257 matches
-
redacție); de la numărul 23/1990 redactor-șef adjunct este Petru Bejan. Pe parcursul primului an de apariție în colegiul de redacție mai figurează, pentru scurte perioade de timp, Leonida Lari, Grigore Vieru, Radu Petrescu, Mihai Ursachi. De la numărul 1-2/1991, când hebdomadarul apare în serie nouă, dintre foștii conducători ai revistei rămâne doar Cassian Maria Spiridon. Cu numărul 3-4/1991 dispare din antet subtitlul „Tribună a democrației și libertății”, înlocuit cu „Revistă de cultură” începând cu numărul 1/1993, când T. reapare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
publicitare apăreau încă din anul 1829 în paginile "Albinei românești" (Iași), la rubricile de "mezaturi, vînzări și înștiințări particulare". În al doilea rînd, concetrarea media nu este un fenomen de dată recentă, cum am fi tentați să credem, de vreme ce primul hebdomadar francez "Nouvelles ordinaires de divers endroits", fondat de librarul L. Vendome a fost "absorbit" după numai cîteva luni de apariție de ziarul lui T. Renaudot, "Gazette" (1631). Acesta va reuși să creeze un prim grup reprezentativ de publicații ce includea
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
un lunar în stilul cronologiilor. La Anvers, tipograful Abraham Verhoeve a publicat, începînd din 17 mai 1605 pînă în 1607, un bilunar, De Nieuwe Tijdinghen (Noutățile din Anvers) care a reapărut, după această dată, cu unele întreruperi. În 1605, un hebdomadar a văzut lumina zilei la Strasburg; un altul la Wolfenbütel în 1609, apoi, în anii următori, la Bâle (1610), la Stuttgart și la Praga (1619), la Köln (1620), la Amsterdam în 1620 (posibil precedată de o tentativă în 1609)... La
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
periodice au apărut la Florența în 1636 și la Roma în 1640; la Madrid, Gaceda datează din 1661; Petru cel Mare a creat prima publica(ie rusă la Sankt-Petersburg, în 1703. IV. Théophraste Renaudot și "Gazeta" sa În Franța, primul hebdomadar a fost, se pare, publicat la Paris în ianuarie 1631, de către librarul Louis Vendosme, însă Nouvelles ordinaires de divers endroits au fost absorbite cîteva luni mai tîrziu de Gazette, ap(rută în mai 1631. Théophraste Renaudot, născut în 1586 la
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
regatului, conferințe, prețurile curente ale mărfurilor și alte copii ale așa-ziselor birouri (de adrese) pe veci, în timp ce mai înainte pomenitele gazete de știri vor avea cale liberă în numitul regat, și aceasta în exclusivitate față de oricare alte persoane". Gazette, hebdomadar de patru pagini (23×15 cm), a avut, începînd cu 1638, un tiraj de 1200 exemplare. După absorbirea periodicului lui Vendosme, ea a fost completată începînd cu noiembrie 1631 cu Nouvelles ordinaires, hebdomadar de patru pagini, care a dispărut definitiv
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
în exclusivitate față de oricare alte persoane". Gazette, hebdomadar de patru pagini (23×15 cm), a avut, începînd cu 1638, un tiraj de 1200 exemplare. După absorbirea periodicului lui Vendosme, ea a fost completată începînd cu noiembrie 1631 cu Nouvelles ordinaires, hebdomadar de patru pagini, care a dispărut definitiv abia în 1683, Gazette ajungînd astfel la dou(sprezece pagini. Aceste publicații erau organul fidel al Curții și publicau în exclusivitate (tiri, îndeosebi din străinătate. Din februarie 1632 pînă în decembrie 1633, Renaudot
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
bibliografică răspundea la vremea respectivă unei nevoi veritabile și succesul său a fost considerabil. În toată Europa, Journal des Savants a servit de model unei serii de publicații similare; în ciuda titlului său acesta se ocupa îndeosebi de lucrările ne-științifice. Hebdomadar la (nceput, el devine lunar în 1724. Mercure galant a fost lansat în 1672 de Donneau de Vizé, ca un ziar de ecouri și varietăți. El devine repede o publica(ie cu precădere literară. Formula sa foarte variată și originală
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
confereau multora un ton de extremă violență și, uneori, pentru că se adresau și unui public needucat, de o surprinzătoare vulgaritate. Viața celor mai multe din aceste publica(ii a fost scurtă și subiectul a numeroase avataruri. Tirajele nu sînt bine cunoscute. Unele hebdomadare puteau scoate mai mult de 15.000 de exemplare. 1. Presa cotidiană de informare. Gazette de France, bi-hebdomadar, controlat de Curte, devine cotidian în 1791, cu titlul de Gazette naționale de France: organul oficial al Ministerului Afacerilor Externe a avut
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
1820, Minerve, ziarul liberal al lui Benjamin Constant (care conducea și Censeur, cotidian disp(rut în 1820) și Consevateur, publica(ie condus( de Chateaubriand, Lamennais și Bonald, broșuri periodice, au jucat un rol esențial în definirea programelor politice ale partidelor. Hebdomadarul Le Globe, creat în 1824, devenit cotidian în 1830, s-a constituit (ntr-o publica(ie foarte original( unde Saint-Beuve și-a făcut debutul de critic. Cît despre mica presă apolitică Le Corsaire, Le Diable boiteux, primul Figaro din 1826 aceasta
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
1826. În 1828, (i apare Le Voleur un fel de revistă s(pt(m(nal( a presei, iar în 1829 La Mode. În 1831 se căsătore(te cu Delphine Gay, alianță ce îi favorizeaz( ascensiunea socială. Journal des connaissances utiles, hebdomadar, cu un abonament de 4 franci pe an, lansat în 1831, cunoa(te un succes considerabil dar efemer (130.000 de exemplare în 1832). Diverse alte magazine populare au constituit averea acestuia. Ales deputat în 1834, Girardin se putea considera
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de caricaturi, imitație a lui Chavirari, a văzut lumina zilei în 1841. 5. Presa de provincie. Dezvoltarea sa a fost foarte greoaie, mai lentă decît în Franța. Și ea a profitat de suprimarea timbrului. În același timp, multe din vechile hebdomadare și-au încercat norocul (n formula de cotidian. A fost cazul lui Scotsman din Edinburgh, foaie liberală apărută în 1817, și mai ales a lui Manchester Guardian fondat în 1821 de John E. Taylor, care devine cotidian după 1855. În
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
a eșuat. Prima reușită a venit din partea ziarelor de seară, Evening Post în 1881 și mai ales Star a lui T.P. O'Connor în 1888. Alfred Harmsworth, devenit Lord Northcliffe în 1905, avusese o primă reușită cu o serie de hebdomadare, ca publicația populară de ecouri și de varietăți Answers lansată în 1888. El cumpără în 1894, Evening News, apoi fondeaz( în 1896 Daily Mail, unde a practicat formula "noului jurnalism": varietatea subiectelor, mult spațiu acordat faptelor diverse, paginile pentru femei
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
regionali o mai ampl( autonomie. Extinderea în jurul marilor orașe a rețelelor de linii secundare de cale ferată a fost de mare ajutor. Dacă în 1914 presa de provincie era încă constituită din mii de titluri de ziare locale tri-, bisau hebdomadare, aproape fiecare subprefectură dispunea de cotidienele sale: în 1874 existau 179 cotidiene, iar în 1914 aproape 250. Marile orașe dispuneau adesea de o jumătate de duzină. Însă deja succesul marilor regionali era evident (i ace(tia erau cei care, mutatis
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
adesea o presă locală cu abonamente. Aceasta a apărut sub forma lui General Anzeiger, foaie de anunțuri și de varietăți populare unde informațiile și politica aveau puțin spațiu. Prima publicație a fost lansată în 1871 la Aix-la-Chapelle de către La Ruelle. Hebdomadar la fondarea sa în 1883, Berliner Lokal-Anzeiger devine cotidian din 1885. În jurul său fondatorul August Scherl va constitui un grup de presă destul de important. Cel mai mare succes a fost cel al publicațiilor lui Leopold Ullstein: tipograf și papetar, el
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
din 1885. În jurul său fondatorul August Scherl va constitui un grup de presă destul de important. Cel mai mare succes a fost cel al publicațiilor lui Leopold Ullstein: tipograf și papetar, el a început să editeze ziare în 1889, odat( cu hebdomadarul Berliner Illustrierte, mai apoi cu două publica(ii de factur( popular( Berliner Zeitung și Berliner Abend Post. Succesul acestei formule a condus la lansarea în 1898 a ziarului Berliner Morgen Post care atingea în 1913, 400.000 de exemplare. În
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Digest, lansat de către Dewitt Wallace în 1923, ținea de arta sa de a "condensa" cărțile. News magazines ar fi reprezentat o inovație a cărui succes ar fi urmat să se extindă, după război, în toată lumea occidentală. Primul a fost Time, hebdomadar de 70 de pagini la 20 de cenți, lansat în 1932 de Henri Luce și Briston Hadden; Newsweek și U.S.News au adoptat această formulă. Luce, după lansarea cu succes a lui Time, a creat în 1936 Fortune, publicație lunară
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Lordul Beaverbrook conduce la succes Daily Express: această publicație conservatoare scotea în 1937 pînă la 2,2 milioane de exemplare; din grup mai făceau parte și Evening Express și Evening Standard. Daily Standard, pe care războiul îl condamnase să devină hebdomadar, recapătă o oarecare vigoare în 1922, în momentul în care ajunge, cu sprijinul publicației Trade Unions, organ al Partidului Laburist. Dificultățile financiare l-au determinat să încheie un acord cu grupul Odhams Press care a achiziționat 51% din acțiunile noii
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Criza survenită în redacția sa prin condamnarea publicației L'Action Française a dus la numirea unui nou director în 1927, P. Merklen, care va modera pozițiile ziarului. La Bonne presse își mărește, la rîndul ei, numărul publicațiilor; rețeaua sa de hebdomadare Croix locales, precum și agenția Presse régionale, îi asigurau o mare influență asupra clerului și a opiniei catolice din provincie. La Vie Catolique, magazin lansat în 1924 de către Francisque Gay și L'Aube, cotidian între 1923 și 1940, au servit drept
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
între 1923 și 1940, au servit drept organe democrați-creștinilor ce vor avea o atît de mare influen(( (n constituirea M.R.P. după război. La Jeune République, cotidian lansat în 1920, a fost organul vechilor țărăniști și al lui Marc Sangnier. Sept, hebdomadar al "stîngii" catolice, lansat în 1934, cedează în 1936 sub loviturile ierarhiei, iar moștenirea sa este preluată de către Temps présents. Cît despre La France catholique, aceasta era organul hebdomadar al Federației naționale catolice, organizație foarte conservatoare. E) Presa de centru
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
a fost organul vechilor țărăniști și al lui Marc Sangnier. Sept, hebdomadar al "stîngii" catolice, lansat în 1934, cedează în 1936 sub loviturile ierarhiei, iar moștenirea sa este preluată de către Temps présents. Cît despre La France catholique, aceasta era organul hebdomadar al Federației naționale catolice, organizație foarte conservatoare. E) Presa de centru. Journal des Débats al lui Nalèche și-a pierdut (n aceast( perioad( ultimii cititori. Le Temps, care în continuare era "cel mai mare ziar al Republicii", nu depășește un
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
au impus la conducerea ziarului, în 1931, pe Jacques Chastenet și pe Emile Mireaux. Acesta a fost foarte evident partizan al acordului de la München. F) Presa de stînga. Experiența publicației Quotidien, lansată în 1923 de către Henry Dumay, cu sprijinul partizanilor hebdomadarului Progrès civique foarte citit de către învățători și de mica burghezie radicală și socialistă, s-a dovedit foarte originală; acest "ziar onest pentru oameni onești" va obține foarte repede 350.000 de cumpărători. El a fost unul dintre artizanii victoriei cartelului
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
cartelului de dreapta în 1924 și se număra, alături de Georges Boriss, printre cei mai importanți ziariști ai perioadei. În 1929, descoperirea că Hennessy, distilatorul, ar fi în fapt adevăratul comanditar al publicației Quotidien, a antrenat plecarea întregii redacții care înființase hebdomadarul La Lumière. În 1927, în urma scandalului din Gazette du franc al Marthei Hanau, este discreditat și își pierde foarte repede audiența. L'Œuvre a lui Gustave Tery, apoi a lui Jean Piot, a fost cel mai mare organ al radicalismului
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
O., a fost dificilă. Acesta nu atinge 300.000 de exemplare decît în timpul guvernării Frontului Popular. Léon Blum a fost directorul său politic între 1927 și 1940. În provincie, publicațiile socialiste ca Le Réveil du Nord erau mult mai solide. Hebdomadarele de stînga nu au avut un succes comparabil cu cele de dreapta însă au avut și ele titluri remarcabile ca La Lumière sau Vendredi care, cu André Chamson, Andrée Viollis și Jean Guehenno au fost organe de luptă ale Frontului
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
fost redusă printr-o serie de decrete-lege în 1931 și 1932. Naziștii au fondat, în 1922, la München, ziarul lor Völkischer Beobachter (Observatorul popular), care devine cotidian în 1923. Aceștia puteau conta în 1929 pe 3 cotidiene și 40 de hebdomadare a căror existență grea a fost adesea susținută prin subvenții financiare oferite de mediile naționaliste. Venirea la putere a naziștilor în ianuarie 1933, în momentul în care presa suporta deja cu greu efectele crizei economice, a fost urmată de o
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
L'Œuvre (al lui Marcel Déat) din 21 septembrie, Le Petit Parisien din 8 octombrie. Au mai apărut și alte publicații: Le Cri du Peuple a lui Doriot, Les Nouveaux Temps a lui Jean Luchaire sau La France Socialiste; unele hebdomadare ca Je suis partout sau Au Pilori s-au pus în serviciul ocupantului cu un zel servil. Jurnalele regionale reprezintă, cu rare excepții, publicații mai puțin angajate în politica de colaborare, deși n-au putut fi pe deplin susținătoare ale
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]