228 matches
-
nemijlocit, să constate lucrul textului și direcția în care lucrează textul pentru a face transparent un mesaj. Suveranitatea naturală a comprehensiunii își are corespondentul în imposibilitatea determinării exacte a destinatarului. Textul are o tensiune mentală atemporală. Odată cuplat la ea, hermeneutul va media între mesaj și lector: „cel pentru care scrii nu este cel care lecturează“. Cele patru secțiuni ale cărții se caracterizează prin: seriozitatea investigației teoretice, înțelegerea operelor în sistemul de reprezentare actuală a literaturității și în termenii orizontului contemporan
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
demersul hermeneutic, orientat asupra unor cărți ale literaturii contemporane, își asumă și obiective evaluative. Astfel, în prima secțiune, principala temă o reprezintă textul și aporiile textului. În discuție vor încăpea ipostazele de interacțiune în general datorate mesajului, dintre autor și hermeneut sau dintre autor și lector. Ștefan Vlăduțescu lucrează cu fișe din filosofia lui Hegel, Platon, Nietzsche sau din opera lui Matei Călinescu. În cea de-a doua secțiune a cărții, sunt atrase în analiză volume de lirică ale unor poeți
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
este: cel ce se-ncumetă să se-apuce s-o citească trebuie să recunoască, dacă are o minimă pricepere în domeniu, că are în față rezultatul unor încordări hermeneutice cu totul deosebite. Chiar dacă, la prima vedere, tocmai profesionalismul său de hermeneut îl face dificil de digerat - atunci când (și dacă!) cititorul a depășit acest prim prag de dificultate, nu mai lasă cartea din mână: demersul hermeneutic dezvăluie „legături între lumi”, cu adevărat pasionante. b) Avem în față un dicționar de criitori vrânceni
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
din opera poetică - și deloc hermeneutica (masivă), proza, eseistica: „Poet, în primul rând, cu serioase cunoștințe magico-mitologice, cărturar de aleasă stirpe, bântuit de aromele din altare, atins de nimbul sacru al icoanelor și aerul tare al ideilor, prozator, eseist și hermeneut, din rezerva atât de restrânsă a erudiților autohtoni, luptător cu har pe drumul Binelui și al Frumosului, Adrian Botez, în ciuda scăderilor și inegalităților dintr-un volum sau altul, este un gânditor și un scriitor pe deplin matur, viguros și competitiv
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
-se în gradul cel mai înalt: inteligență divergentă, o aleasă erudiție, tandrețe și premoniție îngrijorată. Orice discurs al acestuia, pe orice temă ar fi, se dovedește a fi, în final, un traseu inițiatic în care autorul se recomandă ca un hermeneut redutabil, ca o natură dialogică, de rafinată subtilitate, cu însemnele oralității la vedere, conviv în mare vervă, în planul superior al ideilor”; 11.la DOINA POPA - se analizează toată opera romanescă: „Doina Popa este o rafinată și performantă exploratoare a
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
explica un pasaj dificil, dar aceasta nu semnifică decât o pregătire pentru a desprinde sensul tipic sau învățătura morală a textului. Este de netăgăduit că Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă primul loc în literatura noastră bisericească, mai ales ca hermeneut neîntrecut al Bibliei sau Sfintei Scripturi. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
și la practicarea într-ajutorării. Dacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui superioară, și care a fost caracteristica sa deosebită, negreșit vom răspunde că în privința culturii filosofice și enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii din timpurile sale; ca hermeneut al Bibliei sau Sfintei Scripturi a fost aproape de neîntrecut, pentru care toți hermeneuții de după dânsul, pe el l-au avut de bază în herminiile lor; în privința sfințeniei vieții a fost unul dintre cei mai rari bărbați ai Bisericii creștine iar
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui J. Howland, consideră textul un prilej al încifrării unor sensuri tacite pe care hermeneutul este dator sa le expună. Interpretarea noastră se situează între aceste două extreme: fără a putea pretinde să decriptăm o intenție originară a lui Platon, absentă din text, care nici nu putea produce un efect real în istoria gândirii și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numai în aplicățiune”. „Aplicățiunea” savantului nostru absolut e de a fi nedezmințit un om de școală nouă, perpetuu în postura de a putea da socoteală de cele mai „mogherne” tendințe culturale și firește, deoarece este, așa cum încă se recomandă, un „hermeneut”, să le tălmăcească în lumina tuturor cărților din toate bibliotecile, inclusiv cea din Alexandria. Și fiindcă azi cota lui Camus e foarte scăzută pe piața pariziană (dar când vedem care sunt de câțiva ani cotele în urcare pe această piață
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care sunt de câțiva ani cotele în urcare pe această piață ne dăm seama că lucrurile sunt mai mult sau mai puțin în ordine, fiindcă nu pot avea curs egal și les vessies și les lanternes) nu se putea ca hermeneutul nostru universal să nu o înregistreze, să nu și-o însușească și să nu o proclame cu hotărâtă autoritate. Dar, chiar pe piața Parisului și, bineînțeles, și la noi, se întâmplă să fie bine cotate și opere de reală valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la stilul bărbătesc și generos al lui Camus, stil din marea tradiție clasică franceză, pe care o reprezintă în epoca noastră Camus împreună cu Montherlant, Malraux și Charles de Gaulle (poate cei mai mari prozatori ai Franței de azi), păcat pentru hermeneutul nostru. Dacă tema fericirii la Camus e înțeleasă de același hermeneut numai ca o exultație la miresmele și formele lumii exterioare, ce e de făcut? Fericirea pe care i-o atribuie Camus lui Sisif e fericirea dureroasă și gravă a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tradiție clasică franceză, pe care o reprezintă în epoca noastră Camus împreună cu Montherlant, Malraux și Charles de Gaulle (poate cei mai mari prozatori ai Franței de azi), păcat pentru hermeneutul nostru. Dacă tema fericirii la Camus e înțeleasă de același hermeneut numai ca o exultație la miresmele și formele lumii exterioare, ce e de făcut? Fericirea pe care i-o atribuie Camus lui Sisif e fericirea dureroasă și gravă a conștiinței treze și a lucidității. E, o spune Camus, fericirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie, dar câțiva o și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție fenomenologică europeană. În plus, a se vedea chiar și aderența limitată la deconstrucție, obiecțiile masive care i se aduc dintr-o zonă cât se poate de americană și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cercetare, interesate În special de dimensiunea „impalpabilă” căreia i se poate da numele de „imaginar”. Iar pe de altă parte, există filonul cartezian care dă naștere interesului pentru dimensiunea practică, pentru „imagini”, pentru materializările vizibilului. Descartes Însuși este considerat primul hermeneut „calitativ”, fiindcă el studia fenomenele sau observa prin participare manifestările lumii vizibile În urma unor lungi notații de teren, fieldnotes În terminologia analizei calitative. În propriul său discurs el face referiri frecvente la această metodă. Există note elaborate pe termen lung
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al măștilor suprapuse) ca autorul, Horea, să joace toate personajele, pe Ariadna, Tezeu și chiar pe minotaur. În pofida „jocului”, am detectat, fără nici un contor, un fel de plăsmuire romantică, de mare efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel de marionete, simboluri, ipostaze caricaturale ale alienării și degradării omenescului. Eroii se conturează prin prisma observației lui Anselmus, care se autodefinește ca „un ciudat spion al destinului”, „hermeneut pedestru al fragmentelor, al segmentelor de destine individuale”. Locatari ai aceluiași bloc de garsoniere, administratorul Mangolewski, ciungul Sabaca, orbul Gomila, piticul Eugen Monks, colonelul în retragere Coco Epaminonda, „scriitorul” Adriano Zapis, colecționarul de ape marine și oceanice Cabidan, toți aceștia
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Condeescu, Setea de autentic, LCF, 1987, 11; Ion Mureșan, Ispita scriitorului, TR, 1987, 30; Ioan Simuț, O nouă școală a lui Caragiale, F, 1989, 7; Simion, Scriitori, IV, 653-657; Mircea Mihăieș, Formula unu, O, 1990, 4; Ioan Holban, Personajul ca hermeneut, CRC, 1990, 5; Dan C. Mihăilescu, Contul Groșan, T, 1990, 3; Papahagi, Cumpănă, 358-361; Ovidiu Pecican, Foiletoanele neatârnării, ST, 1992, 10; Monica Spiridon, Trece caravana povestitorului, RL, 1993, 17; Țeposu, Istoria, 23-24; Lovinescu, Unde scurte, IV, 198-202; Petraș, Lit. rom
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
opinii despre informatoarea care face obiectul dezbaterii și despre noul mod de abordare a folclorului, H. i-a invitat să-și exprime punctul de vedere pe folcloriștii Mihai Pop, Nicolae Bot și Ioan Viorel Boldureanu, pe semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte. SCRIERI: Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre calendar, Timișoara, 1998; Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
1929. Între 1930 și 1942 este membru al Baroului Ilfov, ulterior funcționând în calitate de consilier juridic la Uzinele Siderurgice din Reșița, până la pensionare. L. își va dedica însă întreaga viață studiului științelor „tradiționale”, devenind unul dintre cei mai subtili cunoscători și hermeneuți ai fenomenului. Și-a început cariera scriitoricească în anii ’30, când după contactul hotărâtor cu opera lui René Guénon începe să publice în revistele vremii studii de prezentare și popularizare a ezoterismului. Tot acum (1935 și 1936) face pelerinaje la
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
trăit”, prins într-o „învăluire spirală”, care, sporindu-i ambiguitatea, asigură transmiterea „misterului”. Este, așadar, o viziune apropiată de aceea a lui Lucian Blaga din Poemele luminii. Simbolologia, știința care se ocupă cu aprofundarea misterelor conținute de mituri, este, conform hermeneutului, o știință exactă în adevăratul înțeles al cuvântului, „mai riguroasă decât celelalte științe, pentru că procede din principii axiomatice, imuabile, vechi de când lumea” (Al patrulea hagialâc). Una dintre formele cele mai răspândite în care s-a păstrat, criptat, adevărul mitic este
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
sensibilitate. Ea nu golește cititorul de anxietăți, ci, dimpotrivă, le accentuează, dar le luminează sensul, îți permite să reflectezi asupra lor și, astfel, să le exorcizezi. Adevărurile există, dar sunt difuzate în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp comun și de aceea R. privilegiază acele opere în care comicul și tragicul se întrepătrund
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
creștin care se apleacă asupra Scripturilor, în căutare de hrană spirituală. Citirea și interpretarea evangheliei lui Cristos înseamnă deci intrarea în comuniune mistică cu Logosul. Exegeza, potrivit lui Origen, este un act prin care se realizează un fel de „cristificare” a hermeneutului și, prin acesta, a celor care ascultă sau citesc cuvintele sale. Această „cristificare” rezidă în unirea sufletului celui care se apropie de Evanghelie cu însuși sufletul Evangheliei veșnice, Cristos. În acest cadru teologic cu totul special trebuie situată interpretarea anagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o interpretare corespunzătoare. Exercițiul exegetic ne este propus, așadar, ca un veritabil exercițiu spiritual al cărui ultim scop este acela de a „distruge”, într‑un fel de sacrificiu purificator la nivel intelectual, sensul fals, sensul superfluu și nelegitim. Lupta dintre hermeneutul sfințit și pseudosens reproduce, într‑o formă extrem de subtilă și spiritualizată, conflictul permanent, într‑o anumită măsură, dintre Cristos, Fiul adevărului, și Anticrist, fiul minciunii: „Cel care a înțeles a și stârpit acest cuvânt care stă în locul sfânt de care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
izvoare, demonstrată în capitolele Eminescu și etica lui Schopenhauer, Voluptate și durere, Pesimism și natură din studiul Poezia lui Eminescu (1930). Spirit enciclopedic, riguros, informat și tentat de relaționări inedite, V. înțelege să abordeze problemele literaturii române de pe poziția unui hermeneut plurivalent, de unde și multitudinea referințelor comparatiste, raportările la cei vechi ori la moderni, filiațiile docte, relevarea fondului autohton și datele despre circulația motivelor, toate din perspectiva unui exeget pătrunzător, totdeauna echilibrat, refractar paradoxului și aventurii. Sub semnătura sa mai apar
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
că numai hermeneutica poate elucida problemele „științelor spiritului” (Geisteswissenschaften) și științelor culturii, din care fac parte și științele educației. Altfel, hermeneutica se înfățișează ca o „junglă de hermeneutici” care se contestă, se atacă și se contrazic între ele - căci fiecare hermeneut își constituie hermeneutica sa. Departe de a ilustra „nebunia interpretărilor”, cum cred unii, hermeneutica este dovada impresionantă a bogăției spirituale și a enormului efort depus de spiritul omenesc pentru a se înțelege pe sine și a înțelege sensurile și a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]