184 matches
-
sinovialei între suprafețele articulare în timpul mișcărilor. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE (juncturae columnae vertebralis) A. Articulațiile vertebrelor adevărate A. 1. Articulațiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale (disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în jos: de la 5-6 mm în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fizioloaice la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fizioloaice la nivelul coloanei vertebrale. Fiecare dintre discurile intervertebrale este alcătuit la rândul său din: - inel fibros (annulus fibrosus) dispus la periferie, ce aderă la cartilajul hialin al celorlalte suprafețe articulare, fiind format din lamele fibroase periferic și d tip fibrocartilaainoas în centru, dispuse concentric; - un nucleu pulpos (nucleus pulposus) dispus în interior mai aproape de marainea posterioară decât de cea anterioară; acesta este inextensibil, incompresibil, dar, ușor
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
reaiunea cervicală, - pentru procesele transverse vertebrale: liaamentele intertransverse, mai bine reprezentat în reaiunea toracică. A. 2. Articulațiile proceselor articulare (juncturae ziaapophyseales) Articulațiile proceselor articulare sunt diartroze. Suprafețele articulare sunt diferite aeometric pentru reaiunile coloanei vertebrale și sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula articulară este mai solidă în reaiunea posterioară. B. Articulațiile vertebrelor false B. 1. Articulația lombo-sacrată (junturae lumbosacralis) Articulația lombo-sacrată se realizează între vertebra L5 și baza osului sacrum, fiind prevăzută cu un disc intervertebral și liaamente lonaitudinale. B. 2
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
alare, liaamentul vârfului dintelui atlasului sunt posibilitățile de menținere în poziție a elementelor articulare. C.3. Articulația atlanto-axoidiană laterală este o diartroză planiformă între masele laterale ale atlasului și procesele articulare superioare ale axisului. Unirea suprafețelor osoase acoperite de cartilaj hialin este realizată prin capsulă articulară căptușită de o sinovială. ARTICULAȚIILE TORACELUI (juncturae thoracis) 1. Articulațiile costo-vertebrale (articulations capitutorum costarum) Articulația capului coastei este o diartroză formată din fața articulară a capului coastei și fețele costale corespondente a două vertebre toracice vecine
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sinovială. ARTICULAȚIILE TORACELUI (juncturae thoracis) 1. Articulațiile costo-vertebrale (articulations capitutorum costarum) Articulația capului coastei este o diartroză formată din fața articulară a capului coastei și fețele costale corespondente a două vertebre toracice vecine, toate suprafețele osoase fiind acoperite de un cartilaj hialin. Coastele I, X, XI, XII se articulează fiecare cu câte o vertebră. Capsula articulară este întărită de liaamentele: - radiat al capului coastei (lia. capitis costae radiatum); - intraarticular al capului coastei (lia. capitis costae intraarticulare). 2. Articulația costotransversală (articulation costotransversarie) Articulația
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
humerală este implantat la un unghi de aproximativ 130? ; - cavitatea glenoidiană este puțin profundă, are axul logitudinal mai mic față de cel transversal și ambele axe mai mici față de capul humeral. Cele două suprafețe osoase ale diartrozei sunt acoperite de cartilaj hialin ce prezintă următoarele particularități: - la nivelul humerusului are o arosime uniformă și ajunae până la colul anatomic; - la nivelul cavității alenoidiene este central mai subțire, iar periferic mai aros. Disproporția dintre elementele osoase participante la articulație determină existența cadrului alenoidian (labrum
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o depresiune denumită foseta capului radial care se ar(\cu\ează cu capitul humeral. Lateral intern și inferior față de fosetă se descrie o mică suprafață articulară pentru articulația cu mica cavitate siamoidiană. Toate suprafețele osoase articulare sunt acoperite de cartilaj hialin de aproximativ 1,5 mm arosime. Capsula articulară menține suprafețele osoase în contact și se inseră pe cele trei oase participante la articulație astfel: - anterior: deasupra fosei capului radial și a celei coronoidiene; - posterior: la periferia fosei olecraniene; - inferior și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
articulațiilor tip trohoide. Suprafețele articulare sunt reprezentate de mica cavitate siamoidiană cubitală și de fața cilindrică latero-inferioară a capului radial. între cele două formațiuni osoase există o disproporție de suprafațe participante la articulație. Suprafețele osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin. Articulația radio-cubitală împreună cu articulația humero-cubitală și cu cea humeroradială sunt înalobate într-o capsulă comună care a fost descrisă la articulația cotului. Ca mijloace de unire a oaselor în afară de capsula articulară se descriu ligamentul inelar (Fiaura 62) și cel pătrat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
intern pentru articularea cu osul semilunar; - oasele carpiene din primul rând: scafoidul, semilunarul, piramidalul. La articulația aâtului mâinii nu participă direct extremitatea distală a cubitusului ci indirect prin articularea cu un disc articular. Suprafețele osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin. Capsula articulara prezintă un strat fibros extern care se întinde de \a periferia suprafeței articulare radiale și a discului articular până la cartilajele articulare ale celor trei oase carpiene. Stratul intern, sinovial al capsulei articulare este aplicat pe fața internă a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
articulațiile mediocarpiene). 1. Articulațiile proximale ale primului rând de oase carpiene Se încadrează în categoria articulațiilor plane - Figura 63. Suprafețe articulare osoase sunt între scafoidsemilunar, semilunar-piramidal, piramidalpiziform (dispoziția anatomică dinspre exterior spre interior). Toate suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Sinoviala pentru articulația scafoid-semilunar precum și cea semilunar- piramidal provine din sinoviala capsulei articulare mediocarpiene; membrana sinovială este separată. Ligamentele care sunt la nivelul acestei articulații sunt: - palmare, în număr de două, unesc articulațiile scafoid-semilunar, respectiv semilunar-piramidal și sunt plasate sub
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
baza mecarpianului V. 2. Articulațiile distale ale celui de al doilea rând de oase carpiene Sunt tot articulații plane realizate între trapez, trapezoid, osul mare și osul cu cârlig. Fiecare din oasele participante la realizarea articulațiilor sunt acoperite de cartilaj hialin. Sinoviala acestor articulații nu este proprie ea provenind din sinoviala articulară mediocarpiană. Ligamentele care întăresc capsula articulară sunt: -3 liaamente dorsale, dispuse pe fața posterioară, realizează unirea a câte 2 oase între ele: trapez-trapezoid, trapezoid-osul mare, osul mare- osul cu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pentru celelalte deaete (2, 11, 12, 18, 20). Articulația carpometacarpiană a policelui Este o articulație în sa. Suprafețele articulare sunt reprezentate de baza metcarpianului l și de suprafața corespondentă a osului trapez care este concavă transversal și convexă saaital. Cartilajul hialin este subțire. Capsula articulară este aroasă, dar laxă. Articulațiile carpometacarpiene Suprafețele articulare sunt cele ale rândului al doilea de oase carpiene și baza metacarpienelor ll-V. Capsulele articulare sunt laxe. Ligamentele sunt: -4 carpometacarpiene palmare (unul este dispus între trapez și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce face ca în articulație contactul să se realizeze prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin. Ca mijloace de unire se descriu liaamenteleFiaura 65: - sacro-iliace ventrale (lia. sacroiliaca ventralia) ce pornesc de pe fața ventrală a sacrului la partea posterioară a fosei iliace și a liniei arcuate; - sacro-iliace interosoase (lia. sacroiliaca dorsalia) ce unesc tuberozitățile sacrală și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
superius), situat în partea inferioară a simfizei pubiene de la disc la ramurile inferioare ale pubisului formând arcada pubisului; - pubian anterior, ligament care nu este în unanimitate acceptat. 1. Pubis (secțiune) 2. Liaamentul pubian anterior 3. Liaamentul pubian posterior 4. Cartilajul hialin 5. Discul interpubian Raporturile articulației sunt: 1. anterior: pielea, țesutul adipos subcutanat, venele cavernoase și vena obrsală profundă, corpii cavernoși, liaamentul suspensor (la femei: pielea, comisura superioară a vulvei, șesutul conjunctiv lax și arăsos, vulvele clitorisului, liaamentul suspensor al acestuia
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Linia trohanteriană 6. Zona orbiculară 7. Labrum acetabular 8. Cartilajul articular femural 9. Liaamentul capului femurului. Suprafețele articulare sunt: - capul femurului care central prezintă o depresiune - foseta capului femurului; cu exepția acestei fosete restul suprafeței osoase este acoperită de cartilajul hialin; - cavitatea acetabulară din osul coxal are o zonă situată în fundul cavității nearticulară care servește pentru inserția liaamentului capului femurului și o suprafață semilunară necesară articulării cu capul femural. în jurul marainii cavității acetabulare se aăsește labrul acetabular - un fibrocartilaj inelar care
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
este împărțită de o creastă în două suprafețe articulare, una laterală și alta medială acoperite de cartilaj articular; - epifiza superioară a tibiei prezintă suprafața superioară articulară cu cele două fose articulare - cavitățile alenoide- separate de eminență intercondiliană (spina tibiei). Cartilajul hialin ce acoperă suprafețele articulare este: - la nivelul condililor femurali de aproximativ 2-3 mm; - la nivelul platoului tibial mai subțire în partea perifierică a foselor articulare și mai aros în partea centrală(6-7 mm) ceea ce atenuează presiunile ș traumatismele produse de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tibiale) și fibular (lia. collaterale fibulare), - încrucișate antero-extern și postero-intern (lia. cruciata aenus). ARTICULAȚIILE GAMBEI 1. Articulația tibio-fibulară superioară (articulatio tibiofibularis) Suprafețele articulare sunt: -fața articulară a capului peroneului, -fața articulară peronieră de pe condilul lateral al tibiei; ambele prezintă cartilaj hialin. Mijloacele de unire: - capsula articulară este mai arosă anterior, - liaamentele sunt dispuse între tibie și peroneu: - anterior la nivelul capului peroneului, solid, - posterior. 2. Membrana interosoasă (membrana interossea) Membrana interosoasă a aambei este un dispozitiv fibros care se întinde între
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cateaoria trohleartrozelor sau ainalym. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fața inferioară a tibiei, de cele două fețe articulare ale maleolelor (medială și laterală), fața superioară a tarsului cu trohleea și cele două fețișoare maleolare. Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Sinoviala. Stratul intern tapetează fața profundă a stratului fibros, se reflectă la locul de inserție al acestuia, se termină la limita cartilajului hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară care este mai subțire și foarte strânsă pe laturi
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fața superioară a tarsului cu trohleea și cele două fețișoare maleolare. Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Sinoviala. Stratul intern tapetează fața profundă a stratului fibros, se reflectă la locul de inserție al acestuia, se termină la limita cartilajului hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară care este mai subțire și foarte strânsă pe laturi în timp ce în partea anterioară și posterioară este mai laxă dar, în același timp, și rezistentă. Tendoanele mușchilor extensori aderă intim la capsulă astfel încât
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
România se întâlnește în toate zonele, cu frecvență mai mare în Transilvania, Banat și Moldova. Descriere. Adultul are 4,0 - 5,0 mm lungime, capul este brun, toracele și abdomenul negru cu reflexe cenușii, iar picioarele negre. Aripile sunt lungi, hialine, cu nervuri de culoare gălbuie (fig. 43 a). Oul este alb, cu striațiuni fine, dispuse transversal. Larva matură are 6,0 - 7,0 mm lungime, de culoare alb-gălbuie, apodă și acefală (fig. 43 b). Pupa are formă de butoiaș, de
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
246 A și B) sau trebecular. Nucleii, rotunzi sau ovali, cu nucleoli indinstincți, prezintă o cromatină fină și sunt, în mod caracteristic, indentați sau cutați. Mitozele sunt foarte rare. Citoplasma, eozinofilă sau vacuolată, are margini indistincte și poate conține globule hialine, eozinofile, PAS-pozitive (fig. 246 C). În ariile solide există o rețea vasculară abundentă, fină. Stroma poate avea un aspect mucoid. Se observă adesea arii de necroză, fibroză sau hemoragie [2,3,23]. În câteva cazuri au fost observate focare de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
rândul ei, ateroscleroza prin reducerea elasticității arterelor mari induce HTA (19). În schimb, hipertensiunea arterială susținută înrăutățește ateroscleroza practic „conducând-o” în pereții arterelor mici (0,5 mm sau mai puțin) (4). Bifurcația acestor vase devine impregnată cu un material hialin lipid, proces numit lipohialinoză. Acest segment de perete devine slăbit și permite formarea anevrismelor disecante mici: anevrisme Charcot-Bouchard, considerate responsabile pentru hemoragia cerebrală hipertensivă. Lipohialinoza duce de asemenea la tromboza arterelor penetrante mici, baza patologică a lacunarismului cerebral (12). Aceste
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
sau polipi pot proemina în cavitate. Aspectul caracteristic este de ducte dilatate focal (ducte primitive, imature), tapetate cu epiteliu simplu cubic/cilindric (planșa 4), înconjurate de mase de țesut mesenchimal nediferențiat, care poate conține mușchi neted sau insule de cartilagiu hialin (planșa 5). 3. ARPKD Tabloul morfologic este caracterizat prin afectarea renală bilaterală, asociată cu fibroză hepatică congenitală (lărgirea spațiilor porte, lărgirea masei de țesut conjunctiv, proliferarea de ducte biliare). în perioada embrionară, în uter, este tipică apariția de oligohidramnios, urmată
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
elitrele sunt puternic scurtate și trunchiate la vârf, rămânând descoperite ultimele 4 tergite abdominale. Aripile membranoase sunt penate, formate dintr-o nervură principală în jurul căreia se fixează peri lungi. La reprezentanții genului Nossidium aripile membranoase sunt formate dintr-o porțiune hialină în jurul căreia sunt prezenți franjuri de peri. Uneori aripile membranoase pot fi bine vizibile în spatele elitrelor (Ptilliola). Epipleurele elitrelor extrem de înguste. Picioarele subțiri. Coxele anterioare scurte, conice sau transverse, cotangente sau ușor depărtate între ele. Coxele posterioare de forme diferite
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
dublu ondulată, prevăzută cu o linie mediană fină. Unghiurile posterioare ale pronotului drepte. Scutelul mare, triunghiular. Elitrele acoperă complet abdomenul, vârfurile elitrelor (luate împreună) sunt rotunjite. Spre vârful elitrelor este vizibil un rudiment de strie suturală. Aripile membranoase bine dezvoltate, hialine, înconjurate de franjuri de peri. Prosternul necarenat, prevăzut la nivelul coxelor anterioare cu o apofiză îngustă. Mezosternul cu o carenă mediană fină, apofiza mezosternului îngustă, cu un tubercul mic. Episternitele metasternului înguste, dar bine vizibile. Metasternul are o carenă mediană
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]