239 matches
-
economică pe termen lung prin export de inflație, scurgere de capital și tehnologie; creșterea rigidității structurale în economie, ca rezultat al cererilor sociopolitice provenite din experiența puterii și a succesului; și costurile disproporționate, în special cele militare, care împovărează economia hegemonului în relațiile cu rivalii săi." (Buzan 1984: 621) Esențială pentru această discuție este cea de-a doua caracteristică a bunurilor publice, nonexcluziunea și fenomenul "pasagerilor clandestini" din sistem. Din moment ce hegemonul nu-i poate elimina pe "pasagerii clandestini", așa cum susține argumentul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și costurile disproporționate, în special cele militare, care împovărează economia hegemonului în relațiile cu rivalii săi." (Buzan 1984: 621) Esențială pentru această discuție este cea de-a doua caracteristică a bunurilor publice, nonexcluziunea și fenomenul "pasagerilor clandestini" din sistem. Din moment ce hegemonul nu-i poate elimina pe "pasagerii clandestini", așa cum susține argumentul, aceștia vor eroda inevitabil controlul relativ al hegemonului asupra resurselor vitale. Acum e limpede că excluderea totală este aproape imposibilă. Prin urmare, problema "pasagerilor clandestini" este întotdeauna una relativă. Nici un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
621) Esențială pentru această discuție este cea de-a doua caracteristică a bunurilor publice, nonexcluziunea și fenomenul "pasagerilor clandestini" din sistem. Din moment ce hegemonul nu-i poate elimina pe "pasagerii clandestini", așa cum susține argumentul, aceștia vor eroda inevitabil controlul relativ al hegemonului asupra resurselor vitale. Acum e limpede că excluderea totală este aproape imposibilă. Prin urmare, problema "pasagerilor clandestini" este întotdeauna una relativă. Nici un guvern nu poate evita ca drumurile sale să fie folosite de cei care nu plătesc taxele necesare construirii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
clandestini" este inevitabilă, prezența lor nu subminează avantajul de putere al hegemoniei, care este întotdeauna un fenomen relativ. În plus, se poate vorbi de entropie doar dacă beneficiile "pasagerilor clandestini" sînt convertite într-o putere totală care să concureze puterea hegemonului. Pentru acest motiv, unii critici ai teoriei stabilității hegemonice (și ai politicii externe a SUA) au argumentat că entropia provine din posibila amînare a ajustărilor structurale. Aceasta seamănă cu renumita definiție pe care o dă Karl Deutsch puterii, ca fiind
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a optat pentru politica inflaționistă, este de înțeles că și-a păstrat contractul social intern și și-a modificat aranjamentele externe. Sistemul monetar internațional a trebuit să cadă (Calleo și Strange 1984:108). Cu alte cuvinte, dacă e adevărat că hegemonul își menține poziția atîta timp cît reușește să-i facă pe ceilalți să i se adapteze, sfîrșitul sistemului Bretton-Woods este un semn al puterii SUA, nu al declinului lor. Explicația dată de Kindleberger prăbușirii sistemului Bretton-Woods ca fiind o consecință
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se adaptează, ele fac asta pentru a menține privilegiile actorilor mai puternici. A da vina pe "pasagerul clandestin" înseamnă să recurgi la un limbaj moralizator deplasat și, potrivit cercetătorilor dependenței, să pui în umbră efectele întotdeauna benefice ale ordinii, pentru hegemon. Teoria stabilității hegemonice ca reactualizare insuficientă a realismului Acest capitol s-a ocupat de critica realistă a unei teorii realiste din economia politică internațională. Ideea sa este să arate, dacă mai era nevoie, varietatea gîndirii realiste. Kindleberger vedea în declinul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
face să funcționeze un sistem multilateral prin îngăduirea politicilor economice naționale autonome. Dinamica economiei politice internaționale: dialogul dintre Lenin și Kautsky Dacă actualul sistem internațional este al doilea în seria hegemoniilor liberale (nu doar a imperiilor), atunci înflorirea și declinul hegemonilor reprezintă o temă impor-tantă de cercetare la nivel internațional. Cercetarea aceasta face parte din teoria stabilității hegemonice. Așa cum am menționat în capitolul 10, Gilpin nu subscrie deturnării idealiste care vorbește despre sacrificiul SUA în numele unei ordini liberale. El afirmă în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
propriului ei interes (poate pe termen lung sau poate luminat) de a furniza bunul public. Numai această abordare este în concordanță cu perspectiva economică fundamentală a maximizării raționale a valorilor (Gilpin 1984: 311-12). El acceptă analogia internă, în sensul că hegemonul preia, în societatea internațională, aceleași funcții pe care le îndeplinește guvernul la nivel intern, adică misiunile de a furniza bunurile publice anume securitatea și protecția dreptului de pro-prietate în schimbul unei taxe. El acceptă argumentul lui Keohane (1984) că regimurile (bunul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
furniza bunurile publice anume securitatea și protecția dreptului de pro-prietate în schimbul unei taxe. El acceptă argumentul lui Keohane (1984) că regimurile (bunul public, în viziunea lui Keohane), o dată stabilite, pot avea o dinamică a lor și pot subzista chiar dacă puterea hegemonului care a instituit sistemul intră în declin. În această privință, Gilpin transferă în economia politică internațională normele comune pe care realiștii le considerau necesare pentru funcționarea unui sistem (politic) concertat. Concertul trebuie gestionat nu de puterile majore, pur și simplu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ierarhic, deși diferit de un stat. Anticipînd acest lucru, el scrie: Unii ar putea dori să ducă mai departe ideea diferențierii din acest demers, incluzînd în ea diferențieri de rol, cum ar fi puteri mari și puteri mici, neutri, aliați, hegemoni și altele de acest fel. Ar trebui să se reziste acestei tentații. Diferențierea funcțiilor se referă la funcționarea ca unitate și numai în această accepțiune se leagă de esența structurii de profunzime, care privește guvernarea. Diferențierea rolurilor poate fi cel
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tot atâtea forme câte genuri și specii nobile. Etimologia datează încă din secolul patru î.C., când parwdia/ parodia, termen preluat din limbajul muzical, ajunge să descrie imitația comică și, treptat, chiar transformarea epică a unui vers de obicei homeric (Hegemon din Thassos). Începând cu Poetica lui Artistotel, acoperă și alte forme de citare comică, exemplele abundând în opera lui Aristofan, care va parodia principiile euripidianismului (pe care implicit le-a precizat, fără să și-o fi dorit). Apropierea parodiei de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celorlalți. Prima mențiune cunoscută asupra parodiei o leagă de comedie, însă nu prin scontatul efect umoristic, ci prin "imitația unor oameni neciopliți". "Homer, bunăoară, închipuie pe oameni mai buni (proces de idealizare, s.n.), Cleofon așa cum sunt (respectă uzanțele realismului, s.n.), Hegemon Thasianul, născocitorul parodiilor, și Nicohares, autorul Deiliadei, mai răi (aplecarea spre caricatură, s.n.) (...). Prin aceasta se și desparte de altminteri tragedia de comedie: una năzuind să înfățișeze pe oameni mai răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în zilele noastre, deși se crede că ar fi fost autorul unei parodii ce imita Gigantomahia (Bătălia giganților); oricum, faptul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numit iambic, după deprinderea de a-și arunca unul altuia înțepături astfel compuse (s.n.). În felul acesta, dintre cei vechi, unii ajungeau autori de poeme eroice, alții de poeme satirice"102. Dacă, referindu-se la subiectul comic al parodiilor unui Hegemon Thasianul sau Nicohares, Aristotel făcuse legătura cu "imitația unor oameni neciopliți", în ceea ce-l privește pe Homer, considerat de unii autorul primelor parodii, Batrahomiomahia și Margites, precizările sunt încă și mai aplicate. Ele vizează conținutul, proceedele, manierismul scriiturii homerice. Dintre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sclavi, țărani etc.). Dialogul se bucura de o mare cinste în preferințele parodiștilor, iar Athenaios numește existența acelor agone (diloguri parodice) alături de parodii ale discursurilor savante și ale pledoariilor judecătorești. De numele unui scriitor parodic de succes (în epocă) precum Hegemon se leagă nu doar anecdotele închipuite de prieteni, cât mai ales o istorie a parodiilor presărată cu savuroase citate în Cartea 15.697-9 din Deipnosophistae 127; își fac apariția și alți autori precum Sopater, Epiharm (menționat și de Aristotel în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-a (Kominternul) în vederea pregătirii revoluției mondiale. Primul congres a avut loc între 2-6 martie, la Moscova, și a adunat delegați din 35 de partide comuniste și din 21 de grupuri comuniste din alte țări. Rusia Sovietică își rezerva dreptul de hegemon al "revoluției mondiale". Lenin a murit în 1924, succedându-i Iosif Visarionovici Stalin (Djugașvili), care a câștigat lupta pentru putere cu Troțki, dar a continuat cu fidelitate idealul mondialist, accentuându-i coloratura țaristă cea mai dură. Bătălia pentru Basarabia a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu diplomație, părerea lui Hrușciov despre o eventuală retragere, acesta reacționând violent, cu vorbe grele ca "naționaliști și antisovietici" și, incredibil, acuzându-i pe români de... stalinism. Drept consecință, după tratatul austriaco-sovietic, Moscova înființează Tratatul de la Varșovia, înglobând URSS, ca hegemon, România, Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia, Bulgaria și Albania. Ceea ce putea să le ofere Hrușciov românilor era doar reducerea trupelor rusești de la 250 000 la 210 000. Propunerea lui Bodnăraș a blocat relațiile cu Bucureștiul, însă, în toamnă, Hrușciov îl anunță
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
deține 25% din economia mondială, este coerentă politic și, de departe, cea mai mare putere militară. Politicile SUA influențează decisiv realitățile globale, într-o manieră cvasiimperială. Or, și pentru binele lor, americanii vor trebui să-și redefinească acest rol de hegemon, pentru că americanii nu știu să gestioneze un imperiu. Structura dominației americane este una mai curînd formală. Dimensiunea și puterea americană sunt în sine subminante și incomode pentru restul lumii. Dar nici o izolare jeffersoniană nu mai e astăzi posibilă. Așadar, singura
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Albă, Tighina, Iași, Suceava, Cernăuți. Destinul fiecărei provincii a depins de puterea care domina fiecare rută. Inițial, a fost vorba de Polonia pentru Moldova, iar pentru Muntenia și Transilvania, de Ungaria. Ulterior, puterile s-au succedat, făcându-și apariția ca hegemoni regionali Turcia, Austria și Rusia. În al treilea rând, valoarea strategică a rutelor nu a fost una constantă pe parcursul istoriei. Și-au diminuat importanța odată cu apariția unei noi axe care dictează de câteva secole ritmul istoric al Europei, respectiv Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să se opună acestor imperii care tindeau să supună întreg Occidentul. Cu mai mult sau mai puțin succes, s-a împotrivit pe vremea domniilor lui Filip al II lea, Francisc I, Ludovic al XIV lea și Napoleon I. Apariția unui hegemon, fie german, fie francez, a fost împiedicată și de efortul Angliei de a impune o balanță a puterilor. Londra trebuia să preîntâmpine ridicarea pe continent a unui stat puternic, capabil să-i amenințe existența insulară. Ideea refacerii imperiului a animat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o continență a Naturii, Economia fiind un alt fel de știință, care se ocupă de universul Naturii Umane. Cea de a doua mare dilemă a Economiei nu are izbăvire cu această viziune. Piața în sistemele top-down, adică de ierarhie, este hegemonul absolut. Piața se extinde înghițind delimitările sistemului, sistemul ca atare fiind forțat să devină o societate de piață. Globalizarea însă este concordantă cu alt sistem, cu textură radical diferită. Dependența devine orizontală, în spațiul acțional astfel creat, piața transformându-se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a căror falsificare legitimează instalarea eșafodajului totalitar. Cadru constituțional și „putere populară”tc "Cadru constituțional Și „putere populară”" Înțelegerea cazului românesc nu poate fi disociată de o dimensiune a politicii postbelice: realitatea expansiunii sovietice (succesoare a puterii germane, ca factor hegemon) este dublată, la un nivel al imaginarului politic, de fascinația pe care antifascismul și lupta de eliberare a Europei, asumate ca obiective de Uniunea Sovietică, le exercită În acești ani de după 1945. Departe de a fi doar o pasiune sovietică
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
statele arabe propriu-zise (regiunile kurde, berbere etc.), iar limba arabă nu este peste tot singura limbă oficială, însă suportul lingvistic arab este, după caz, vectorul general de comunicare, de asigurare a coeziunii spațiale sau de exercitare a dominanței elementului arab hegemon. În ciuda acestei unități cultural-spațiale grefată pe dimensiunea etnolingvistică, spațiul arabofon este extrem de divizat și diversificat sub aspectul componentelor constitutive ale cadrului politico-geografic. Practic, este un mozaic de modele politico administrative, sisteme instituționale și de guvernământ, de tipologii teritoriale, frontaliere și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
poziție centrală sunt localizate în interiorul patrulaterului central; asigură, de regulă, o bună gestionare și un control eficient asupra teritoriului. Din această grupă fac parte capitala saudită Riyad și capitala irakiană Bagdad, situate în cadrul regiunilor centrale populate majoritar de elementul etno-confesional hegemon în respectivele state: în Arabia Saudită, adepții curentului wahhabit din centrul peninsulei arabe, iar în Irak, elementul sunnit, dominant în viața publică irakiană până în anul 2003, amplasat în așa-numitul „patrulater sunnit” din centrul țării, suprapus în linii mari peste patrulaterul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
sud-vest, pe fondul conjunturii generale a războiului rece. Într adevăr, situarea geografică cu două fațade maritime de importanță capitală în ecuația geostrategică regională și postura de piesă centrală în peninsula arabă înconjurată mult timp de teritorii încă dependente de factorul hegemon britanic, i-au facilitat regatului saudit un statut privilegiat în relațiile internaționale, în ciuda regimului intern foarte sever și restrictiv în privința legăturilor cu exteriorul, determinat de puritanismul wahhabismului autohton. Astfel, în 1935 (după proclamarea independenței și descoperirea hidrocarburilor), Arabia Saudită stabilise deja
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]