-aș fi... Harap Alb”. Pe drumul de intoarcere la camera de gardă a junelui medic încerc să o trag de limbă, despre rezultatul de la raze, pe venerabila doamnă... lăudându-i vitalitatea cu care împingea căruțul lu' mandea. Pauză totală! Îmi spune doar că
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
Iacobescu a jucat patruzeci de ani, din 1968 până în 2008. Fratele ei Dorel Iacobescu, a părăsit însă țara, în scurt timp după intrarea la Național și s-a stabilit la Paris, unde predă în prezent limbi străine. „De-aș fi... Harap Alb” (1965), „Haiducii” (1966), regia Dinu Cocea, „Șapte băieți și o ștrengăriță” ( „Sept hommes et une garce”) (1967), „Bernard Borderie”, coproducție cu Franța, „Răpirea fecioarelor” (1968), regia Dinu Cocea, „Haiducii lui Șaptecai” (1971) - Domnița Ralu, regia Dinu Cocea, „Zestrea domniței
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
învechite, acoperite de praf ("claie prăfuită de cărți vechi" Geniu pustiu), "cu pielea roasă de molii" (Sărmanul Dionis), cu "paginile unse" (Moș Iosif), ca niște vietăți amorfe, închise în sine, care te alungă ca înfățișarea calului răbegit din basmul cu Harap Alb. Interioarele borgesiene par mai aproape de sensul cărții/obiect. Plăcerea specificației titlurilor ciudate, a descrierii edițiilor princeps, rare ("îmi arătase, fără a accepta să mi-1 vândă, un curios exemplar din Kabbala dezvăluită a lui Rosenroth" Nedemnul), a vechimii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
travestite în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration”) și Miloradovici, care ajunge a se însura cu o „Filipească”, feldmareșalul
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Ahriman (ca și întreaga sa armată de demoni) devine „neputincios”, „năuc”, „fără cunoștință”, fiind lăsat „paralizat pe o perioadă de trei mii de ani” (Bundahisn, I ; cf. 53, p. 318). Motivul nu este specific doar Orientului Apropiat. În basmul românesc Harap Alb, eroul reușește să se întoarcă cu salatele miraculoase din „grădina de dincolo” (62, p. 24) numai după ce Sfânta Vineri adoarme ursul cu o fiertură din planta narcotică somnoroasă. Să ne amintim, de asemenea, de gestul lui Eneea care, pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tra- diționale, astfel de compoziții (făină, miere, lapte și un anume narcotic) sunt tipice pentru „prăjitura morților”, pentru libațiile și ofrandele rituale aduse unui „spirit gardian” al lumii de dincolo (142, p. 35 ; 143, pp. 407 și 623). în basmul Harap Alb, de pildă, Sf. Duminică adoarme ursul - păzitor al grădinii de dincolo, cu salate mirifice - administrându-i o fiertură de lapte dulce, miere și frunze de somnoroasă (Laserpitium pruthenicum sau Thalictrum minus ; ambele plante sunt numite în popor „somnoroasă” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
manifestărilor folclorice din punct de vedere social, etnologic sau din perspectiva receptării. Ș. a acordat importanță obiceiurilor și riturilor (Rites magiques pour provoquer et arrêter la pluie, à Popeștii de Sus, 1943), precum și circulației motivelor (Două variante basarabene la basmul „Harap Alb” al lui Creangă, 1937, Două variante basarabene la basmul „Dănilă Prepeleac” al lui I. Creangă, 1937). SCRIERI: Folclor și tradiții populare, I-II, îngr. și introd. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Șt. Ciobanu, Petre Ștefănucă
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
din domeniul teoriei literare și din acela al literaturii universale ori din aparițiile editoriale la zi. Scrierile clasicilor sunt abordate din perspectiva unor concepte ale teoriei și criticii actuale, urmărindu-se identificările miturilor și arhetipurilor recurente. Bunăoară, lectura Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
unei adolescente, Galați, 1991; Starea de veghe, Câmpina, 1992; Jurnalul unei fete naive, Galați, 1993; Ion Creangă - spectacolul lumii, Galați, 1996; Mateiu I. Caragiale comentat de..., București, 1996; Permanențe literare românești, Galați, 1998; Poezia lui Bacovia, București, 2001; „Povestea lui Harap Alb”de Ion Creangă, Cluj-Napoca, 2001; Efectul Caragiale, București, 2002; Recunoașterea valorii, București, 2002; Grigore Hagiu și generația sa, Ploiești, 2003. Ediții, antologii: Mateiu I. Caragiale, Pajere. Remember. Craii de Curtea Veche. Sub pecetea tainei, postfața edit., București, 1988; George
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat, Plecarea), Din viziunile Profetului (Sara pe deal), Din „Antologia poeziei de dragoste”, Din tânguirile lui Abélard, Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel Bun (Sete), Scrisoarea lui Harap Alb către fata Împăratului Roș (Nu cerca). Deși procedeul pare ludic, se exprimă, grav și trist, o stare aproape agonică: „Sub pașii moi e ziua o povară./ Cucuta-i verde-verde. Într-o sferă/ plină cu mercur mă scald. E frig
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
în receptarea de către actori și spectatori a farmecului și vitalității textului, acesta fiind montat pe scenele mai multor teatre din țară, la București, Arad, Pitești, Brăila, Reșița, Cluj, Oradea ș.a. V. mai compune dramatizări după alte scrieri ale lui Creangă: Harap Alb („Iașul literar”, 1954), Stan Pățitul (jucată în anii ’60) ș.a., după cum prelucrează pentru scenă și Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu. SCRIERI: Ochiul babei, București, 1954; Stan Pățitul, în Dramaturgi ieșeni contemporani, îngr. și pref. Ion Nuță, Iași, 1970, 3-63. Repere bibliografice
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
Stamatu, Constantin Noica) ori noi (Gabriel Bălănescu, Vera N. Totu, Ion Banea). Contaminate politic sunt într-o măsură și rubricile culturale, în care se manifestă frecvent Barbu Theodorescu, Paul Georgescu (cu serialul Naționalismul lui Eminescu), Luca Dumitrescu (studiul Sensul lui Harap Alb), Alice Botez (cronici literare), Mihai Isbășescu (cartea germană) ș.a. Detașarea se produce însă îndată după înlăturarea legionarilor de la Guvern, când e vizibilă și o importantă primenire a colaboratorilor. Către sfârșitul anului 1941 secretariatul de redacție este încredințat lui George
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
1989), Towards a Theory of Schooling, The Falmer Press, Londra. Hamilton, D. (1990), Curriculum History, Deakin University Press, Geelong, Victoria (Australia). Hannaway, J., Carnoy, M. (eds.) (1993), Descentralization and School Improvement: Can We Fulfill the Promise?, Jossey-Bass Publishers, San Francisco. Harap, H. (ed.) (1937), The Changing Curriculum, D. Appleton-Century Company, New York. Hargreaves, A., Fullan, M. (eds.) (1992), Understanding Teacher Development, Teachers College Press, New York. Hartshorne, C. (1937), Beyond Humanism: Essays in the Philosophy of Nature, University of Nebraska Press, Lincoln. Hass
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]