230 matches
-
următoarei profesoare, binecunoscută soprana de coloratura Elvira de Hidalgo. Callas a studiat cu Trivella timp de doi ani înainte ca mama sa să obțină altă audiție la Conservatorul din Atena cu de Hidalgo. Callas a interpretat "Ocean, Monstru Uriaș". De Hidalgo și-a amintit momentul: "cascade de sunet extravaganțe, furtunoase, inca necontrolate, dar pline de dramă și emoție". Ea a fost de acord să o accepte că studentă imediat, dar mama lui Callas a solicitat o amânare de un an, pentru că
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
înceapă să lucreze. Pe 2 aprilie 1939, Callas a interpretat rolul Santuzza într-o producție studențeasca a Cavalleriei Rusticana de Mascagni la Teatrul Olympia, iar în toamna aceluiași an s-a înscris la Conservatorul din Atena în clasa Elvirei de Hidalgo. În 1968, Callas a declarat Lordului Harewood: "De Hidalgo avea o pregătire cu adevărat bună, poate ultima cu adevărat bună, în bel canto. Că tânăra de 13 ani, am fost imediat aruncată în brațele sale, însemnând că am învățat secretele
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
interpretat rolul Santuzza într-o producție studențeasca a Cavalleriei Rusticana de Mascagni la Teatrul Olympia, iar în toamna aceluiași an s-a înscris la Conservatorul din Atena în clasa Elvirei de Hidalgo. În 1968, Callas a declarat Lordului Harewood: "De Hidalgo avea o pregătire cu adevărat bună, poate ultima cu adevărat bună, în bel canto. Că tânăra de 13 ani, am fost imediat aruncată în brațele sale, însemnând că am învățat secretele bel canto-ului, care, așa cum știți, nu înseamnă doar
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
haină strâmta pe care trebuie să ți-o pui, chiar dacă îți place sau nu. Trebuie să înveți să citești, să scrii, să formezi fraze, cât de bine poți, să cazi, să te rânești, să revii mereu pe picioarele tale. De Hidalgo avea o metodă, care era adevărată metodă de a învăța bel canto, în care indiferent cât de mare este o voce, trebuie făcută ușoară, trebuie prelucrata într-o manieră flexibilă, niciodată să nu atârne în jos. Este o metodă de
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
a menține vocea ușoară și flexibilă și de a împinge instrumentul într-o zonă unde să nu fie prea zgomotos, ci rezonant. Mai este și studiul scalelor, trilurilor, înfloriturilor specifice bel canto, care sunt un limbaj de sine stătător". De Hidalgo a declarat mai tarziu despre Callas că era "un fenomen... Obișnuia să asculte toate sopranele, mezzosopranele, si tenorii... Era capabilă de orice." Însăși Callas a declarat că : "mergeam la Conservator la 10 dimineață și plecăm cu ultimul elev... devorând muzică
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
de la Adeje din sud. După moartea sa cei 9 fii ai săi nu se înțeleg asupra succesiunii și împart insula în 9 "menceyate" și două "arhi-menceyate" independente. Aceste menceyate și conducătorii (mincey-i) lor au fost: De asemenea, "arhimenceyatul" Punta del Hidalgo guvernat de Aguahuco un „sârman nobil” ("Hidalgo pobre"), fiul ilegitim al Marelui Tinerfe și apoi de Zebenzui. În decembrie 1493, Alonso Fernández de Lugo obține de la rege confirmarea dreptului de a conduce cucerirea insulei Tenerife. În aprilie 1494, venind din
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
cei 9 fii ai săi nu se înțeleg asupra succesiunii și împart insula în 9 "menceyate" și două "arhi-menceyate" independente. Aceste menceyate și conducătorii (mincey-i) lor au fost: De asemenea, "arhimenceyatul" Punta del Hidalgo guvernat de Aguahuco un „sârman nobil” ("Hidalgo pobre"), fiul ilegitim al Marelui Tinerfe și apoi de Zebenzui. În decembrie 1493, Alonso Fernández de Lugo obține de la rege confirmarea dreptului de a conduce cucerirea insulei Tenerife. În aprilie 1494, venind din Gran Canaria, cuceritorul debarca la Santa Cruz
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
sub conducerea lui Bolivar, care a extins-o apoi În Columbia și Ecuador; În Argentina, sub conducerea lui San Martín, care s-a alăturat lui O’Higgins În Chile; În Mexic, unde a izbucnit un război civil, condus de preotul Hidalgo, dar și o luptă de eliberare sub conducerea lui Morelos. Cum Peru nu a făcut nici o mișcare, probabil de teama declanșării unei noi insurecții, țara va fi eliberată din exterior, de San Martín și de Bolivar, cu ajutorul lui Sucre. Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
D. Dum. Brătianu trebuie să se știe că nu este înzestrat cu aceea ce se cheamă pe românește fiori; toată lumea-l cunoaște că d-sa este o natură cumpătată și dulce, de o înfățișare blândă și mângâioasă, nu un zvăpăiat hidalgo ca marchizul Campo-Basso de la Grenada; și ne mirăm ce a pățit onor. nostru reprezentant să ia așa la zor pe bunii turci, cu cari de aminteri se spune că d-sa trăia până acuma în cei mai plăcuți termeni. Iată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
morții, devine un om cu mintea sănătoasă: nu pe Emilia ar fi trebuit să o venereze în timpul existenței sale încărcată de ridicol, ci pe d-na T. Gestul e semnificativ și pledează în favoarea considerării poetului ca erou donquijotesc, fiindcă celebrul hidalgo trăiește irațional, dar sfârșește ca un ins cu o gândire limpede, sănătoasă. O spune răspicat Tudor Vianu: "O importantă semnificație se leagă de episodul final al povestirii lui Cervantes. Don Quijote trăiește ca un nebun și moare ca un om cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
substituite de un ideal. Quijote este mefient față de perspectiva prezentului ce i se oferă în față și își construiește în imaginație o viziune utopică despre lume. Aceasta se proiectează asupra realului și îl deformează până la a-l altera. Subiectiv, nobilul hidalgo creează o lume dintr-un unghi propriu de vedere, sfidând realitățile prezentului.193 Aceleași fapte pot fi regăsite în situația lui Ladima. Ignorând că România timpurilor sale se afla în perioada acumulării de capital, este convins că recesiunea economică e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
e nebun, e doar curajos!" De aceeași bravură dă dovadă Ladima, pe terasa restaurantului de la Movila, amendând pe loc mojiciile lui Fred, deși acesta din urmă era cunoscut ca un boxer de temut. Nu leii îl pot învinge pe nobilul hidalgo, ci niște biete pisici care îl mușcă și zgârâie, acoperindu-l de ridicol: "Sărmane don Quijote! Se tem de tine leii, dar ți se agață de nas mâțele. De pisicile ce fug și nu de leii ce se văd în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Sburătorul" citind cu nervozitate, megaloman la o primă impresie, se alătură aspectul, mai luminos moral și deatic, al unui idealist și perfecționist justițiar. Câmpul arhetipal eminescian se dezvoltă firesc nu numai prin reprezentarea cristică, ci și prin aceea a faimosului hidalgo. Poate că demersul apare unora extrem de riscant, însă considerăm că aceste două arhetipuri, fundamentale, ale umanității irizează o serie întreagă de opere din toate domeniile și din toate spațiile culturale. Ca argument, să invocăm aici eseul Invitație la ridicol al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
existențe), nu mai e o simplă speculație, ci chiar o reiterare a dictonului "Nil nove sub sole", în care însuși Camil credea cu atâta convingere. S-a constatat că existența lui Eminescu este marcată adeseori de dromomanie. Ca un autentic hidalgo al spațiului românesc, el este peste tot și unde nu te aștepți să îl găsești. E când la Ipotești, petrecându-și anii de fragedă copilărie, când la Cernăuți, pentru a-și desăvârși studiile școlii primare. Din vara lui 1863 și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În craniul meu se mișcă spezele unei mori de vânt". Reprezentările arhetipale consecutive acestui câmp sunt moartea ca panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă", recunoaște Fred Vasilescu după ce Emilia povestește o întâmplare cu Ladima. Reabilitarea tatălui-rege, dramul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Fundamentele criticii literare, vol. I: De la Sainte-Beuve la noua critică, București, 1974. Ediții: G. Ibrăileanu, Studii literare, pref. edit., București, 1957; Raicu Ionescu-Rion, Datoria artei, pref. edit., București, 1959; Mihail Sadoveanu, Corespondența debutului, pref. edit., București, 1977; Traduceri: Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de José Gonzales), București, 1949 (în colaborare cu Ion Frunzetti); Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, introd. trad., București, 1966; André Gide, Jurnal. Pagini alese, pref. trad., București, 1970. Repere bibliografice: D. Micu, „Mihail Sadoveanu. O biografie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
1998; Disparate, îngr. Florica Cruceru, pref. Ruxandra Demetrescu, București, 2002. Traduceri: Franz Jakobsen, Barbara, București, 1942 (în colaborare cu C. Frunzetti); Arthur Rimbaud, Iluminările, precedate de poeme din Primele versuri, București, 1945; Louis Golding, Porți ferecate, București, 1946; Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de José Gonzales), București, 1949 (în colaborare cu Savin Bratu); ed. București, 1957 (în colaborare cu Edgar Papu); Boris Gorbatov, Generația mea, București, 1949 (în colaborare cu E. Hariton); L. N. Tolstoi, Război și pace, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
pot rata mari șanse. Nu numai șanse materiale, dar și (ceea ce multora poate că nu le spune nimic) mari șase morale. În definitiv, de patru secole de când râdem de Don Quijote nu încetăm totuși să-l și admirăm. Pe cât e ingeniosul hidalgo de ridicol, pe atât e totuși și de impunător, în vreme ce toți cuminții aceia care-l batjocoresc sunt nu ridicoli, dar derizorii. Chesterton a scris o carte, The defendent, în care se face apărătorul unei serii de valori discreditate, între altele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în mod aluziv și înțelept, ca punct de ple-care alegoric al discursului nostru despre figura și misiunea preotului, dar merită să cercetăm latura sa virtuoasă. De fapt, virtuțile măgarului au fost observate întotdeauna în istorie. În celebra operă El ingenioso hidalgo a lui Miguel Cervantes (1547-1616), Don Quijote de la Mancha îl pune pe scutierul său Sancho, om mic și pântecos, să meargă călare pe un măgar la fel de robust și pașnic. În contrastul dintre imaginea rotofeie a lui Sancho și a măgarului său
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
București, 1989; Excurs prin literatura lumii, București, 1990; Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994. Traduceri: Epicur, Lucrețiu, Texte alese, introd. C.I. Gulian și Marcel Breazu, București, 1950 (în colaborare cu H. Mihăescu); Florencio Sanchez, În familie, București, 1957; Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, București, 1957 (în colaborare cu Ion Frunzetti); Federico García Lorca, Mariana Pineda, în Federico García Lorca, 4 piese de teatru, pref. Mihnea Gheorghiu, București, 1958; J. Villafañe, Povești și legende, București, 1960; Ramón del Valle-Inclán, Tiranul Banderas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
colaborat cu versuri, proză, articole dedicate vieții literare, mai ales mișcării simboliste, articole despre teatru, altele cu tematică socială sau politică la „Simbolul”, „Grădina Hesperidelor”, „Seara”, „Gândul nostru”, „Egalitatea”, „Spectatorul”, „Lupta”, „Ziua”, „Tribuna parlamentară” ș.a. A semnat frecvent cu pseudonimul Hidalgo, dar și Ben Amura, Ciric, Vondra sau cu inițiale. Părerile politice, mai ales pacifismul său, bazat pe idei care pot fi regăsite, între alții, și la Stefan Zweig, i-au adus în anii primului război mondial, dar și mai târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
Dialogul prețios, pe alocuri nesusținut de idee, artificialitatea construcției covârșesc puținele scene izbutite. SCRIERI: Din umbră, Iași, 1913; Ariana, Iași, 1915; Miros de iarbă, Iași, 1915; Cuvinte despre oameni, Iași, 1916. Repere bibliografice: Al.T. Stamatiad, „Din umbră”, proză de Hidalgo, „Viitorul”, 1913, 1800; Lovinescu, Scrieri, IV, 104-105; Jean Hefter, Condamnatul, „Lumea”, 1919, 302-305; Theodor Rășcanu, „Promoția 1907”. Alfred Hefter, „Epoca”, 1935, 2011-2012; Bote, Simbolismul, 98-99, passim; Rașcu, Amintiri, 125-127; Elena Zaharia, Ion Vinea, București, 1972, 47. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
studii teoretice deosebite, producția de texte de gen este consistentă, în linia acelui paricid sau continuare parodică a operelor literare anterioare despre care vorbea Gérard Gennette. Autoarea aduce în discuție textele beletristice cunoscute sub numele Gargantua și Pantagruel, respectiv Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha. Cele două texte ilustrează acele cazuri, celebre, în care modelele sunt depășite evident, replicile parodice devenind capodopere. Dincolo de atente și pertinente observații ce vizează arealul cultural renascentist, volumul se îmbogățește și prin analiza acelui fenomen pe care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lirica lui Shakespeare, în romane astăzi mai rar supuse analizei precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, aparținându-i lui Charles Sorel, ori Romanul comic al aceluiași Paul Scarron, deja amintit, în fine, în operele considerate la granița modernității, precum Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha sau Gargantua și Pantagruel. Polemizând fie cu trecutul, fie căutând să-și devanseze adversarii, creatorii lumilor ficționale ajung să promoveze tipuri artistice ce vor fi regândite, remodelate cu aceeași frecvență numerică abia peste câteva sute de ani
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și bărbierul în mod explicit, urmăresc s-o distrugă, mărturisindu-și apetența pentru readucerea Cavalerului Tristei Figuri pe calea cea bună. Capitolul VI, "Despre marea și plina de haz rânduială pusă de preot și de bărbier în biblioteca iscusitului nostru hidalgo", trădează o satirizare a cenzurii exercitate de Biserică, dar, mai mult decât atât, se vrea a fi o oglindă a gestului pe care-l face, simbolic, însuși autorul romanului, "condamnându-și" personajul să conviețuiască livresc într-un plan dincolo de logica
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]