872 matches
-
timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
într-un fel sau altul, acest fir să nu se rupă niciodată. Am simțit că mă cuprinde un fel de silă spirituală amestecată cu o abjectă ușurare care m-a făcut ca, pentru o clipă, Antonia să-mi pară aproape hidoasă. Eram pe punctul de a ceda nervos. Nu poți să ai totul, Antonia, am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seama băncii. Sau, zice eroina noastră, îmi acordați exclusivitatea pe bază de confidențialitate. Ceea ce s-ar numi o listare la purtător. Și poate că noul proprietar spune de data asta nu. Dar, după ce între picioare îi va apărea chipul cel hidos, pe când va sta întins în cadă, după ce umbrele vor începe să dea ocol camerei, ei, bine, până la urmă oricine va spune da. În receptor, noul proprietar îi zice: — Și n-o să le spuneți cumpărătorilor despre problemă? Iar Helen îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu piele de catifea. Acolo unde eu vedeam Îngeri, ei ar fi văzut doar niște animale hidoase pe două picioare, care abia se mișcă, trufașe și fără păr. Și, dacă n-ar fi rîs, asta ar fi fost din cauză că pur și simplu șobolanii nu rîd niciodată. Atracția pe care aceste creaturi incredibile și fascinante o exercita asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atît de bine! Rowe rosti, cu toată tandrețea de care era În stare: — Te iubesc. Știi bine că te iubesc. Nu pot să cred că nu ții la mine... Spune, unde-i filmul? Un cuc pictat ieși cu zgomot din hidoasa colivie a pendulei și vesti jumătatea de ceas. Rowe se gîndi că În curînd va fi noapte. Oare va fi tot o noapte plină de grozăvii? Auzi cum ușița coliviei se Închide cu zgomot și, În aceeași clipă, Anna spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi înțelese, câtă vreme comunismul nu și-a relevat natura malignă, nostalgiile comuniste nu mai pot fi socotite altceva azi, când această natură este evidentă, decât o pură inerție intelectuală și morală. Oare de ce este nevoie să reamintim toate realitățile hidoase cărora comunismul le-a dat naștere, în virtutea utopiei lui, ca să ne convingem că am trăit o aberație a istoriei, că lumea noastră a suferit de o maladie cumplită și că nu e nimic - dar absolut nimic - de recuperat din tot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mea cea mai bună. Sau fostul meu iubit. Nu doctorii sau călugărițele. Poate poliția, dar nu încă. N-a venit vremea să strângem toată mizeria asta într-un ordonat pachet legal și să-mi văd mai departe de mai-puțin-decât-viața mea. Hidoasă și pentru totdeauna invizibilă și ocupată să strâng rămășițele. Lucrurile sunt încă o harababură și lăsate-n aer, dar nu sunt pregătită să le orânduiesc. Zona mea de confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Amiel Alcalay. Persoana care avusese acel vis și căreia Îi fusese dedicată povestirea, descoperise Într‑o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stâncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ai cunoștințele de medicină ale lui Hinói Tefaatáu ca să ajungi la concluzia că puternică lovitură nu putea fi totuși suficientă pentru a sfârși cu viața unui asemenea monstru. Tapú Tetuanúi îl cerceta cu atenție. I se păru creatură cea mai hidoasa pe care ii fusese dat s-o vadă vreodată, nu doar datorită mărimii și forței sale, ci mai ales din cauza oribilelor tatuaje care îi acopereau fiecare centimetru al corpului, de la frunte până la călcâie. Nimic din aceste tatuaje nu-i amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
început să fiarbă din cauza forfotei zecilor de fiare lacome, al căror număr creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste corpurile celor care se zbăteau să scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
brut, cu gogoloașe gălbui ca mucii, adună praf și fum până când devine o pată neagră, mult mai urâtă decât mica pictură de școală inițială. Oamenii ți-au dat seama că o operă de artă oarecare e mai bună decât cleiul hidos pe care-l lasă în urmă. Așa că oamenii lasă operele astea să atârne. În lifturi și în cabinele de toaletă. În confesionale și în cabinele de probă din magazine. Majoritatea, locuri în care câte-o pictură două nu strică. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degete. Oameni de genul lui, mă, să fie un exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa Zmeului, care joacă șah cu Priculiciul, contemplă dansul în iarbă al Ielelor, află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute separat, fiecare dintre ele poate trece drept cea mai îngrozitoare și urâtă dintre creaturi, dar când apar cu toatele pe prispă, la o șuetă, sau croșetează, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Efortul depus îmi umplea timpul care și așa trecea degeaba. Deși convins, de fapt clădesc ceva mai etern decât piramidele! În substanța invizibilă a pasiunii care nu poate fi imortalizată de nicio peliculă. Grimasele pe care le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își prelungeau umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor cu forma hidoasă a unui om care dispărea printre ziduri. O prelată, superficial ancorată de scheletul de fier, fâlfâia înspăimântător ca o velă, prevestind naufragiul peste mese circulare de tablă cu scaune rezemate în poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pămîntului moldav. De o parte și de alta a Prutului. Tinică strălucește. Este tînăr, este deștept foc și are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a fost zărit de o inimă haină, mizerabilă. De acolo a ieșit hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prea frig, respirația îi arde gura suferindă, gândul încercă să scape necontrolat spre intervenția ce urmează să o sufere peste doar câteva ore. Numele "Minodora", până acum necunoscut, vibrează parcă din ce în ce mai puternic în urechea în spatele căreia urmează să se deschidă hidoasa inevitabilă trepanație. Între vis și realitate, Dora încearcă să își țină sub control rațiu-nea, ordonându-și : Ține minte ! Nu uita visul ! În el se regăsește esența vieții tale până aici și de aici. Prin acest vis Cel Atotputernic îți acordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de limbă, niște prăpăstioși, zvoniști, detractori, compătimitori, discreditori cu un anume scop delaționist, în vederea lichidării unor semeni, nu tot un fel de torționari or fi? Probabil că da, dar aparent ceva mai blânzi și cu mască umană pe niște fețe hidoase. * * * Măi Georgică nene, ia să-mi spui tu mie ce tot scrii atâta și ștergi până în miez de noapte în sala de lectură? Că te-am văzut plecând la culcare printre ultimii. Nimica toată, colega... Simple exerciții de retroversiune româno-germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut, în urbea noastră, se vorbea cât se poate de apăsat despre un oarecare Gâde care îți aducea în instanță pe cel mai înverșunat acuzat pe post de mielușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acolo este ceea ce nu va mai avea mâine nici o altă semnificație și nu are astfel nici una în sine, este momentul în care fondul acestei lumi, autodistrugerea, autonegarea vieții, moartea, da, urcă la suprafață și ne lasă să-i recunoaștem chipul hidos. Faptul că televiziunea este o înșiruire de imagini, că această succesiune se desfășoară într-un ritm frenetic, că mașinăria funcționează tot timpul și pretutindeni, că trebuie multiplicate posturile și, în fiecare casă, aparatele de recepție, pentru ca înșiruirea să nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]