441 matches
-
quiescent”), ei sunt programați pentru engramare (memorizare). Numai când nucleul neuronului este transplantat experimental în citoplasma unui ovocit enucleat, sub acțiunea factorilor inductori mitogeni ai citoplasmei acestuia, el poate relua sinteza ADN, trecând din G0 în G1. Celulele musculare și hepatocitele nu sunt canalizate spre stadiul G0, dar păstrează ritmuri foarte reduse de diviziune; hepatectomia declanșează însă ritmuri rapide de diviziune a hepatocitelor prin care se asigură regenerarea ficatului. Tot astfel, traumatismele musculare induc ritmuri rapide de diviziune în celulele musculare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inductori mitogeni ai citoplasmei acestuia, el poate relua sinteza ADN, trecând din G0 în G1. Celulele musculare și hepatocitele nu sunt canalizate spre stadiul G0, dar păstrează ritmuri foarte reduse de diviziune; hepatectomia declanșează însă ritmuri rapide de diviziune a hepatocitelor prin care se asigură regenerarea ficatului. Tot astfel, traumatismele musculare induc ritmuri rapide de diviziune în celulele musculare, în vederea reparării mușchiului. Alte celule, precum ovocitele de gradul II, de la femeie, sunt blocate pentru câteva decenii în faza de Diploten (Dictioten
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gene realizează un control negativ asupra creșterii și proliferării celulare, ceea ce condiționează un ritm normal al diviziunii celulelor, în acord cu contextul histologic și al diferențierii acestora (proliferare ritmică în epitelii și măduva roșie hematopoietică, proliferare cu rată redusă în hepatocite și fibroblaste, blocarea permanentă a proliferării în neuroni etc.). Analiza atentă a revertanților hibrizilor celulari somatici dintre celulele normale și cele tumorale, adică a acelora care redobândesc fenotipul tumorigenic, arată că aceștia pierd totdeauna același sau aceiași cromozomi din setul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomală 17p13 este frecvent deletată în carcinoame de colon și de rect. Deleția 17p conduce la pierderea unei copii a genei p53, iar copia rămasă conține mutații care induc substituții de aminoacizi în proteina P53. Mutațiile genei p53 apar în hepatocite, fiind induse direct de carcinogeni chimici. În ansamblu, mutațiile genei p53 sunt determinante pentru aproximativ 50% dintre neoplaziile umane. Afirmația se bazează pe faptul că gena p53 este ținta cea mai frecventă a alterărilor genetice din neoplaziile umane. Pierderea stării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acute. Îndepărtarea selectivă a toxinelor legate de albumină din circulație ar conduce la o redistribuție și scădere a nivelurilor plasmatice și tisulare ale respectivelor toxine. Îndepărtarea toxinelor hepatice cu ajutorul sistemului MARS are scopul de a stabiliza funcția hepatică permițând regenerarea hepatocitului. Principiul sistemului MARS Sângele pacientului intră În contact cu o soluție de albumină umană 20% prin intermediul unei membrane semipermeabile cu grosime de 100 nm, situată la nivelul unor capilare asemănătoare celor folosite În hemodializă. Toxinele legate de proteinele plasmatice sunt
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
diferite infecții virale (În special virusul gripal B). Pentru acest motiv a fost interpretată ca o variantă a “bolii vărsăturilor jamaicane”(intoxicația hipoglicinică). Morfopatologic se constată: degenerare grasă a mușchilor și a organelor care conțin mușchi; steatoza microveziculară extinsă; În hepatocite se acumulează alte tipuri de grăsimi decât trigliceridele (AGL, colesterol, fosfolipide) sub formă de picături mici În lizozomii secundari; aspectul hepatocitelor este spumos, cu nucleul situat central; inflamația este discretă și ocazional poate apare colestaza centrizonală, iar necroza poate fi
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
intoxicația hipoglicinică). Morfopatologic se constată: degenerare grasă a mușchilor și a organelor care conțin mușchi; steatoza microveziculară extinsă; În hepatocite se acumulează alte tipuri de grăsimi decât trigliceridele (AGL, colesterol, fosfolipide) sub formă de picături mici În lizozomii secundari; aspectul hepatocitelor este spumos, cu nucleul situat central; inflamația este discretă și ocazional poate apare colestaza centrizonală, iar necroza poate fi minimă, mai ales În zona 1 acinară, sau dimpotrivă masivă; pot coexista acumulări lipidice În tubii renali și ocazional În miocard
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
secretată la om în 24 de ore este de 700-1200 ml; influențată de natura alimentelor, ea rămâne sensibil constantă la un regim alimentar determinat. Elaborarea bilei are loc printr-o serie de procese succesive, ce cuprind captarea sau sinteza de către hepatocit a substanțelor ce intră în compoziția bilei, transportul prin celula hepatică al acestor substanțe și excreția lor prin polul biliar al hepatocitului în canaliculii biliari. Mecanismele de secreție a bilei (colereza) sunt complexe și încă insuficient clarificate. Ele se realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alimentar determinat. Elaborarea bilei are loc printr-o serie de procese succesive, ce cuprind captarea sau sinteza de către hepatocit a substanțelor ce intră în compoziția bilei, transportul prin celula hepatică al acestor substanțe și excreția lor prin polul biliar al hepatocitului în canaliculii biliari. Mecanismele de secreție a bilei (colereza) sunt complexe și încă insuficient clarificate. Ele se realizează inițial prin filtrare, proporțională cu debitul sanguin hepatic (glucoza, apă, săruri, K+, Cl+), urmată de secreție activă cu consum de energie și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tubular. Alți cercetători au pus în evidență că vasopresina acționează prin legarea de receptorii specifici de la nivelul membranei celulelor-țintă. S-au descris două subtipuri de receptori pentru vasopresină: receptorii V,-vasculari, evidențiați pe membrana fibrelor musculare netede din structura arteriolelor, hepatocite, trombocite, medulosuprarenală, adenohipofiză, și receptorii V2, prezenți în membrana porțiunii terminale a tubului distal și a tubilor colectori. Legarea vasopresinei de receptorii V1 este urmată de activarea fosfolipazei C-membranare, care stimulează producerea intracitoplasmatică de 1,2-diacilglicerol și de 1,4
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
betagraninul (7). El este o proteină acidică de ~ 48 kDa, conținând o secvență aminoacidică asemănătoare cu peptidul hormonal pancreastatin. Termenul de pancreastatin derivă din proprietatea sa de a inhiba secreția de insulină (12, 34). Acțiunile antiinsulinice se înregistrează și în hepatocite (unde peptidul induce glicogenoliză) și în adipocite (unde are efect lipolitic). Pancreastatinul inhibă transportul glucozei și lipogeneza, ambele dependente de insulină. Aceste efecte sugerează un posibil rol al pancreastatinului în inducerea insulinorezistenței periferice. Singura acțiune a insulinei care nu este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
instabilitate genomică și anomalii structurale cromozomiale sau prin efectele proteinei HBx care alterează funcționarea genei TP53. De asemenea, a fost raportată și o hipometilare globală a genomului. Toate aceste evenimente timpurii nu sunt suficiente pentru a induce transformarea malignă a hepatocitelor. Apariția fenotipului malign necesită acumularea într-o combinație critică a unor evenimente care implică în fiecare tumoră afectarea simultană a expresiei unui număr crescut de gene [2, 3]. Acumularea anomaliilor genomice se face într-un ritm rapid pe măsură ce procesul evoluează
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
deficiente la DEN (diethylnitrosamine). JNK promovează activitatea tumorigenică prin două mecanisme: un prim mecanism pro-tumorigenic este reprezentat de implicarea JNK în reducerea expresiei p21CIP1 și creșterea expresiei c-MYC și un altul în care reduce dimensiunile tumorilor prin creșterea apoptozei hepatocitelor și stimularea proliferării compensatorii a acestora. Analiza rezultatelor în cazul expunerii hepatocitelor la DEN a arătat că rolul JNK în promovarea tumorigenezei este mediat prin acțiunea JNK de la nivelul celulelor din micromediu (celule imune, celule Kupffer) care secretă citokine pro-tumorigene
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
prim mecanism pro-tumorigenic este reprezentat de implicarea JNK în reducerea expresiei p21CIP1 și creșterea expresiei c-MYC și un altul în care reduce dimensiunile tumorilor prin creșterea apoptozei hepatocitelor și stimularea proliferării compensatorii a acestora. Analiza rezultatelor în cazul expunerii hepatocitelor la DEN a arătat că rolul JNK în promovarea tumorigenezei este mediat prin acțiunea JNK de la nivelul celulelor din micromediu (celule imune, celule Kupffer) care secretă citokine pro-tumorigene precum IL-6 și TNF-α. Astfel, în modelul DEN de inducere a CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
pacienților ar putea fi utilizată ca biomarker pentru expunerea la AFB1 și pentru descoperirea în stadiul incipient a unui CHC. Proteina p53 mutantă (R249S) poate induce o inhibare a apoptozei, a transcripției mediată prin p53 și o stimulare a creșterii hepatocitelor în vitro [46]. În țările în care nu există riscul expunerii la AFB1, rata mutațiilor TP53 este redusă (20%) și lipsesc mutațiile ,,hot spot” specifice [47, 48]. În zonele în care există atât o contaminare mare cu AFB1, cât și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
legarea de receptorii specifici VEGFR 1, VEGFR 2 determină activarea unor căi de semnalizare cu rol în proliferarea, migrarea și invazia celulelor endoteliale. Adițional, VEGF poate funcționa și ca citokină exercitând efecte directe asupra celulelor stelate hepatice, celulelor Kupffer și hepatocitelor și mediază modificările de la nivelul membranei bazale vasculare și matricei interstițiale. Supraexpresia VEGF a fost găsită în nodulii hepatici displazici și în ficatul cu ciroză sugerând rolul VEGF în angiogeneza tumorală. Mai mult, a fost descrisă o creștere progresivă a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
a fost descrisă și în liniile celulare infectate cu VHC. Mulți pacienți au prezentat în stadiile avansate ale bolii hepatice niveluri crescute de lipozaharide care contribuie la activarea acestei căi. Activarea NF-κB în boala hepatică nu este restricționată doar la hepatocite, ci afectează și alte compartimente celulare incluzând macrofagele, celulele stem hepatice și miofibroblaștii hepatici, care se consideră că au origine în celulele stem hepatice. Numeroase studii susțin ipoteza că inflamația nu este întotdeauna asociată cu boala hepatică cronică, însă contribuie
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
și astfel se dezvoltă într-un context de leziuni hepatocitare, regenerare, celule inflamatorii și miofibroblaști activați. Rolul important al căii NF-κB în ficat este susținut de constatarea că ablația genetică a reglatorilor căii NF-κB în modelele murine determină leziuni ale hepatocitelor, fibroză și CHC, în lipsa unor mutații în oncogenele sau genele supresoare tumorale. Rezultatele acestor studii de inducere experimentală a CHC subliniază atât rolul căii NF-κB în progresia bolii hepatice cronice, cât și existența unei legături între leziunile hepatocitare, inflamație, fibroză
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
ar putea fi determinate de anomalii ale unor căi de semnalizare celulară apărute pe parcursul tumorigenezei, la care se adaugă originea celulară diferită. În CHC umane și în cele induse experimental, prin compararea profilului expresiei genelor hepatoblastelor cu profilul expresiei genelor hepatocitelor mature, s-a arătat că un pattern al expresiei genice similar hepatoblastelor fetale se asociază cu un prognostic nefavorabil. Acest subtip de CHC ale cărui celule prezintă trăsături de celule stem hepatice (CSC hepatice) au o expresie crescută a AFP
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
trăsături de celule stem hepatice, ceea ce dovedește că originea CSC hepatice este diferită, fiind necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă această heterogenitate a CSC hepatice este datorată transformării diferitelor tipuri de progenitori/celule stem hepatice sau apar prin dediferențierea hepatocitelor mature. Prin studii de imunofenotipare s-a arătat că 28- 50% dintre CHC conțin celulele progenitoare/celule biliare care exprimă markerii CK7 și CK19, alături de care se găsesc celule cu fenotip intermediar între progenitori și hepatocite mature, considerați a fi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
sau apar prin dediferențierea hepatocitelor mature. Prin studii de imunofenotipare s-a arătat că 28- 50% dintre CHC conțin celulele progenitoare/celule biliare care exprimă markerii CK7 și CK19, alături de care se găsesc celule cu fenotip intermediar între progenitori și hepatocite mature, considerați a fi progenitori celulari a căror diferențiere a fost ,,arestată”. Expresia CK19 la nivelul celulelor CHC se asociază cu un risc crescut de recidivă tumorală posthepatectomie și cu un prognostic nefavorabil [136]. Peste 50% dintre focarele displazice mici
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
CK19 la nivelul celulelor CHC se asociază cu un risc crescut de recidivă tumorală posthepatectomie și cu un prognostic nefavorabil [136]. Peste 50% dintre focarele displazice mici (≤ 1 mm) care sunt leziuni premaligne timpurii sunt alcătuite din celule progenitoare și hepatocite cu fenotip intermediar. Cercetări recente au identificat un subtip de CHC agresiv ale cărui celule cu trăsături de progenitori celulari exprimă un marker oncofetal SALL4, fiind considerat o posibilă țintă terapeutică. Ca și alți markeri de celule stem, SALL4 prezintă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
ale cărui celule cu trăsături de progenitori celulari exprimă un marker oncofetal SALL4, fiind considerat o posibilă țintă terapeutică. Ca și alți markeri de celule stem, SALL4 prezintă o expresie crescută la nivelul progenitorilor celulari hepatici și este absentă în hepatocitele adulte. Pacienții cu CHC care prezintă un nivel crescut al expresiei SALL4 au un prognostic nefavorabil [137]. Markeri pentru identificarea CSC hepatice Similar altor tumori solide maligne, existența CSC hepatice și implicarea lor în patogeneza CHC a fost dovedită prin
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
patogeneza CHC a fost dovedită prin numeroase studii. Prin metoda imunohistochimică a fost analizată imunoreactivitatea CSC la diferiți markeri precum EpCAM(CD326), CD133, CD90, CD44, CD24, CD13, fiind evidențiată o expresie imunohistochimică heterogenă, datorată cel mai probabil diferitelor origini celulare (hepatocite dediferențiate, progenitori celulari hepatici, celule derivate din măduva osoasă sau celulele din sângele periferic)[138]. Pentru izolarea CSC hepatice se pot utiliza metode de sortare a celulelor activate (fluorescente sau magnetice), identificarea celulelor SP (side population) prin colorare cu Hoechst
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
prin colorare cu Hoechst 33342 sau a CSC care prezintă activitate crescută ALDH (aldehyde dehydrogenase) ce conferă rezistența la chimioterapie. EpCAM (CD326) este un marker epitelial a cărui imunocolorație este prezentă în aproape toate celulele carcinoamelor, dar este absentă în hepatocitele adulte normale. Prezența imunoreactivității pentru EpCAM în CSC hepatice la nivelul leziunilor precursoare hepatice a evidențiat rolul de biomarker utilizat pentru identificarea CHC în stadiul timpuriu [139]. Utilizarea unui sistem bazat pe investigarea expresiei imunohistochimice pentru EpCAM și AFP a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]