268 matches
-
EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau la glosele parfumate cu lirism
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
special în domeniul monetar, care se pretează cel mai bine așezării într-o perspectivă temporală, ca și simbolurilor figurative. Perioada Renașterii aduce o renaștere a textelor grecești, mai ales ale lui Platon, avîntul științelor, dar și al metodelor cabalistice și hermetice. Descoperirea unui nou continent atrage cu sine și o lărgire a orizonturilor temporale. Cu personalități deosebite, precum Nicolas de Cues (cardinal roman), Francis Bacon (cancelar al Angliei), Pico de la Mirandola, Rabelais sau Marsilio Ficino, amestecul moștenirii platonice redescoperite cu elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru generarea unui nou salt calitativ. De asemenea, remarcam faptul că epo-ca noastră seamănă foarte bine cu cea alexandrină, în care diferite școli, doctrine și sisteme își disputau întîietatea, evidențiindu-se hermetismul și gnosticismul. Am considerat că ideile și principiile hermetice revin în forță astăzi, că ele oferă un sistem interesant și pentru știință, inclusiv cea economică, că oferă o deschidere ce poate fi valorificată ca filosofie inspiratoare a unei științe noi, mai umane, care să ducă omenirea spre un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1997, conținînd texte teologice, astronomice, religioase și medicale, regăsite și în ma-nuscrisele descoperite la Nag Hammadi, ce au născut o nouă "Hermes-manie". Scopul scrieri-lor îl constituia inițierea novicilor în știința se-cretă, în vederea iluminării și identificării cu absolutul. Chintesența științei hermetice a fost astfel transmisă pînă astăzi, vizînd contopirea înțelepciunii lumești cu cea cerească, divină. Al doilea principiu al lui Hermes susține că fiecare ființă posedă un al doilea corp, eteric, format dintr-o substanță fină, invizibilă, ce înfășoară corpul fizic
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sunt oameni nemuritori", idee ce a revoluționat cercetarea spirituală, iar al patrulea reiterează dictonul poate cel mai cunoscut al întregii antichități: "Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și zeii!" Înscriindu-se, după opinia mea, pe a-ceastă filieră hermetică, tratatul despre nimic al lui John Barrow este o carte occidentală despre "vidul plin" al orientalilor, despre zero-ul pe care filosofia greacă l-a ratat, o carte paradoxală, incitantă, plăcută, erudită prin știința fizico-matematică pe care o demonstrează în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o mai acreditam undeva, este legea conservării informației. Anticii cu-noșteau se pare ceea ce noi aflăm abia acum, anume, corespondențele dintre macrocosmosul universului și universul microcosmic al acceleratorului de particule. Alchimia, considerată de Jung o "filosofie a mîntuirii", era o știință hermetică ce căuta să răspundă la între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea sa de materie, dacă nu un "cîștig informațional"? Potrivit lui Hermes, "este necesar ca, la sfîrșitul lumii, cerul și pămîntul să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru care pledează și Sarane Alexandrian, în foarte erudi-ta sa Istorie a filosofiei oculte, apărută la Editura Humanitas, București, 2005, în traducerea Claudiei Dumitriu. Așa cum arată A. J. Festugière, în La Révélation d'Hermès Trismégiste, J. Gabalda, Paris, 1953, "Gnoza hermetică este cunoașterea lui Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
stilul indirect liber sau cu jurnalul (Monstrul) ori abordarea de plano a romanului-jurnal, în care naratorul-diarist prilejuiește frecvente comentarii autoreflexive. Mai mult decât alte personaje, protagonistul romanului Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care îl ține Mihai este un mijloc de decriptare a celuilalt, dar și a diaristului însuși, care își analizează cu maximă luciditate derapajele conștiinței și imposibilitatea comunicării reale - altă temă a scriitorului. În tânărul P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales prin punerea în pagină. Prin versul propriu-zis, deloc suprarealist, deloc absurd, deloc oniric, deloc hermetic, amintește, ca și prin tonul modern, declamator, de Blaise Cendrars din Du Monde entier sau de Zone de Apollinaire. În Întâlnire cu pasărea Phoenix se înmulțesc accentele unui umanism patetic, propriu atmosferei primilor ani postbelici (chemări la reconstrucție, la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Plato's cosmology, Routledge and Kegan Paul LTD., London, reprinted 1966. Courcelle, Pierre, Les lettres grecques en Occident de Macrobe a Cassiodore, ed. De Baccard, Paris, 1944. Dumitru, Anton, Istoria logicii, Editura Tehnică, București, 1993, vol.1. Evola, Julius, Tradiția hermetică, simbolismul ei, doctrina și arta regală, traducere de Ioan Milea, ed. Humanitas, București, 1999. Frenkian, Aram, Studii de matematică sumeriană, egipteană și greacă. Flamant, Jacques , Macrobe et le neo-platonisme latin a la fin du IV-e siecle, e. j. Brell, Leiden
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
are afinități, comentatorul o face cu empatie. E o participare bine strunită prin exercițiul obiectivării - ceea ce conferă interpretărilor credibilitatea judecăților echilibrate. Calmul exegetic este vizibil în conștientizarea „pașilor pe nisip”-urile mișcătoare ale literaturii. Este Eminescu un poet „dificil” sau „hermetic”, cum îl crede Vladimir Streinu? Sau este G. Coșbuc, conform aserțiunii aceluiași, un poet citadin? Felul în care comentatorul se îndoiește rămâne fertil, invitând la redeschiderea problemei, nu la clasarea sau eludarea ei. Concluziile definitive nu sunt totuși ocolite atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
nordice erau reprezentate prin animale și oameni. Omul cuprinde în mic alcătuirea Universului în mare. De acest lucru nu se îndoia nimeni, unul fiind numit microcosmos, celălalt macrocosmos; cele două universuri reprezintă unul imaginea celuilalt. Acesta era înțelesul "Divinei Analogii" hermetice. O probă? Ciclul de creștere și descreștere a Lunii nu este același cu o anumită perioadă fiziologică a femeii? Inima noastră nu este înclinată pe verticală cu un unghi de 23,5 grade, la fel cu înclinația ecuatorului pe ecliptică
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dar în același timp a descoperit farmecele negresei Sefora- fiica gazdei, cu care se căsători. Geneza - scrisă de patriarhul rătăcitor, a fost scrisă cu hieroglife egiptene, cuvintele având toate cele trei sensuri: vulgar, figurat și simbolic. Cu timpul, cheia înțelesului hermetic, s-a pierdut. Astăzi nu mai cunoaștem prețioasele idei astronomice egiptene pe care le cuprindea cartea. Cu toate cunoștiințele sale în științele sacre, Moise încă din Egipt intrase în luptă cu foștii lui dascăli, iar când a luat conducerea evreilor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
e Întîi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine Încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce Împînzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frînghii cheamă Împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cîntă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile se / ciocnesc ca la biliard
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În 1967 În revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dînsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare În restul operei lui". "Barbismul" se impune Îndeosebi În primele versuri ale Întîiului sonet, În stilul invocativ-exclamativ și În cîteva imagini circulate În Jocul secund, precum cea a "scutului" și a "lutului ars": Ilustre ziduri, mări
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică.”2 Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din 1941 asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul 1928Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, 1938. G. Călinescu admite concesiv reticent: „Poetul a scris și eseuri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
un alt făgaș limba română.13 Două ar fi "constantele tipologice ale sintaxei lui Cantemir" care au stârnit reacții la început de nelămurire, de mirare, apoi de respingere categorică a virtuților expresive ale Istoriei ierogilifice: "caracterul său dificil sau chiar hermetic" și "caracterul său artificial, bizar, neromânesc"14. Doar că, precizează cu o satisfacție malițioasă cărturarul ieșean, acestea sunt simple impresii ale unor comentatori "lipsiți de pregătire în domeniul filologiei clasice"15. Dislocările specifice frazei lui Cantemir nu își mai află
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dincolo de acest sens de suprafață, Cernătescu identifică în tabelul lui Stamatin și un "plan secund, esoteric", care trimite la Kabbala (cu precădere la Sepher Ietzirah, "Cartea Creațiunii"). În această accepțiune, tabelul sadovenian, pe care kabbaliștii creștini l-au denumit "Schiță hermetică a Totului-universal", comportă, în viziunea exegetului, o "finalitate magic aplicativă": el "funcționează [...] aici ca o punere în abis a operațiilor numerice cu operatori literali [...], care, corect înțelese, [...] îl pot pune pe om în legătură directă cu acea ratio activa vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lirism, cu disponibilitate către ludic și ironie, către inovație și experiment. Ceea ce asigură vitalitatea textelor este discreta, însă continua repliere către o trăire aparte, un invizibil autobiografism al poeziei, ascuns în haina ușor parodică a „romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă, tensiunea hermetică definitorie pentru întreaga creație a lui S. de până în 1989 este un simptom al împotrivirii poetului față de totalitarismul comunist, figura desăvârșită a cercului îndeplinind aici un rol apotropaic. Spiritul „geometric” al lui S. - a cărui transpunere lirică l-a îndreptățit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
din București, după care a lucrat în calitate de cercetător la Institutul „Daniel Danielopolu” din București (1974-1991). Din 1991 este cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Și-a luat doctoratul în etnologie și antropologie culturală cu tema Simboluri hermetice în cultura tradițională românească. În 1980 efectuează un stagiu de specializare la Institutul de Studii Orientale din Romă, sub conducerea marelui orientalist Giuseppe Tucci. Debutează în „Revista de etnografie și folclor” (1979), cu studiul Balada „Șarpele” în elementele ei străvechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
Dicționar al religiilor de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (1993) și cu Nostalgia originilor (1994) și Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului (1997) de Mircea Eliade. Dacă în volumele anterioare (inclusiv în Madona din dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă (în toate sensurile) nu-l mai satisface pe autor. Cuvântul nu doar răsfrânge, el încearcă să întrupeze. Trecerea de la hermetism la orfism e trecerea de la inițierea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
un uliu viclean care răpea din zbor animalele mici de casă. De aceea zeul Hermes este silit să intervină preventiv pentru a-l salva pe Ulise. El îi oferă un leac misterios, un pharmakos conținut de o iarbă, moly; antidotul hermetic împotriva vrăjilor kirkeice pare a fi produs de o știință ocultă a vieții - preludiu al misteriilor orfice și eleusine. Esența salvării este, și de această dată, asigurarea memoriei și a neuitării (a)-lhvqeia), a adevărului. Spre deosebire de tovarășii săi vrăjiți și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pasionat de simbolistică și ezoterism. Așadar în primele decenii ale secolului al XVII-lea, masoneria era într-un alert proces de schimbare. Campionajele muncitorești de altădată se împuținau și își reduceau zilnic numărul de aderenți. Locul lor era luat de hermeticii prigoniți de catolici, de tot felul de ocultiști și de oameni de spirit. Trezirea rozicrucienilor s-a petrecut în acest context. În 1634, loja din Edinburgh nu era încă dominată de masoni „non-manuali”. Dar între 1642 și 1649, când Anglia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]