352 matches
-
N-au fost lăsați la Domnul meu și nici la caru-i de-ndurări. 210 O, de-aș fi păstrat ai zilei căi pe pajiști de argint! O, refuzat-am domnului zilei caii prințului sau! O, cum mi-am mai ferecat haznalele cu bolti de piatră tare Și ai Palatului pereți întunecatu-mi-am cu pizmuiri și ura! O, Nebun! să cred că aș putea s-ascund de-atotpătrunzătorii-i ochi 215 Aurul și-argintul149, pietrele scumpe, sfîntă lucrare a mîinilor sale! O, Nebun! să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
w.c.-ul din curte Într-o crescătorie de viermi de mătase. Apelând la Fructele Islamului, cum era cunoscută aripa militară a Națiunii, a stat și s-a uitat cum tinerii bărbați trăgeau scaunul de lemn din baraca rahitică. Au acoperit haznaua cu pământ și au dat jos calendarele cu femei goale de pe pereți, abătându-și ochii În timp ce aruncau la gunoi materialele compromițătoare. Au pus rafturi și au perforat acoperișul pentru ventilație. În ciuda eforturilor lor, persista un miros urât. ― Stați liniștiți, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Carol, surprins mai mult de replică decât de faptul că îi era dată după atâta vreme. Dumnezeu...! repetă Filip, de parcă simpla rostire a acestui cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mioritice, citiți și hotărâți în sinea dumneavoastră, dacă un asemenea demolator de suflete românești, merită măcar un creștinesc scuipat în față. Jigodia neprinsă încă de cei de la ecarisaj își pune nădejdea că șarja de tâmpiți postdecembriști vărsați cu generozitate din haznaua noii educații, vor termina odată și pentru totdeauna cu Eminescu și cu tot ce este românesc. Eu încerc deocamdată să fiu destul de blând cu acest Bovinache și nu aș putea decât să-i zic la modul curat literar: „Huooo! La
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Carol, surprins mai mult de replică decât de faptul că îi era dată după atâta vreme. Dumnezeu...! repetă Filip, de parcă simpla rostire a acestui cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împărăției. Soliman avea din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau acelui șef o carte de-a mea. O și citise, împărtășindu-mi chiar că sunt „al dracului, cu simțul dezvoltat al miștoului românesc, străbun“. Acum, când mă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în lupta cu cenzura. Nu au existat prea multe astfel de minuni. Au existat doar complicitatea, doar târgul, trocul. Cât îmi dai, ca să-ți dau. Vidanjorii știu prea bine și se bucură când aruncă vulgului câte o nouă mărturie din haznaua mizeriilor. Când l-am întâlnit pe acel unchi al frizeriței, Trombă parcă-i spunea, mi s-a făcut teamă. Mă vedeam deja implicat în cine știe ce secrete care, odată cunoscute, aveau să-mi aducă numai necazuri. Eram ferm convins pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
futut-o pe Donna - și, de altfel, ca pe toate celelalte. La toate le-a plăcut la nebunie, pentru că și mie mi-a plăcut tare mult. Se apropia tot mai tare de EL și vedea din ce în ce mai bine constituția solidă, de hazna, a tipului grizonat. Apariția se întoarse către Danny. N-avea chip, ci doar trupul lui Tim și un ștremeleag mai mare decât cel al lui Demon Don Eversall, care apărea la dușuri, își încărca prepuțul imens cu apă, îl lăbărța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-am întrebat dacă nu cumva arta a influențat religia lor într-un mod negativ. A apropiat religia de mulțimea năroadă, dar, în același timp, a și vulgarizat-o. Mi-a spus că sîntem o adunătură de liber-cugetători fanatici! O hazna pestilențială! Dacă ar fi pipă, papă sau popă, ne-ar excomunica pe loc, ar porni o cruciadă (o implantare de cruci, cred!) și ar distruge această citadelă sau capelă a excomunicaților!... N-am înțeles exact, deoarece spumega, era bălos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu iau În derâdere munca (a de ne făcu pe toți din maimuțe oameni). Pe tine cum de te mai rabdă pământul, băi puturosule? Faci umbră degeaba țărânii! Omului i-a fost menit să lase ceva În urma lui, nu numai haznale pline cu căcat. Tu ai crescut un copil, ai ridicat o casă, ai sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se desfete cu ea... Într-una din verile alea cu bere și detergent la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca la nu-știu-ce. Noaptea Îmi era lene să-mi car hoitul puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l audă și domnișoara Lori - crescută la oraș și venită prima oară la Ziua Învățătorului: «Ei, și când te gândești că-n aceste splendide unde, line și Încăpătoare, mărețe și aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe dracu’. V-ar fi Împușcat la zid, cu bentițe negre pe ochi, pentru subminarea economiei naționale și pentru sabotarea securității alimentare a poporului. Îmi vine să vă toc mărunt, Începând cu tălpile, că mă băgați și pe mine În hazna alături de voi. Plecați, să nu vă mai văd! După spital o să faceți puțin arest pentru neglijență, pe urmă o să vă trimită În alte garnizoane. Luați-i dracului de aici!” Au tras camionul din canal cu un buldozer, i-au golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puțin Îmi pasă ce s-a ales de el astăzi; el Îl vreau pe ăla care, copil fiind, se războia surd cu mine pe terenul școlii vechi. În fund de tot, spate În spate, se aflau magazia de cărbuni și haznalele turcești. Aflasem noi, copiii, că nea Mitu Păcătosul, Îngrijitorul școlii, Închiria cu ora cheile de la magazie ălora de aveau de făcut oareșce treburi rușinoase. Mai ales sâmbăta și duminica, atunci când În Căminul cultural băncile lungi de lemn ale cinematografului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă o temeinică educație sexuală În cadrul școlii, Începând cu clasa a cincea; baza unei opere literare reușite era exploatarea la sânge și dincolo de limite a sinonimiei și a pleonasmului; o babă, vecina lui, stătuse o jumătate de zi scufundată În hazna, căci podeaua putrezită a umblătorii se făcuse țăndări și pe babă n-o auzise nimeni, ore Întregi, strigând după ajutor; un vechi prieten al lui, profesorul Dordonea, dăduse statul În judecată la Curtea internațională pentru anii de pușcărie făcuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit de disprețul omenirii, În singurul loc de pe planetă care se potrivește firii sale. Însă nedreptățile săvârșite de cel ce-și va Încheia existența În adânca hazna a disprețului nu s-au oprit la samavolnicele lovituri de pedeapsă. Din cele relatate atât de jucătorii noștri, cât și de membrii micii, dar inimoasei galerii ce i-a Însoțit În acea cumplită deplasare, reiese cu certitudine că, aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige de pescuit, voia să opereze pisica pe burtă ca să vadă ce are Înăuntru, se punea ore Întregi la pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești, ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea văzut, pleca la cules cireșe amare de lângă Eleșteu ori făcea rost de țigări de la tată-său și le Împărțea cu mai nevolnicul său prieten. Le fumau pe ascuns, prin vie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu zvâcnetul avântării În urmărirea hoțului, banii din buzunarul de la spate alunecaseră și căzuseră chiar În adâncurile haznalei. „Să-ți spun cinstit, dragă mămițică”, se apropie Hristu de sfârșit cu povestea lui, „noaptea trecută am dormit În școală pentru că n-am vrut să te supăr. Dar până la urmă trebuia să afli adevărul, nu?” În săptămâna care urmă, Hristu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era părăsit, iar uriașul său castel nu mai găzduia nici un om sau stăpân. În oraș nu mai rămăseseră nici un fel de mărfuri sau măcar firme de prăvălii. Familia lui Nobunaga fugise, dar, în grabă, fusese nevoită să lase pe loc haznaua cu aur și argint a lui Nobunaga și colecția lui de opere de artă. Aceste lucruri îi fură arătate lui Mitsuhide după ce trupele lui ocupaseră castelul, dar nu se simți cu nimic mai bogat. Într-un fel, avea chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]