534 matches
-
de șampanie și paharele necesare. Trăsura a pornit spre amuzamentul trecătorilor și al turiștilor cazați la hotel care aplaudau alaiul de parcă era un atelaj princiar. Adevărul era că stăpânul atelajului se străduise ca acesta să arate cât mai special. Pe harnașamentul celor doi cai aveau prinși clopoței care sunau la orice mișcare a cailor. Turiștii, pe lângă care trecea trăsura, întorceau capul privindu-i cu invidie. Plimbarea până în Olimp a durat mai bine de o oră. În interiorul trăsurii era veselie. Ana cu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
de șampanie și paharele necesare. Trăsura a pornit spre amuzamentul trecătorilor și al turiștilor cazați la hotel, care aplaudau alaiul, de parcă era un atelaj princiar. Adevărul era că stăpânul atelajului se străduise ca acesta să arate cât mai special. Pe harnașamentul celor doi bidivii aveau prinși clopoței care sunau la orice mișcare a lor. Turiștii pe lângă care trecea trăsura întorceau capul, privindu-i cu invidie. Plimbarea până în Olimp a durat mai bine de o oră. În interiorul trăsurii era veselie. Ana cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
acele tainice dorințe specifice tinereții. Dalia lăsa la malul mării împlinirea visului său interstelar, vis născut într-o noapte ploioasă de sfârșit de primăvară, când zburând printre aștri, s-a întâlnit cu prințul călare pe armăsarul său negru, împodobit cu harnașamentul poleit cu aur. A luat-o pe cal și amândoi îmbrățișați au alergat spre castelul de cleștar ridicat pe vârf de munte. Era prințul ce i-a salvat viața și de care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea pentru el
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
un inginer de la Gostat la brigada din Valea Mieilor, care era pe malul Cricovului Sărat la vreo 20 kilometri distanță. În acea dimineață a sosit inginerul și a început înhămarea lui Cezar care trebuia să tracteze șareta. Când au luat harnașamentul calului au văzut că lipsesc hățurile! Grăjdarul șef Simonică a luat alte hățuri și șareta a plecat. În momentul când toți se întrebau unde sunt hățurile cu pricina, apare și ajutorul Palade. A sărit ca ars strigând la cei prezenți
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
tricotare sau croșetare a ciorapilor și articolelor de galanterie 1439 Fabricarea prin tricotare sau croșetare a altor articole de îmbrăcăminte 1511 Tăbăcirea și finisarea pieilor; prepararea și vopsirea blănurilor 1512 Fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie și a articolelor de harnașament 1520 Fabricarea încălțămintei 1610 Tăierea și rindeluirea lemnului 1621 Fabricarea de furnire și a panourilor de lemn 1622 Fabricarea parchetului asamblat în panouri 1623 Fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie, pentru construcții 1624 Fabricarea ambalajelor din lemn 1629 Fabricarea
PROCEDURĂ din 29 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282623]
-
nimic din ce a fost gătit de alții. Un servitor indian poate să-i ducă apă stăpînului său, însă nu trebuie să ia paharul înapoi după ce stăpînul a băut; altminteri s-ar contamina. Nici un indian nu se poate încinge cu harnașamente de piele pentru că acestea ar putea fi din piele de vacă; nici unul nu poate să ia ceva din mîinile altui indian, dacă nu este din aceeași castă cu a sa. Un servitor al lordului Hastings povestește că în timpul unei epidemii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al lui George al IV-lea, pentru acel fashionable care reușise să impună legi Angliei și să-i trezească prințului de Wales gustul pentru ținută și pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al lui George al IV-lea, pentru acel fashionable care reușise să impună legi Angliei și să Îi trezească prințului de Welles gustul pentru ținută și pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din teritoriile dacice de la est și sud-est de Carpați (Basarabia și Muntenia) s-a schimbat odată cu migrația goților în regiunile de la nordul Mării Negre și Dunării de Jos. În scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria. Despre religia (credința) avarilor știm puține lucruri -practici șamanice specifice popoarelor nomade asiatice. Avarii își înhumau morții, călărețul era însoțit în mormânt de calul său și de piesele de harnașament. Avarii nu au venit în bazinul carpatic cu o civilizație gata formată, ci ea s-a cristalizat treptat din surse diferite. În componența acesteia a intrat "civilizația stepelor", răspândită pe un spațiu întins, din Asia Centrală până în estul Europei, în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arme și podoabe. Meșteșugurile erau practicate, în această perioadă, pe meleagurile noastre. Pe primul plan, se afla prelucrarea metalelor, în special a fierului, metalul cel mai însemnat pentru societatea medievală. Din acest metal erau făurite uneltele agricole, armele, piesele de harnașament, obiectele de uz casnic. Prelucrarea metalelor, a fierului, era un meșteșug specializat. Vestigiile ce atestă acest meșteșug sunt bogate: atelere de fierărie de la Străulești, Lacul Tei-București, Șirna și Budureasca (jud. Prahova, Orșova, Telița (jud. Tulcea), Pârjoaia (jud. Constanța), LoznaStrăteni (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incinerația-majoritatea necropolelor sunt de înhumație. Inventarul mormintelor este relativ bogat, altele nu conțin nimic, în majoritatea mormintelor lipsesc armele-ritul funerar creștin predomină-cele autohtone aparțin populației creștine. Alte morminte, în aceleași necropole, conțin un inventar foarte bogat: arme, cai, piese de harnașament ce sunt atribuite migratorilor (avarilor) care stăpâneau, în secolele VII-VIII, zona aceasta (Banat și Crișana). Asemenea morminte au fost aflate mai ales în centrul Transilvaniei, la Aiud, Câmpia Turzii, Cicău, în necropolele mari din jurul salinelor. Un grup însemnat de necropole de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și cai-10%. În schimb, la Garvăn (nordul Dobrogei), bovine-75%, oi și capre-15% și porci-10% și aceeași situație o întâlnim la Bucov (Prahova). În general, predomină bovinele-cornutele mari (boi și vaci), folosite la muncile agricole, s-au descoperit apoi piese de harnașament: zăbale, pinteni, scări de șa, potcoave. Animalele erau numeroase: herghelii de cai, cirezi de vite, turme de oi (cronicile remarcă bogăția în animale a voievodului Ahtum din Banat (secolul al XI-lea). Animalele crescute în gospodărie erau sursă de hrană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au opus cuceririi regelui Ștefan cel Sfânt, de la începutul secolului al XI-lea. Urme ale prezenței maghiare de la începutul secolului al X-lea, în Transilvania, s-au aflat la Biharea-Oradea, Șiclău-Arad, Moldovenești-Cluj, unde s-au descoperit morminte, piese de harnașament, vârfuri de săgeată. Este de subliniat întinderea geografică a formațiunilor politice de la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, astfel, stăpânirea lui Ahtum cuprindea teritoriul mărginit de Tisa, la apus, Dunăre, la sud, Crișul Alb, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar și întregul versant sudic al văii. Pe urmele carelor de infanterie pășea un grup de vreo treizeci de zeți a căror înfățișare și aer general se deosebeau fundamental de cele ale trupelor umane. Peste trupul lor mătăhălos erau trecute harnașamente a căror utilitate era destul de greu de înțeles. Așa după cum arătau, zeții nu păreau deloc un detașament de elită. În fața: lor pășea Zuul, lucrătorul zet modificat, care apăruse într-o zi vorbind aproape fluent și făcîndu-i lui Bella cea mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Moldovei. 52. Sultanul, învestindu-l Domn al țării Românești la 16 februarie 1529, i-a dat „10.000 de aspri, «scufiaț (üsküf) de velur bogat împodobită, steagul cu cap de argint aurit, 14 bucăți de tafta, haine, un cal cu harnașamentul său și un buzdugan, plus veșminte pentru zece oameni ai săi și un dar pentru aga de spahii care l-a asistat la instalarea în scaun” (Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 179, trimite la Mihai Maxim, L’Empire ottoman
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-am luat asupra mea din Buhara era un cal foarte frumos din rasa numită argomak. Acest cal, a cărui frumusețe era admirată de toți cunoscătorii, era Înzestrat cu diverse accesorii, cum ar fi frâul de argint, șaua de Buhara, harnașamentul bogat ornamentat și altele. Aveam de gând să-l ofer majestății sale Împăratul Austriei, Francisc I, Împreună cu o pictură care Întruchipa un domn călare pe un armăsar. Am Îndrăznit să fac aceasta ca un adevărat supus austriac și pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prin prisma preromantismului (influența lui Volney, Ossian și a baladei medievale occidentale). Studiul realizează o exemplară hartă valorică a acestui scriitor atât de inegal, unde se insistă cu ochi critic și fin ironic asupra epopeii și artificioaselor „legende istorice”, cu „harnașamentul [lor] verbal”, dar și asupra performanțelor din baladele fantastice. În mod curios, este comentat prea puțin Conrad - cel mai valoros poem filosofic românesc până la Memento mori al lui Mihai Eminescu -, plasat totuși, împreună cu memorialistica de călătorie, printre „punctele cardinale în
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
castitate, căci cobora în partea din față, spre a proteja organele genitale, jambiere groase, capitonate, care acopereau genunchii, mănuși cu degete din succesiuni de inele, dar mai cu seamă un nesfârșit număr de balonașe, capsule, flacoane atârnate de un întreg harnașament sau vârâte în nenumăratele buzunare ale hainei. Erau, desigur, toate antidoturile și toate serurile cu putință, toate lanternele, toate pompele filtrante... Era cu un cap mai înalt decât băștinașii care-l înconjurau cu respect și se uitau la el cum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care apa era mică, și trecea peste bolovani mari, formând un bazin adânc când se curba În jurul malului abrupt. Nick se-ntoarse, trecând de nod și urmând șinele până În locul În care-și lăsase bagajul În cenușă. Era fericit. Potrivi harnașamentul În jurul sacului strângând bine curelele, Își aruncă legătura-n spate, trecându-și brațele prin curelele pentru umeri și mai luă din greutatea de pe umeri Împingându-și fruntea Într-o bandă largă. Tot era prea greu. Era mult prea greu. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lung moment de reflecție, încuviință cu gravitate. întorcându-se spre comandantului gărzii, îi ceru un cal pentru prizonier. Wolfhram, uimit peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți că omul ăsta voia... — îi plătesc eu calul și harnașamentul, i-o tăie Sebastianus. Și găsește-i și o manta; e așa de amărât, nu vreau să-mi îngreuneze călătoria. O să hotărăsc pe drum ce fac cu el. La urma urmei, gărzile mele l-au prins, nu? Wolfhram îl fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totdeauna așa, totdeauna pe același ton sentențios și respectuos. Tatăl său, în schimb, nu apărea niciodată în zilele acelea, însă era ca și cum ar fi fost acolo de față: îi simțea prezența în armele atârnate de stâlpii de susținere, șeile și harnașamentele numeroșilor săi cai, porțelanurile și uneltele prețioase pe care le adusese din incursiunile sale. Nu era acolo, dar parcă lumea din afara yurta-ei ar fi fost plină de el: pentru că el era forța, iar din acea forță izvorau protecție și bunăstare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu armele pregătite și aruncând în permanență în jur priviri temătoare. Singurele zgomote ce se auzeau erau pașii înăbușiți ai cailor pe covorul de frunze moarte, clinchetul pieselor de harnașament, scârțâitul roților de car pe drum. Pe neașteptate, cei din față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii să facă același lucru. Ciulind urechile, Balamber auzi ecoul unui zgomot depărtat. Imediat îl ajunse Mandzuk. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aerul rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se întâmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decât pală, obișnuită a vântului de dimineață. Calul, cu flori din lână colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru întâmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dând impresia că aleargă spre un alt orizont, în timp ce Lung moțăia pe capra șaretei într-o dulce legănare, pe câmpia goală, în inima secolului douăzeci. Pământul, până-n zare, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări avea niște foarte ciudate obiceiuri. Simțea o asemenea plăcere să-și etaleze bogăția, încât harnașamentul cailor lui era din aur, la fel ca vesela palatului. Lanțurile care-i țineau câinii legați erau la rândul lor din aur fin, am verificat cu propriii mei ochi! Atrași de atâta lux și confundând, spre nefericirea lor, mărinimia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]