660 matches
-
Aceasta o simțeau și cei ce L-au întâmpinat: "Vrând Tu, Doamne, să intri în Sfânta Cetate, stâlpari de copaci mulțimile purtau, lăudându-Te pe Tine Stăpânul tuturor și văzându-Te pe mânz, Te priveau ca și cum ai fi fost pe heruvimi. Pentru aceasta strigau: Osana." Mântuitorul nostru Iisus Hristos, purtat de mânzul asinii, se îndreaptă către mulțimi, cu mâna dreaptă binecuvântând, iar în mâna stângă ține volumenul închis, simbolul Evangheliei; cu toate că privirea se îndreaptă către mulțimi totuși meșterul iconar nu înfățișează
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
o înțelepciune care depășește orice închipuire ,orice imaginație , încât Dumnezeu prin Exechiel ne spune : ” ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire , erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe .” Ezechiel 28:12 Deci , desăvârșit în frumusețe , frumusețe însăși . Însă pentru că acest ”heruvim ocrotitor cu aripile întinse”, s-a voit la același rang cu Dumnezeu , mândria i-a acoperit ochii , Dumnezeu l-a aruncat în locuința morților , și heruvimul ocrotitor cu aripile întinse a devenit însuși Satan . Era desăvârșit în frumusețe , însă Cel
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
în frumusețe .” Ezechiel 28:12 Deci , desăvârșit în frumusețe , frumusețe însăși . Însă pentru că acest ”heruvim ocrotitor cu aripile întinse”, s-a voit la același rang cu Dumnezeu , mândria i-a acoperit ochii , Dumnezeu l-a aruncat în locuința morților , și heruvimul ocrotitor cu aripile întinse a devenit însuși Satan . Era desăvârșit în frumusețe , însă Cel Prea Înalt voiește mai mult ascultare și sinceritate , decât frumusețe . Și astfel , Domnul Isus a rămas singurul ce deține frumusețea , încă frumusețea Dumnezeiască ce nu poate
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
de TĂUNUL (Marian Malciu), joi, iulie 26, 2007 Vine vremea... Curând va ninge peste lume real sfârșit... Cand va veni îl vom vedea pe cel cu nume izbăvitor, căci va sosi... Și s-o crapă văzduhul să treacă oști de heruvimi, să treacă și arhangheli și îngeri serafimi... Va ninge peste lume, pește păduri și munți și mari, va ninge cu dreptate și pește vii și pește morți, din nevăzute zări... Referință Bibliografica: TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR... / Marian Malciu : Confluente Literare
TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383634_a_384963]
-
cu flori, În drumul meu frumos spre veșnicie, Să știu doar ce-i seninul și să uit de nori, Mi- e tare dor de-a mea copilărie. În cinstea dorului am refăcut un vis, Cu un copil zglobiu, vegheat de heruvim, Ce-și caută cu dor copilăria-n paradis... L-ajut să o găsească și versuri îi închin. Referință Bibliografică: De ziua dorului / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DE ZIUA DORULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383638_a_384967]
-
iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi în cortul sfânt( Exod. 25, 18-21), sau de a se turna un șarpe de aramă ca semn a lui Hristos (Numeri 21, 8-9). Iată un citat clasic a Sfântul Teodor Studitul (Antiorh I) „O ce nebunie! Negația (închinări la idoli
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
care personifică aceste forțe, iar cultul lor e legat de mituri animând și el acele patimi în oameni. Acest cult a fost numit idolatrie. În schimb simbolul sacru e un semn sensibil al prezenței lui Dumnezeu, depildă: „Să faci doi heruvimi din aur,... să fie aripile întinse pe deasupra... „Acolo Mă voi întâlnii cu tine” iată deci imagini așeazate pe Chivotul Legământului, chiar deasupra sulurilor Legii care le interzice. Prin simbolurile sale, Vechiul Testament mărturisește credința sa în comunicabilitatea lui Dumnezeu prin mijloace
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
3D... ,,Spune-le alor mei, prietenilor și tuturor celor apropiați să nu-și facă probleme. Eu sunt bine. Trăiesc. E drept, în dimensiune spirituală. Am scăpat de efemerul trup de humă. Sunt liber ca păsările cerului. Ca îngerii, serafimii și heruvimii sunt de liber. Și mi-am dat seama că noi, oamenii, cât trăim pe Pământ, facem o mare greșeală: obsedați de păcătoșeniile în plan fizic, nesătui în cel material, uităm că, în fond, în plan spiritual, suntem perfecți. Nici n-
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
începând cu grecii care nu credeau în El și terminând cu noi care îi admirăm pe greci, lui Dumnezeu îi displace cel mai mult democrația. Nu că n-ar fi El drept, cinstit, bun, Doamne ferește! Dar gândește-te că toți heruvimii și toți serafimii care acum cântă așa de frumos slava Domnului, s-ar apuca de mâine să discute aceeași slavă. îți dai seama ce gălăgie ar fi acolo sus? Nu zic, e bine să fie Domnul democrat, dar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu putea spune nu, încă trebuia, platonic, abstinent, desăvârșit, orbește, să o asculte. Măcar dacă rămâneau la Palat, individul, omul ăsta nu-și amintea nimic, puteau să se joace cu el acolo, era mai eficient, dar Contesa nu și nu, heruvimul meu, trebuie să nu intervenim brutal în cursul firesc al vieții lui. Domnul Popa a ajuns la mormântul Contesei. Parcul ăsta îl întristează puțin, nu-și dă seama exact dacă din cauza oamenilor care-și plimbă fericiți, aproape cinici, câinii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul nerușinat de bogat și se întinse leneș și inocent în cel mai însorit pat al Palatului. Heruvimul ei o va găsi tresărind sub povara dulce a unui vis bun. * Sunt vie sau sunt moartă? Marianei îi era frică să deschidă ochii. Doamne, dacă am murit, dă să fiu în Rai! Auzea Baby, take off your clothes, corul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vreunul. - A sunat doamna Popa. Zicea că o doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi promisese că atunci când proiectul Popa va lua sfârșit - cu bine! -, îi va lăsa o jumătate de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nimic, e ca și cum n-ar fi fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îndreaptă cu sticla spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică din pătrunjelul ofilit și porni clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
asta-i meseria, ce să-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-a întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele. Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lămuri, o dată pentru totdeauna, de rolul suprem pe care îl putea juca o femeie în viața omenirii. Dar Horațiu preferase desenele animate, pentru că numai trăind ca un copil își putea păstra puritatea unuia. Deci da, Maria Magdalena fusese, după cum știa heruvimul, o femeie simplă din popor, și chiar una foarte păcătoasă. Mai păcătoasă decât fata asta, cu siguranță. - Cum te cheamă? - Grigore Mariana. Pe tine? - Romeo. Momentul de tăcere care urmă răscoli ceva în inima Marianei. Horațiu alias Romeo terminase varza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui înger absent. Undeva, pe Pământ, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]