262 matches
-
de transport transatlantic. Multe dintre avioanele de mari dimensiuni care aveau să fie construite după aceea au avut o formă similară, iar aparatul în sine a contribuit destul de mult la apariția în anii următori a ecranoplanului. În mare parte însă, hidroavioanele de astăzi nu se mai bazează atât de mult pe fuselaj pentru plutire și stabilitate pe apă, folosind flotoare în schimb. De asemenea, folosirea hidroavioanelor a scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
a contribuit destul de mult la apariția în anii următori a ecranoplanului. În mare parte însă, hidroavioanele de astăzi nu se mai bazează atât de mult pe fuselaj pentru plutire și stabilitate pe apă, folosind flotoare în schimb. De asemenea, folosirea hidroavioanelor a scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
a scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și hidroavioane experimentale sau construite de amatori. Mai mulți factori au contribuit la declinul hidroavioanelor. Abilitatea de a ameriza devine un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și hidroavioane experimentale sau construite de amatori. Mai mulți factori au contribuit la declinul hidroavioanelor. Abilitatea de a ameriza devine un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din timpul Războiului Mondial. Mai mult, în timp ce viteza și raza de acțiune a avioanelor
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din timpul Războiului Mondial. Mai mult, în timp ce viteza și raza de acțiune a avioanelor au crescut, competitivitatea comercială a hidroavioanelor este diminuată și datorită compromiterii formei aerodinamice, care duce la diminuarea vitezei, pierdute în avantajul amerizării. În competiție cu noile avioane civile cu turbopropulsie, ca De Havilland Comet și Boeing 707, hidroavionul ia lovitura decisivă. Elicopterele preiau misiunile de salvare
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
acțiune a avioanelor au crescut, competitivitatea comercială a hidroavioanelor este diminuată și datorită compromiterii formei aerodinamice, care duce la diminuarea vitezei, pierdute în avantajul amerizării. În competiție cu noile avioane civile cu turbopropulsie, ca De Havilland Comet și Boeing 707, hidroavionul ia lovitura decisivă. Elicopterele preiau misiunile de salvare pe mare. Avioane ca P-3 Orion, cu lansare de pe uscat, precum și S-3 Viking, cu lansare de pe portavion, devin unele dintre cele mai utilizate avioane de patrulare antisubmarină utilizate de către Statele Unite
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
cu lansare de pe portavion, devin unele dintre cele mai utilizate avioane de patrulare antisubmarină utilizate de către Statele Unite. În România, Legea nr. 399/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, are următoarele prevederi legate de hidroavioane (denumite aeronave cu capabilitate de flotabilitate): Art. 112. - (1) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe porțiuni din apele teritoriale, care sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile aeronavelor care operează pe aerodromuri. (2
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
s-ar fi putut reîntoarce la baze, micul convoi nu a mai așteptat în zonă și a plecat spre Anglia. În zonă au fost trimise distrugătoarele din clasa „Hunt” HMS Brocklesby și HMS Cleveland. Ele au fost reperate de un hidroavion de cercetare Heinkel 115 al Luftwaffe. Următorul avion care a ajuns în zonă, un Junkers 88, a fost atacat de avionul greu de vânătoare RAF Bristol Beaufighter, care patrula în zonă. În urma luptelor, ambele avioane germane au fost doborâte și
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
departe de raza de acțiune avioanelor germane. Un avion Junkers 88 le-a survolat la joasă înălțime la 07:30. Vedetele au deschis focul, iar avionul german fiind lovit la nivelul carlingii s-a prăbușit în mare. A urmat un hidroavion Blohm + Voss, care a încercat să lanseze câteva bombe dar, după ce a fost avariat de focul mitralierelor antiaeriene, a părăsit zona. Cele trei vedete au ajuns în Anglia a doua zi, navigând fără ca să fie escortate de distrugătoare. Încărcăturile explozive
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Blohm & Voss BV 238, a fost un hidroavion care a zburat pentru prima dată în 1944 fiind cea mai grea aeronavă din lume până la acea dată. Totodată a fost una dintre cele mai mari aeronave construită de către țările Axei. Primul zbor al prototipului BV 238 V1 având codurile
Blohm amp; Voss BV 238 () [Corola-website/Science/314788_a_316117]
-
stema Spaniei. Mai înainte, a apărut și pe stema celei de-a Doua Republica Spaniolă. În 1926 un grup de aviatori spanioli printre care Ramón Franco și Julio Ruiz de Alda Miqueleiz au reușit să zboare peste Oceanul Atlantic într-un hidroavion numit "Plus Ultra". În 1930, în Madrid, a fost înființat un club de fotbal numit "AD Plus Ultra" care mai târziu și-a schimbat numele în Real Madrid Castilla. Mai recent, brigada Plus Ultra a fost un grup al trupelor
Plus Ultra () [Corola-website/Science/315279_a_316608]
-
să intre în poziție, în parte și din cauza faptului că Yamamoto s-a grăbit, ceea ce a făcut ca portavioanele americane să ajungă la punctul de întâlnire situat la nord-est de Midway fără a fi detectate. Încercarea de a folosi patru hidroavioane de recunoaștere Kawanishi H8K pentru a observa Pearl Harbour și a stabili dacă portavioanele americane sunt sau nu acolo a eșuat întrucât submarinele japoneze desemnate să asigure realimentarea hidroavioanelor cu combustibil au constatat că în punctul de întâlnire se aflau
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de Midway fără a fi detectate. Încercarea de a folosi patru hidroavioane de recunoaștere Kawanishi H8K pentru a observa Pearl Harbour și a stabili dacă portavioanele americane sunt sau nu acolo a eșuat întrucât submarinele japoneze desemnate să asigure realimentarea hidroavioanelor cu combustibil au constatat că în punctul de întâlnire se aflau nave de război americane. Astfel, japonezii au fost lipsiți de orice informație cu privire la mișcările portavioanelor americane în momentele premergătoare bătăliei. Interceptările radio efectuate de japonezi au arătat o creștere
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
țintelor, niciuna din bombele lansate nu a căzut direct pe vreo navă japoneză și nu au fost produse daune importante. În jurul orei 01:00 în ziua următoare, petrolierul japonez "Akebono Maru" a fost lovit de o torpilă lansată de pe un hidroavion PBY Catalina. Acesta avea să fie singurul atac cu torpile reușit de americani în întreaga bătălie. Pe 4 iunie, la ora 04:30, Nagumo a lansat primul atac asupra Insulei Midway. Atacul a fost executat de 36 de bombardiere în
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
arată un morman de aproximativ 300 de milioane de dolari SUA și le înmânează o scrisoare a Marinei americane în care se spunea că banii sunt falși și au fost tipăriți pentru înșelarea japonezilor. Pe insulă sosesc apoi cu un hidroavion gangsterii care-l căutau pe Alan și care făcuseră rost de o hartă a insulei comorii de la unchiul Brady. Gangsterii sunt capturați cu ajutorul lui Kamasuka și închiși. Kamasuka se căsătorește cu regina Mama, ei având deja un fiu pe nume
Prietenul la nevoie se cunoaște () [Corola-website/Science/326316_a_327645]
-
de la unchiul Brady. Gangsterii sunt capturați cu ajutorul lui Kamasuka și închiși. Kamasuka se căsătorește cu regina Mama, ei având deja un fiu pe nume Anulu. Charlie, care nu știa de scrisoarea Marinei americane, ia banii și pleacă de pe insulă cu hidroavionul cu care veniseră gangsterii. Nevăzut, Alan urcase și el clandestin la bord. În timp ce zburau cu avionul, Kamasuka îi contactează și le spune că pirații au revenit pe insulă, i-au eliberat pe gangsteri, și amenință să ucidă femeile și copiii
Prietenul la nevoie se cunoaște () [Corola-website/Science/326316_a_327645]
-
din Fiji. acum este rezidenșa președintelui din Fiji. A fost construit în 1882, a fost reconstruită în 1928 după ce a fost distrusă de o furtună în 1921. Universitatea pacificului Sud (UPS) ocupă cea ce odată a fost o bază de hidroavioane din Noua Zeelandă. Muzeul Fiji, așezat în Grădinile Thurston, a fost fundat în 1904 și la început ocupă actuala primărie, dar a fost mutat în actualul edificiu în 1954. Muzeul cuprinde o extensă colecție de unelte tradiționale fijiene și deasemenea este
Suva () [Corola-website/Science/308298_a_309627]
-
căruia Sakharine i-a luat comanda cumpărând echipajul și dându-i de băut în continuu căpitanului prin intermediul primului ofițer Allan (Daniel Mays). Tintin și Haddock (și Snowy) în cele din urmă fug de pe navă cu o barcă. Sakharine trimite un hidroavion după ei, dar Tintin trage în el cu ultimul glonț și apoi capturează avionul cu care merg spre portul (fictiv) marocan Bagghar, dar se prăbușesc în deșert. Deshidratat de căldură și suferind de pe urma lipsei de alcool, Haddock începe să halucineze
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]
-
000 CP (110 000 kW), ce asigura o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Nava avea o autonomie de 12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane OS2U Kingfisher sau SC Seahawk, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte cu abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
intre în armata britanică. În total, 38.554 de cetățeni irlandezi s-au alăturat armatei britanice. Éire a acoperit nevoia disperată de forță de muncă și alimente și a relaxat restricțiile cu privire la zborul avioanelor militare engleze în spațiul aerian irlandez. Hidroavionul Catalina care a localizat cuirasatul Bismarck își avea vaza la Lough Erne în Comitatul Fermanagh. Spațiul aerian irlandez avea să fie traversat de avioanele de transport transatlantic. Personalul beligerant, atât aliat cât și al Axei, a fost închis de guvernul
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
sprijine pentru recucerirea tronului. Chiar mai înainte însă de iulie, aveau însă loc în teren activități comune etiopiene-britanice. Pe 13 iunie, doar la trei zile după ce Mussolini a declarat război Regatului Unit și Franței, din Anglia decola la bordul unui hidroavion un oarecare „Mr. Strong”. Împăratul Selassie, alias Mr. Strong, s-a îndreptat spre Africa. Pe 25 iunie, Mr. Strong a ajuns în Alexandria, Egipt. Șapte zile mai târziu, împăratul a zburat spre Khartoum, Sudan, de această dată sub numele „Mr.
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
și un al doilea fiind dat dispărut. JG 27 a pierdut șase Bf 109 în luptele cu escadrila RAF 85. Trei piloți au fost uciși, doi au fost declarați dispăruți și unul a fost salvat din apele Canalului Mânecii de un hidroavion Heinkel He 59. Hugo Sperrle a ordonat piloților săi din "Luftflotte 3" să înceapă atacurile împotriva stațiilor radar și aeroporturilor din zona de sud a Angliei. Bombardierele în picaj au avut ca obiective aeroporturile RAF Ford, RAF Thorney Island și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ideea de a cuceri Port Moresby iar în aprilie 1942, împreună cu Marina Japoneză, a dezvoltat un plan de atac intitulat „Operațiunea Mo”. Planul includea cucerirea micii insule Tulagi, din sudul arhipelagului Solomon, unde urma să fie înființată o bază de hidroavioane în scopul unor potențiale operațiuni aeriene împotriva teritoriilor și forțelor aliaților din Pacificul de Sud. Deși amiralul japonez Isoroku Yamamoto, comandantul Flotei Combinate, plănuia și el în același timp o operațiune prin care spera să atragă Flota Pacificului a Marinei
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
central, el a detașat unele din vasele mai mari pentru a susține operațiunea "Mo" și l-a pus pe Inoue în fruntea părții navale a operațiunii. O forță mare, constând din două portavioane grele, un portavion ușor, un portavion cu hidroavioane, nouă crucișătoare și 13 distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu scopul de a opri invazia. Forța de invazie
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
de Acoperire de pe portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător aflate la vest de centrul arhipelagului Solomon. O forță de acoperire separată (denumită uneori Grupul de Suport Tulagi), comandată de contraamiralul Kuninori Marumo formată din două crucișătoare ușoare, vasul de hidroavioane , și trei canoniere s-a alăturat și ea Grupului de Acoperire ce susținea invazia insulei Tulagi. Odată ce Tulagi a fost asigurată la 3 sau 4 mai, Grupul de Acoperire și Forța de Acoperire au fost repoziționate pentru a susține operațiunile
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]