174 matches
-
credința într-o idee. Frescă socială sui-generis, Vânătoarea regală este și o meditație asupra adevărului și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu prin componentele ce acreditează iluzia posibilității de a birui anormalul, absurdul, monstruosul în condițiile comunismului, ci prin dezvăluirea hidoșeniilor și strâmbătății sistemului comunist. Celelalte romane ale ciclului sunt mai puțin dense. Cu Iepurele șchiop, întâiul volum din ciclul Viața și opera lui Tiron B., literatura lui P. înscrie cele mai spectaculoase performanțe. Epicul se alcătuiește din narațiuni independente, „capitole-nuvele
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau cu blândă conștiență - întregul câmp heraldic al acestei poezii. Fermecător prin hidoșenie, deplin tocmai prin eterna-i neîmplinire, teluric la trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
sale și în special prin atipicitatea personajelor. Deși reflectă, ca întreaga proză narativă a timpului, lupta de clasă, povestirile conțin pitoresc nefuncțional, iar unii dintre „eroi” se disting nu prin fermitate revoluționară, prin intransigență în reprimarea dușmanului sau, dimpotrivă, prin hidoșenia morală proprie „exploatatorilor”, ci prin felurite ciudățenii. Nimeni nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
lucrare a lui Goldsmith, Natura însuflețită. în ediția ei prescurtată, tipărită la Londra în 1807, există cîteva planșe ce înfățișează o așa-zisă „balenă“ și un așa-zis „narval“. N-aș vrea să par grosolan, dar pomenita balenă aduce, prin hidoșenia ei, cu o scroafă mutilată; iar cît despre narval, ajunge să-l privești o dată, ca să rămîi uluit de faptul că un asemenea hipogrif a putut trece drept autentic în ochii unor școlari inteligenți, din secolul al nouăsprezecelea. în 1825, marele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca Moby Dick pe apele line ale mărilor tropicale, printre valurile ce-o aplaudau parcă, pline de încîntare - așa luneca, încă ascunzîndu-și grozăvia trupului scufundat și hidoșenia fălcii sale cumplite. Dar în curînd, partea din față a trupului se ridică încet din apă și, o clipă, întreagă această făptură marmoreană se arcui în văzduh, întocmai ca podul natural din Virginia; apoi, fluturîndu-și amenințător coada în aer, magnificul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unor nuvele de Petru Dumitriu, publicate În anul precedent, În revista Viața românească. Comentatorii demonstrează de ce aceste nuvele „constituie un real aport adus cauzei socialismului”, detectează slăbiciunile „care mai persistă”. Deci: Horia BRATU 16: „Personajele chiaburești sunt prinse În toată hidoșenia caracteristică clasei. Ura chiaburilor este arătată cu tot veninul ei, acțiunea lor disperată pentru a-și apăra pozițiile, zugrăvită În mod realist. Setea de Înavuțire se Împletește cu dorința nestăvilită de a păstra inegalitatea socială. (Ă). Petru Dumitriu a reușit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încă de multe ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de clasă este Înlocuită prin gratuite violențe de limbaj, prin epitete umflate și goale, ca „năpârcă”, „lepră”, „strigoi”, „chiaburoi”, „corb”, „lup” etc. În loc să le demaște acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Limbajul trupului și puterea de seducție E de o urâțenie magnifică. Are fruntea îngustă, ochii de un cenușiu șters, un ditamai nasul care atârnă, gura mult prea mare, dezvelind dinții neregulați... și totuși, în spatele acestei hidoșenii se află o frumusețe dintre cele mai puternice, care, în câteva clipe, captivează și farmecă spiritul atât de intens, încât până la urmă te îndrăgostești de ea, așa cum mi sa întâmplat mie. Henry James, descriind-o pe romanciera George Eliot. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau păcătoase, uneori chiar din hidoșenii, acestea din urmă cel mai greu de observat, oribilități ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani mai mare, era neobservabilă căci buna dispoziție a firii lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcute la o fermă pentru o reclamă la niște chifteluțe din carne de porc. Aproape că mi-a venit să mă las de meserie când am văzut cu ce urma să avem de-a face. Ar fi trebuit să vezi hidoșeniile astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat sau măcar aburit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care, căutându-și chipul, se mulțumește cu narcoza unui autoportret idolatru. Dar, în șoaptele acestei picturi de vitrină se frământă agonic hidoșenia ne-omenescului. În viziunea ateului, ferocitatea animalică desprinsă din jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu e decât un înțelept versat, un înțelept interesat care, explorând politic marile ade văruri metafizice, scrutează fără slăbiciune sau milă dede subturile fenomenului uman pentru a-i proclama hidoșenia. Un profitor al cumplitului“ (un profiteur du terrible), cum scria Cioran în 1957, în eseul său despre Joseph de Maîstre (în fapt, autoportret sadea) și „gândirea reacționară“, cu care se deschid Exercițiile de admirație. Și tot acolo, un adevăr străvechi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și îmbrăcată țipător, ieșea în fiecare seară pe Ulița Mare. Ceea ce rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu aparținea în întregime Evei. Cu instinctele lor necioplite, la fel ca noi judecau localnicii. Târgul avea un academician. Venerat de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans de scîntei, Într-o țesătură de lumini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau șopteau un cântec de moarte Înspăimântător În urechile celor condamnați la galere sau a celor siliți să mărșăluiască până la moarte. Erau spectatorii acelor momente despre care oamenii nu lăsaseră nici o mărturie, nici o dovadă scrisă. Gulyabani erau martorii hidoși ai hidoșeniilor pe care oamenii erau În stare să și le facă unii altora. De aceea, s-a gândit mătușa Banu, dacă familia lui Armanoush a fost Într-adevăr silită să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar și guițatului meu! Omul din mine care a vrut să spună adevărul a fost transformat într-un specialist în minciuni. Îndrăgostitul din mine a fost transformat într-un autor de pornografie! Artistul din mine a fost transformat într-o hidoșenie cum rar i-a fost dat omenirii să vadă. Până și amintirile mele cele mai scumpe au fost acum transformate în hrană pentru pisici, în clei și leberwurst! am zis eu. — Ce amintiri? a întrebat Wirtanen. Amintirile despre Helga... Helga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
împreună cu tine. Unde este răul? El este partea aceea mare din orice om care vrea să urască fără limită, care vrea să urască luându-l pe Dumnezeu alături. Este acea parte din orice om care găsește atrăgătoare tot felul de hidoșenii. Este acea parte dintr-un imbecil, am încheiat eu, care pedepsește, defăimează și pornește bucuros un război. Dacă vorbele mele, înjosirea, băutura sau șocul operator l-au făcut pe O’Hare să vomeze, nu știu. Dar de vomat a vomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
arate ca un Hannibal Lecter cu aripioare de plastic întinse de-o parte și de alta a feței. Dar, când Hugo l-a dezbrăcat pe Theo, motivul care determina cumințenia complet necaracteristică a copilului s-a revelat instantaneu, în toată hidoșenia sa. Petele de un roșu pal care erupseseră pe pieptul și pe stomacul lui Theo își schimbaseră aspectul. Se multiplicaseră de câteva sute de ori, căpătaseră o culoare purpurie bătând în negru furios și ieșiseră în relief. Hugo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, Încurcată. Pe vremuri, În București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, În hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de Adina Dabija 182 handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de necazuri. GĂlățanu, care măcar nu Îi judeca, era de o sută de ori mai bun decât mine. Ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, încurcată. Pe vremuri, în București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, în hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de necazuri. Gălățanu, care măcar nu îi judeca, era de o sută de ori mai bun decât mine. Ca să nu mai vorbim
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
poate decât să intensifice, individual sau colectiv, reveria bovarică, isteria reacționară ori stigmatul depeizării. Sublimul dezafectattc " Sublimul dezafectat" Postmodernii sunt însă primii care evită realismul confruntării, in articulo mortis, cu suferința (la limită, un dat-dar al existenței umane)1. Când hidoșenia violenței arbitrare devine prea greu de suportat, omul recent preferă suspendarea problematicii teodiceii. Invenția grăbită a „sublimului”, asumat eventual în termenii neo-dandysmului, reprezintă cea de-a doua soluție a stângii în fața problemei răului. Ea nu contrazice neapărat militantismul politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apărea mânia, ea poate fi limitată de luciditate. Cu cât vom înțelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi ce este mânia în toată goliciunea, în toată hidoșenia ei, în focul ei arzător, în veninul ei mortal, în acea zi vom descoperi cu uimire că am scăpat de ea (pp. 54-55). Mai mult chiar, se poate întâmpla pentru unii dintre noi ca atunci când devenim conștienți de ea, mânia
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]