949 matches
-
imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici - văzute ca un triumf al onoarei, demnității, curajului și suferinței umane - mai spun ceva omului de azi.” Înțeleg și melancolia unui atare act critic și demers hermeneutic. Chiar dacă în calitate de cititor mi-am recunoscut frustrarea, îmi voi recunoaște și limita, sunt un cititor „pozitivist” când este vorba de monografii, cărți de critică universitară etc. Cartea domnului Mihăieș este un „studiu atent și metodic”, un veritabil îndreptar pentru un
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
formula găsită de Marino lui N. Steinhardt: un mistic livresc? La prima vedere, asta și pare să fie. Și, pe deasupra, și adversar al sistemelor de orice fel (și implicit al structuralismului care nu ar face altceva decât să „încețoșeze” demersul hermeneutic), rezervat în fața erudiției și al „supradoctoratelor”, dacă acestea nu sunt dublate de o categorie care pare a proveni, totuși, din o cu totul altă epistemă: „bunătatea sufletească”. În al doilea rând, puși față în față, N. Steinhardt și Adrian Marino
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
în Rigor Mortis) ori dulcea și imbecila ipocrizie a bărbatului politic se regăsesc aici descrise cu un spor semnificativ de detalii, tinzînd la epuizarea temelor. Evident, se păstrează atmosfera tipică a pieselor lui Gârbea, în care replica declanșează mici resorturi hermeneutice parodiind citatele celebre sau situațiile standard din literatură & viață socială. Regramaticalizarea limbajului de lemn e ritualică în sine, explorînd traseele programaticii actului de comunicare: how to do things with words valorizează aici situația dramatică cu o fervoare rar întîlnită. Texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Târgu Jiu a fost supusă nenumăratelor agresiuni, în care samsari analfabeți și fără scrupule au aruncat în serie pe piața românească tot felul de falsuri Brâncuși, în care exegeza a delirat, și delirează încă plină de patetism, în care amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a reeditat, parcă anume spre a oferi calea ieșirii din absurd, monumentala sa lucrare Brâncuși în România. Apărută cu mai mult timp în urmă, la Editura ALL, în condiții grafice excelente, cartea
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
soliditate și multiplă specificare. Sunt niște lecții de critică: în sensul că fiecare dintre acești autori ilustrează o tendință, o școală, o gândire critică; și de asemenea, în sensul excelenței tranzitive și reflexive a comentatorului. Rezultatele sunt pe măsura efortului hermeneutic depus. Tentativele de transpunere, de locuire a diferitelor conștiințe critice îi reușesc, de fiecare dată, lui Mircea Martin - astfel că sistemul și metoda celor cinci autori ne devin transparente. Le vedem parcă din interiorul lor, dinspre centrul generator pe câmpurile
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. (...) D. R. a descoperit, în fugă
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
lui a avea. Cioplireastilizarea, ajungerea la sine țin, prin excelență, de genul dramatic și gnomic totodată. De menționat: o astfel de operă (piesa de teatru, aforismul) e scrisă cu scopul expres de a fi jucată, interpretată, trăită desfăcându-i sigiliul hermeneutic; ea nu se consumă la simpla lectură. Cuvintele dramei sunt cuvinte în dialog, cuvinte dialog. Iar un cuvânt care dialoghează, în relație de dialog cu el însuși fiind, este cuvântul care gândește, care se gândește: este cuvântul subiect, nu un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
și, desigur, are la bază, cuvântul evanghelic, de altfel, citat de autoare: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aborda Apocalipsa lui Ioan. Cititorul va constata foarte repede un lucru: antrenamentul, contactul susținut cu literatura apocaliptică creează o familiaritate atât de profundă cu acest gen literar, încât abordarea textului ioaneic nu va mai apărea ca un act de eroism hermeneutic. I Voi începe cu un aparent paradox: întreaga Scriptură creștină este o apocalipsă. În accepția lui etimologică, cuvântul apocalypsis înseamnă „dezvăluire”, dezvăluire a unor adevăruri esențiale de către însuși Dumnezeu. Moise a primit pe muntele Sinai tablele Legii din gura lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un "sine" la altul) pare un vis nebulos, un excurs halucinant, din care protagonistul nu se mai poate trezi decît cu brutalitate. "Visul" nu oferă totuși înțelesuri autonome, el căpătînd inteligibilitate doar prin asocierea cu cel de-al doilea nivel hermeneutic, pe care l-am numit mai devreme intertextual. Critica a vorbit despre fondul "intertextual" și "contextual" al acestui roman - legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
Codrin Liviu Cuțitaru I. Textul și cripta Actul critic seamănă adesea cu intrarea într-o criptă. Pe măsură ce înaintezi în rețeaua de semne textuale, te adîncești într-un spațiu al obscurității (simbolice), unde translucidul oferă un spectru al posibilităților hermeneutice multiple. Nu vreau să teoretizez excesiv asupra acestui fapt - familiar, cred, oricui a încercat, măcar o dată, să-și asume arhitectura semiotică a unui text literar. A făcut-o, convingător, Derrida în eseul Fors și mă voi ocupa de respectivul construct
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
egiptean al profesorului Carl Richard Lepsius" (Patraș, p. 11, coloana 4). Sau, reluând în alt context: "...și Iulian Costache șși Ilina Gregoriț duce mai departe moștenirea lui Gherea, trecută însă prin semiotică, prin estetica receptării și prin alte câteva filtre hermeneutice... Cât privește meciul dintre Maiorescu și Gherea, Iulian Costache preferă să rămână imparțial și să asculte de... Caragiale, martorul poate cel mai lucid al epocii sale. Or, în paginile evocatoare despre prietenul dispărut, dramaturgul se arată indignat și-și exprimă
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
conștiința firii care ne conține, ci conștiința de sine, autoreflectarea în spațiul celei mai înalte spiritualități. Această varietate a temelor și a subiectelor care, în mod logic, reprezintă vehicule de natură epică, suporturi sigure pentru vocația analitică și pentru tentațiile hermeneutice ale privitorului, este contrabalansată de elementele formale și de stilistica lucrărilor care se înscriu în datele unei expresivități pure, în spațiul unei libertăți absolute și în spiritul unui perpetuu ceremonial ludic. Nu al-titudinea enunțurilor sau profunzimea sugestiilor în sine dau
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
zilelor noastre, a îndepărtării de la idealurile părinților fondatori și a denaturării virtuților puritane. în același timp, interpretarea minuțioasă a multor pasaje din Coran, redate și în arabă, ceea ce îngreunează fără îndoială textul romanului, introduce convingător idea manipulării ideologice în procesul hermeneutic, care poate distorsiona esența oricărei religii, transformând-o în armă destructivă. Dilema religioasă căreia se străduiește să-i găsească un răspuns în multe din romanele sale, este aici înlocuită de credința în divinitatea esenței umane. Confruntat cu dezastrul provocat de
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Daniel Dragomirescu este un domeniu special de exercitare a actului critic, care nu se află la îndemâna oricui, pentru că presupune, pe lângă abilitățile hermeneutice de rigoare, și un orizont de cultură la nivel academic. Printre cei care, nu foarte numeroși, se ocupă cu acest gen de critică se numără și profesorul universitar Dan Mănucă (cercetător și director al Institutului "Al. Philippide" din Iași) care
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
să accepți, pur și simplu, această secvență bizară care se va așeza de la sine („Toată claritatea lumii absoarbe viața noastră" spunea, deloc gratuit, Blecher), sau poți să-i cauți, sfidat de inepția ei, totuși, familiară, cauze și efecte. Simple furtuni hermeneutice pornite pe un mesaj care s-a aflat, din pornire, după ele. Făcându-le, prin urmare, nu doar cu totul inutile, ci de-a binelea ridicole.
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
i se ignoră grația în spirit. Trebuie însă văzut în aceste eforturi de statistică a textului pe care le întreprinde Barthes pe vremea cînd aspira la un statut academic mai mult decît afirmarea unui pozitivism sans rivages în contra unor idealisme hermeneutice. Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
de trecut. Acest drag îi procură o anume mândrețe senzorială, dar cu înțelesuri abisale. Pe cel mai profund dintre ele îl alintă și-i spune dor (sau, dacă nu rezistă tentației hipocoristice, doruleț!). Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
integritas, consonantia, claritas explicate prietenului Lynch (cu a sa hăzoasă, permanentă exclamație „bull’s eye” - tradusă prin „apă de ploaie” - a se observă menținerea sonorităților!), și până la „clipă de inspirație” captata în toată ardenta ei, calea e presărată de echivalări hermeneutice, dar fără prea multe încărcări explicative, ruperi de ritm sau de timp. Voi cita, drept exemplu, momentul compunerii poemului din final, de la strălucirea flacării și până la stingerea ei: „O! În the virgin womb of the imagination the word was made
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
așa, primul pas către mântuire. În ultimul an din mileniul trecut, în 1999, având șansa de a petrece mai multe seri sub același acoperiș cu Marian Papahagi, am discutat nevoia de a traduce - el simțea traducerea ca pe un act hermeneutic major, ca italienist medievist credea că e obligatorie abordarea Divinei Comedii. Eram amândoi de părere că traducerea de poezie trebuie să fie cât mai fidelă formei (cât sacrificiu fiind necesar pentru păstrarea rimelor aproape de original era una din temele noastre
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui eminescolog), a susținut-o, într-o conferință de la Muzeul Literaturii Române (editată de curând în volumul Alte noi rotonde 13) și Paul Cornea. Simplul efort hermeneutic recuperator n-ar fi, după aceștia, de ajuns. (Probabil că radicalitatea lor derivă și din falimentul analitic pe care l-au ilustrat sutele de studii comode apărute în perioada postbelică.) O soluție preliminară ar fi părut publicarea tale quale a
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
orientează spre valorile literare clasicizate, considerate cu deferență, cu admirație riguros argumentată, cu legitimă adeziune la substanța și prestanța lor estetică. Incursiunile în relieful adesea accidentat al actualității literare românești se detașează prin indiscutabile aptitudini analitice, într-un demers preponderent hermeneutic, ce pune în centrul atenției textul, cu organicitatea lui specifică, în litera și, mai ales, în spiritul lui. Nu se poate ignora, de asemenea, generozitatea criticului, dimensiune temperamentală constitutivă, astfel încât, chiar atunci când atitudinile sale sunt mai rezervate, ele sunt atenuate
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în interpretarea așa-zis tradiționalistă a realității, în speță euclidiană și aristoteliană. După părerea noastră, cartea reprezintă un apel la o întoarcere a privirii hermeneutice spre presocratici, gânditori atât ai celor văzute, cât, mai ales, ale celor ghicite, și, poate mai important, ai relațiilor subtile dintre ele. Ar fi de adăugat că anumite fragmente care stabilesc superioritatea netă, indubitabilă a metodei expuse ne pot aminti
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă și sugestivă atenție la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare ce sunt în consonanță cu meandrele, intențiile și sensurile textului biblic. Astfel, pentru Andrei Pleșu, creștinismul este „dozajul optim (...) între autoritate supramundană
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]