426 matches
-
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
creatoare de scădere, de ciclu, de temporal. Știe-te, singur Ochi, prin toată această spiritualitate a vederii, prin tot gândul cufundat și geometric la care te-am strigat! Mersul tău până sub corturile atîtei supunătoare frumuseți se măsoară cu amplitudinile harfei, cu intuițiile tale de termen al unei poetice rase. Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
filosof care - în recenta apariție editorială, trilingvă (română, engleză, franceză): „Nunta cuvintelor” (Editura „Singur”, Târgoviște, 2013), s-a dorit în dialog cu Universul, cu Marele Tot, convins fiind că pătrunzând în adâncimile sinelui, va descoperi noi orizonturi. Și, în „unduirile / harfelor / din visul buchetului / de Luceferi” (În raza sufletului), în „eternitatea / Cercului / tăcerii albe” (Apoteoza Cercului), neprihănite, poetul se dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Acasa > Strofe > Timp > HARFA SFĂRÂMATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Încolăcește-mă cu drumurile tale din trupurile noastre curge nisip cald Sugrumătorul de piane trăiește printre noi și se hrănește cu dizarmonia noastră de
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
multe înțelesuri Când lacrimile dau pe dinafară toamna, dorul meu se mută în cocori În fiecare noapte ni s-a furat câte o statuie din oraș Pe urmă, nu s-a mai luminat de ziuă Mângâiată cândva de mâinile reginei, harfa zăcea acum sfărâmată de un clovn Referință Bibliografică: Harfa sfărâmată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
meu se mută în cocori În fiecare noapte ni s-a furat câte o statuie din oraș Pe urmă, nu s-a mai luminat de ziuă Mângâiată cândva de mâinile reginei, harfa zăcea acum sfărâmată de un clovn Referință Bibliografică: Harfa sfărâmată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Să curgă vinul râuri în potire, Femeile în juru-mi să viseze, Și muzici sune lin, cât să mă țina treze În noaptea ce se scurge plină de iubire. Să cânte harfe, fecioare să danseze Cu trupuri mângâiate de mătăsuri, Tot plina fie-mi cupa, păcat ar fi să măsuri Vreau simțurile toate să-mi rămână treze. De-o fi să trec spre lumea cea nefastă, Femei să am în jur ca
TURNAŢI IN CUPE ,SĂ MOR DE FERICIRE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361416_a_362745]
-
cu tot cu mirosul prealegănat al tinii - în arca lumii luminii - și au uitat mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile firii - versetele amintirii - învolburarea dulce și mirii și mierii - și mai cu seamă - fulgerul învierii de pe degetele-n necontenită mângâiere de harfe - curg picături înflorite de sânge: pică picăturile pe obrazul Celui prea îngândurat astfel - Regele Ospățului dă deîndată semn că-i aici - mereu: nicio clipă - nicăieri n-a plecat doar că în mijlocul lacului șoptitu-i-a nenufarului - cu mult mai curat ...iar ospățul
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
tronu-i regesc: Istorie-a Razei - și Horă Păgână ...cavaleri pogorâți cu hârzobul din stele ia luați 'cest ștergar - și vă ștergeți voi ghiocul: căci zâna desprinsă din jocul de iele deja și-a cuprins după umeri Norocul... ...și flaute și harfe - cântând fericirii se-ascund umilințe - când trec pe cer Mirii! STRÂNSA PRIETENIE după ce l-am bărbierit cu ușa de la intrare (...cu capătul căreia-i re-modelasem - anterior degetele ambelor mâini...) - i-am stabilit și înălțimea - cu un ciocan împlântat în creștet
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
vieții s-au adunat restanțe, Le-ai strâns pe toate-n tine, destin amăgitor! Negoț nu fac cu clipe, iubirea nu e marfă, Izvorul meu de viață ești tu, de nu știai! M-ai ridicat din beznă în sunete de harfă, Mi-ai răscolit trecutul, lăsându-l fără grai. Cuminte-aștept să vină o nouă primăvară, Cu-al ei alai de fluturi și mândrii ghiocei, Să-mi iei, duios, pe umeri, a inimii povară, Și din lumina nopții să-mi împletești cercei
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis, rege el și ea regină, era mândru odyseu că
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
auditorului, textul are o fonetica turbulenta de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu Și comun, De aiurări de clopot Și frământări de clape- În suflet port tristețea planetelor ce-apun, Și-n
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
ideatică; el nu exprimă, în acest caz, anonimizarea beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“.(Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
lui Sterian Vicol”. Da, pot spune că am fost răsfățat de soartă, că ușile vieții, prin munca și harul meu, mi s-au deschis de fiecare dată fără să mă lupt. Reamintesc celor care nu știu că prima mea carte, Harfele grâului, am scos-o prin concurs, la Editura Eminescu în 1976 când aveam 31-32 de ani. Abia la acestă vârstă eu am publicat carte, până la momentul acela deci, publicând doar în reviste literare. Cum era și de așteptat, ulterior m-
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
2014. Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i crâncen
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Uvedenrode. Citește mai mult Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,din lacrimi de țestoasă îngrășați,năvălitori în agreste cirezi,cu fire prelungi, sidefii, legați.Un zeu vânător și nouri hăitașialeargă-n urma lor gesticulând,stranii fantasme cu chip de incașidin resfirate harfe susurând.Trecutul mi-l vor - sub clopote verzilucii oglinzi din dânsul să-și facă;trecutul în care chipul ți-l pierzica-n grupurile apei când seacă.Tot mai’în adâncuri, fără-ncetarefug printre-ale pădurii pagode.Blestemu-i crâncen, nu am scăparedecât la râpă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
cel mai concret cuvânt, Că-n tine a pus Domnul frumusețea pe pământ. El te-a ursit floare de mină din străfund de munte Și-oi sădi-n tine sămânța ca un sfânt grăunte Din trupul acesta ca o sfântă harfă căruntă, Ce-n vreme te ascunde fără meseni și nuntă. 09.08.15 Referință Bibliografică: Odă femeii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1685, Anul V, 12 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Platon : Toate Drepturile
ODĂ FEMEII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368393_a_369722]
-
suferă/ sperând la o vitaminizare/ pur Românească./ Limba noastră rămâne Sfântă/ deoarece/ acolo sus, în cer,/ cineva/ i-a dat binecuvântarea/ încă de la facerea lumii” (Limba noastră). Slavă poeților care-și apără cu orice preț, limba maternă! Făcând din versuri „harfă gândului” - poeta doinește și-și cântă dorul și iubirea pentru neamul său, pentru limba română și pentru semenii cei încercați și siliți să poarte o povară care nu este a lor. Volumul se încheie frumos cu un cuvânt de bunăvoire
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului dă-mi o liră... voi mai scrie încă poate doar poeme de iubire, așa nude, descărnate, să rămână-n amintire. cu orgi și cu harfe vii se-aud glasuri în văzduh, peste secolii pustii, venind de la sfântu’ duh. luna urcă spre zenit, în corole de minuni, în azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții care ies aeve din morminte și se plimbă-n
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
chiar ea, chiar primăvara. SOSIREA Totuși primăvara ne-a vestit sosirea, E din nou frumoasă, veselă și bună, Inimile cântă, cântă-ntreagă firea, Unii pentru soare, alții pentru lună. Bucuria urcă tot mai sus cu cântul, E un cântec totul, harfă și vioară, Sărbătoare este pe întreg pământul, Că s-a-ntors, cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
Impresii de Crăciun”) redă spiritualitatea spațiului românesc, păstrând sobrietatea și simplitatea ritmului popular. Universul poetic al lui Petru Lascău este complex și metaforic și prin excelență, pacifist. „Să-nfrângem ura prin cântare/ s-aducem pacea sfântă pe pământ/ cântând din harfa ta nemuritoare/ să dezrobim popoarele prin cânt.” („Harfa lui David”) Asemenea lui Blaga, Petru Lascău este în același timp un autor modern, dar capabil de a păstra legătura cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]