199 matches
-
graveurs" ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor"), compusă din Pissarro, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Cézanne și Berthe Morisot, organizează o expoziție colectivă în saloanele fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, răspunse: ""Mettez, Impression: Soleil levant"" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
și o dezgroapă. Dezamăgit, Beaumagnan se sinucide și îi spune lui Raoul pe când agoniza că el era tatăl Clarissei, cerându-i să se căsătorească cu ea. Câteva zile mai târziu se află că vaporul „Licuriciul” sărise în aer la Le Havre în urma unei explozii și se presupune că Joséphine murise. Raoul nu crede în moartea contesei și după câteva săptămâni cei doi se reîntâlnesc atunci când Joséphine încearcă să-l răpească pe Raoul, de care era încă îndrăgostită, și s-o ucidă
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
Schlieffen, inițiat și pregătit de Alfred von Schlieffen în 1905. Printr-o manevră de învăluire, armatele germane trebuiau să traverseze teritoriul Belgiei pentru a pătrunde pe teritoriul francez dinspre nord și a ocupa rapid porturile de la Canalul Mânecii, Dunkerque și Le Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea avea să dureze 42 de zile și să se încheia cu o victorie, înainte ca Rusia să ducă la bun sfârșit mobilizarea trupelor acesteia și să declanșeze un atac pe frontul estic. La 2
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
început epurarea colaboraționiștilor, fiind intentate procese unor colaboraționiști ca Robert Brasillach și Philippe Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte orașe, mai ales porturi că Le Havre sau Brest au ajuns ruine. După „curățarea societății” de 30-40 000 de colaboraționiști reali sau închipuiți, guvernul provizoriu al lui Charles de Gaulle a început reconstrucția. Băncile , companiile de asigurări și firmele mari că Renault sau Air France au fost
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
la noi”, dar "Leș Dupont habitent au premier étage" „Familia Dupont locuiește la etajul întâi”. De notat că în franceză numele nu se pune la plural. Cele mai multe nume de orașe se folosesc tot fără articol: "Paris", "Bucarest" etc. Excepții: "Le Havre", "La Rochelle" etc. Dintre numele de țări, doar câteva nu primesc articol, de exemplu "Israël" „Israel”. Mai multe nume de insule nu au nici ele articol: "Cuba", "Madagascar" etc. 2. După prepoziții și conjuncții, lipsa articolului înaintea substantivului comun depinde
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
că gustul pentru aventuri l-a dobândit ascultând povestirile tatălui său Allan despre valuri marine monstruoase, înalte cât un munte, despre catarguri de corăbii care se rupeau ca surcelele în bătaia furtunilor, despre peripețiile unei călătorii pe mare către Le Havre sau Liverpool. După moartea tatălui în 1832, familia se mută la Lansingburg, pe fluviul Hudson, unde tânărul Herman studiază la Albany Classical School. Lui Melville îi place însă să călătorească și în anul 1835. se îmbarcă pe un vas ancorat
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
unul din cele mai mari ale secolului XX. A fost prima navă la care s-a adoptat forma de bulb a etravei pentru reducerea rezistenței la înaintare. A câștigat trofeul Panglica albastră în 1935 și 1937 parcurgând distanța dintre Le Havre și New York în 4 zile și 2 ore. În perioada celui de-al doilea război mondial a fost capturată de către S.U.A., apoi după conversie folosită pentru transportul de trupe între S.U.A. și Anglia. În 1942, pe timpul staționării în portul New York
SS Normandie () [Corola-website/Science/325136_a_326465]
-
În 1848 își încheie studiile, se gândește să se dedice picturii, dar își descoperă și altă vocație: vrea să devină marinar. Nu este însă admis în "Școala Superioară de Marină", de aceea, în decembrie 1848, se îmbarcă la bordul vasului ""Havre et Guadeloupe"", pe post de cârmaci.Pe vasul care se îndrepta spre Rio de Janeiro desenează mult, pe membrii echipajului și peisaje marine. În iunie 1849, după revenirea la Paris, tatăl său îi recunoaște talentul și îl sfătuiește să se
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
dintre Catolici și protestanți din secolul XVI. După Debarcarea din Normandia, în timpul celui de-al doilea război mondial au avut loc numeroase lupte pe teritoriul regiunii până la data de 12 septembrie 1944, zi ce marchează eliberarea ultimului oraș din - Le Havre. Regiunea este puternic marcată de fluviul Sena care are cursul inferior pe teritoriul ei. Aceasta formează o vale largă și la vărsarea în Marea Mânecii formează un estuar. În rest, relieful este valonat, fără înălțimi foarte mari, și tradițional peisajul
Normandia Superioară () [Corola-website/Science/301205_a_302534]
-
realizând 60% din producția franceză de lubrifianți, 50% din productia franceză de materiale plastice și 30% din producția franceză de automobile. De asemenea este a 4-a regiune în ceea ce privește comerțul exterior și a 6-a în ceea ce privește cercetarea. Portul din Le Havre este al doilea port francez după Marsilia în ceea ce privește volumul de mărfuri dar primul în ceea ce privește numărul de containere și al 9-lea din Europa.
Normandia Superioară () [Corola-website/Science/301205_a_302534]
-
sunt marginale. Traficul fluvial asigură o parte neglijabilă din traficul de călători și una secundară din traficul de mărfuri, în special din cauza neadaptării unei mari părți din rețea la traficul modern. Traficul maritim este mai important, dar porturile Dunkerque, Le Havre, și Bordeaux sunt foarte mici comparativ cu rivalele lor de la Marea Nordului, cum sunt Rotterdam sau Anvers; numai portul Marsilia este comparabil cu marele porturi ale lumii, fiind cel mai mare port de la Marea Mediterană în termeni de tonaj expediat. Astăzi, bicicleta
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
prima ca vorbitori de franceză. Franța duce o politică lingvistică activă în favoarea limbii franceze. Aceasta se poate vedea, între altele, la nivelul Organizației Internaționale a Francofoniei, din care Franța face parte, după cum face parte și din . În plus, orașele Le Havre, Lyon, Strasbourg, Bordeaux, Lille, Marseille, Nantes, Paris, Saint-Denis de la Réunion, Tours, orașele asociate d'Angoulême, Nice și Poitiers, gruparea de localități ce formează Comunitatea Aglomerării Evry Centre Essonne și Comunitatea Urbană Bordeaux, precum și Asociația Comunelor și Comunităților de Peste Mări-ACCD`OM
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și motivul pentru care îi cere lui Davidson să nu aplice mandatul de execuție, au fost îndelung dezbătute de contemporanii săi și de istoricii moderni. În general, Elisabeta a purtat o politică externă defensivă, o excepție fiind ocuparea portului Le Havre de către trupele engleze, în octombrie 1562. Intenția Elisabetei era de a-l prelua în schimbul portului Calais, care căzuse în mîinile francezilor în ianuarie 1558. Dar planul eșuează, deoarece hughenoții francezi se aliază cu catolicii și preiau orașul, iar trupele engleze
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
scris că "se lăsau transportați de orgoliu" în focul acțiunii. Când Henric al IV-lea urcă pe tronul Franței în 1589, Elisabeta I îi acordă sprijin militar. Aceasta este prima sa intervenție în Franța după retragerea trupelor militare de la Le Havre în 1563. Succesiunea lui Henric al IV-lea este contestat de către Liga Catolică și Filip al II-lea, iar Elisabeta se teme că spaniolii ar putea prelua controlul porturilor franceze din Canalul Mânecii. Cu toate acestea acțiunea militară în Franța a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
graveurs" ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor"), compusă din Pissarro, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Cézanne și Berthe Morisot, organizează o expoziție colectivă în saloanele fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, el răspunse: "Mettez, Impression: Soleil levant" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Lupin; ea este condusă în 2004 de Lydie Dabirand. Isprăvile lui Arsène Lupin se derulează în capitala Franței și în Pays de Caux, pe care o cunoaște bine: colecționar de cărți poștale, el a identificat 400 de conace între Le Havre, Rouen și Dieppe. «Lupinofilii» merg pe jos în locurile din Normandia citate de Leblanc: Étretat și comoara regilor Franței, Tancarville, trecerea subterană din Jumièges îi conduce la comoara medievală a abațiilor... Traseul celor șapte abații din Pays de Caux este
Maurice Leblanc () [Corola-website/Science/323212_a_324541]
-
perioada înflorată" - Millet pictează tablouri frivole și senzuale sub influența stilului "rococo", după exemplul lui Jean-Honoré Fragonard. În anul 1844, Pauline moare de tuberculoză, iar Millet se întoarce la Cherbourg. După doar un an, 1845, Millet se mută la Le Havre împreună cu noua prietenă, Catherine Lemaire. Aici pictează portrete și scene păstorești. La sfârșitul aceluiași an, se reîntoarce la Paris și cunoaște pictori ca Constant Troyon, Narcisse Diaz de la Peña, Honoré Daumier, Antoine Louis Barye, Théodore Rousseau. Reușește să-și expună
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
Dar la apelul de pace și înfrățire d. Stătescu a răspuns prin insinuațiuni și contraacuzări care de care mai neadevărat[e], învinuind pe conservatori de introducerea evreilor în țară, de voința de a le da drepturi, de complicitate la dărâmarea havrei, mai mult încă - de uciderea cetățenilor. În privirea alegerilor a spus că cele făcute sub conservatori erau mai rele decât cele făcute acum în perfectă legalitate. Răspunsul d-lui general Florescu la acestea au fost scurt dar foarte cuprinzător. Au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
asupra tutulor păturilor societății noastre aproape, dacă considerăm caracterul burselor noastre și compunerea comitetului central al "Băncei Imperiului", daca ne mai gândim apoi la faptul caracteristic că cea mai frumoasă și mai pompoasă biserică în capitala imperiului germanic e o havră - ceea ce se-înțelege e a se imputa creștinilor, nu evreilor daca socotim toate acestea nimeni nu va putea contesta că evreii sânt mai puternici în Germania decât în orice țară a Apusului Europei. Am mai pomenit apoi că neamul de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ora de religie, la care evreii se înțelege că nu iau parte, învățătorul s-a servit de un manual al istoriei biblice în care se zice, conform Noului Testament, că Hristos a fost răstignit fără vină de către evrei. Numaidecât capul havrei locale s-a plâns la guvern, cerând înlăturarea acelui manual pentru că escită ură și dispreț contra evreilor. Așadar în numele toleranței pitica minoritate [î]și arogă dreptul de-a reclama contra credinței creștinilor; pentru sine însă ea cere libertate absolută. Fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
coroana Spaniei la 29 decembrie 1874, li s-a permis Mariei Christina și Isabellei a II-a să se întoarcă în Spania ca vizitatori dar nu li s-a permis să locuiască acolo definitiv. Maria Christina a murit la Le Havre, Franța la 22 august 1878. Ca văduvă a lui Ferdinand al VII-lea și mamă a Isabellei a II-a, Maria Christina a fost înmormântată la El Escorial.
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
autodidactă, a economisit 1.500 de dolari din salariul său de la Infanteria marină. Oswald a petrecut două zile cu mama sa în Fort Worth, apoi s-a îmbarcat într-un vapor în New Orlens pe 20 septembrie cu destinație Le Havre, Franța, și s-a îndreptat rapid către Regatul Unit. A ajuns în Southampton pe 9 octombrie și le-a spus oficialilor că are 700 de dolari și că va sta o săptămână în Marea Britanie până să ajungă la o școală
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
scurte propoziții principale. Cartea e editată de d. Dimitrie Daniel, librar din Iași (strada mare), iar prețul amânduror părților e de un leu nou. [4 septembrie 1887] ["CU TOATĂ BUCURIA UNGURILOR... Cu toată bucuria ungurilor și cu toate rugăciunilor din havrele jidovești ale Austro-Ungariei, victoriile turcilor, vestite cu sumeție în zilele din urmă, nu sânt nimic mai puțin decât adevărate. {EminescuOpIX 426} După patru zile de bombardare, pozițiunile rusești de la Șipka ocupate de oștirile lui Soleiman Pașa, între care era și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tuturor elementelor sale corupte, loc de adunătură a celor ce nu mai puteau trăi într-alte părți, Vavilonul babilonicei împărății. Deși după dreptul vechi judanii n-aveau voie nici sinagogi de piatră să aibă, astăzi ei au drept în mijlocul capitalei havra lor, iar asupra țării ei s-au zvârlit ca un pâlc negru de corbi, espropriind palmă cu palmă pe țăranul încărcat de dări, sărăcit prin împrumuturi spre a-și plăti dările, nimicit prin dobânzile de Iudă ce trebuie să le
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
debutul anilor ’50 s-a caracterizat prin condiții locative precare pentru foarte mulți dintre francezi. Orașele plătiseră un tribut greu războiului, multe dintre acestea fiind distruse în mod extins. Dintre cele mai elocvente exemple putem aminti orașe precum Brest, Le Havre sau Lorient. Din punct de vedere politic, în cei 12 ani care au marcat cea de a Patra Republică s-au succedat nu mai puțin de 12 guverne. Stabilizarea celei de-a Cincea Republici (era lui De Gaulle) (1959-1969) s-
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]