172 matches
-
Tîrnova (sate din județele Arad și Caraș Severin), Tîrnavul Mare și Tîrnavul Mic (vîrfuri din Munții Căpățînei), precum și Tîrna (vîrf din Munții Lotrului), Culmea Tîrnii (Munții Lotrului). Numeroase toponime identice sau foarte asemănătoare, îndeosebi hidronime, există în diferite țări slave. Hidronimul Tîrnava are la bază apelativul slav trŭnŭ, „mărăcine“, „arbust spinos“, căruia i se atașează sufixul -ava, care arată o caracteristică locală („plin de mărăcini“) a locurilor prin care curge rîul respectiv. Toponimele Tîrnova (care desemnează două sate din județele Arad
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul ni-l dă traducerea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume s-a format prin diminutivare de la rîul mai mare în care probabil că se vărsau și care, în cazul Tecucelului Sec, a trecut, prin trans fer, la satul aflat pe cursul unuia dintre ele. Din aceeași familie semantică a hidronimelor (desemnînd o apă curgătoare prin toponimizarea unuia dintre apelativele care descriu generic această realitate geografică: apă, rîu, pîrîu, fluviu, vale, torent etc.) fac parte și străvechile Dunăre, Don, Nipru, Nistru, Istru (numele grecesc al Dunării), Struma, Istrița, Strei, Siret, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
riguroase, a toponimelor rezultate din această influență, astfel că, într-un studiu de sinteză asupra numelor de rîuri din teritoriul romînesc de la sud și est de Carpați, el a stabilit că 10% dintre acestea sunt pecenegocumane și 9% tătare, în timp ce hidronimele formate în limba romînă reprezintă abia 16%. Excesului de zel în „exploatarea“ ideii descoperite și promovate de el i se poate adăuga precaritatea metodei folosite (pornindu-se de la corpusul, probabil fragmentar, ales și continuînd cu interpretarea a ceea ce înseamnă toponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
orașului Predeal), Timișul Mort (pîrîu, afluent de stînga al Timișului). Cu o singură excepție, aceste toponime sunt formate, prin derivare sau cu ajutorul determinanților, de la unul dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este Timișești (atestat și sub forma Temeșești), format de la un antroponim (apărut probabil prin conversiune de la un toponim) cu sufixul -ești, care formează nume de grup
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
traco-dacică *tibh-, înrudită cu gr. tiphós, „mocirlă“ cu sanscr. tim, „ud“ și cu celt. tam „a se răspîndi“ + -isc „apă“, din care s-ar fi putut forma numele originar, moștenit de actualul toponim (așa cum s-a întîmplat cu alte două hidronime bănă țene, Cerna și Bîrzava, continuatoare ale unor antice Dierna, Tierna, Zierna, respectiv Berzovia, Berzobis) Numele maghiar este Temes (adaptare fonetică a formei romînești), cel german Temesch (preluat din romînă sau maghiară), iar cel sîrbesc Tamis (preluat din romînă). S-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devenit în romînă, prin adaptare fonetică și etimologie populară -oara. Timișoara se încadrează, astfel, unei serii de orașe formate cu vár, „oraș, cetate“, devenit pseudosufix diminutivul (-oara): Hunedoara < Hunyadvár, Feldioara < Földvár, Sighișoara < Segesvár. Pîrîul Timișul Mic, format prin polarizare de la hidronimul Timiș, a dat numele orașului, pe care-l străbate, nume înlocuit prin secolul al XVIII-lea cu Bega sau Beghei, afluent al Tisei, care a rezultat prin unirea a două pîrîiașe, Bega-Poieni și BegaLuncani. Originea numelui acestui pîrîu este controversată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
balaur, baliga, baltă, barza, băiat, bordei, brad, brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil, doina, fărîma, ghimpe, groapă, leurda, mal, mazăre, melc, mire, mînz, murg, rata, stejar, strugure, șopîrla, urda, vatra, viezure, zimbru etc.; hidronime: Argeș, Buzău, Mureș, Timiș; oronime: Carpați; oiconime: Turda)251. Bibliografie specială: Beekes, Robert S.P., Comparative Indo-European Linguistics. An Introduction, John Benjamins, Amsterdam, 1995. Benveniste, Émile, Vocabularul instituțiilor indo-europene, vol. I. Economia, vol. ÎI. Vocabularul rudeniei, vol. III. Statutele sociale, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Statele Federale ale Microneziei) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul oceanic micronezian latină 297. polaba LM; Polonia, Germania (în NE actualei Saxonia de Jos); dispărută în prima jumătate a sec. al XVIII-lea (1756), înlocuită de germană; numele are la origine hidronimul Labe (Elba); asemănări cu polona familia indo-europeană, ramura slavă, grupul occidental latină 298. poloneză (polona) O Polonia / N Ucraina, Belarus, Germania, Lituania, România, SUA, Brazilia, Franța; primele texte din sec. al XIV-lea; la baza limbii literare stă dialectul din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de popoarele turanice din cursul său superior - Umor (Omar), de poporul ugaric al hantilor, din cursul mediu - As, iar de poporul samoied al nenților, din zona de vărsare -Kupi; rușii au fost aceia care, ocupând Siberia de Vest, au preluat hidronimul nenț, lau adaptat la specificul limbii ruse, sub forma Obi, l-au generalizat și l-au transmis ca atare întregii omeniri. În regiunile cu o structură etnolingvistică a populației mai mult sau mai puțin mozaicată, localitățile sunt acelea care poartă
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
putut fi și porecle, date de români românilor chiar, așa cum numai ei știu să dea, pe baza unor trăsături de caracter sau de înfățișare fizică: ca un cuman, ca un rus, ca un turc etc. Tot așa pentru toponime și hidronime: Vadul Cumanilor, Comana, Peceneaga, Valea Uzului, Uzlina, Tătărași, Tătăruși, Ruși, Turceni, Călmățui, Covurlui etc . Dacă mentalitățile reflectă starea socială, economică și culturală, aceasta trebuie să fi avut și au corespondent în limba română, obștea fiind depozitara, prin limbă, a tradițiilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și la Izvoarele Sucevei era o curte, aceasta vine să întărească ideea că zona submontană și montană au fost locuite continuu din cele mai vechi timpuri, de pe vremea dacilor . În favoarea vechimii locuirii zonei de nord a Moldovei - zona Obcinilor - pledează hidronimul și oiconimul Trif, cu o răspândire mai largă decât zona Obcinilor (există un pârâu al lui Trif în județul Neamț), termen aparținând fondului preroman, desemnând un izvor, șipot, și toponimul Deia (sat și pârâu, culme și cartier în orașul Câmpulung
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
zona Obcinilor (există un pârâu al lui Trif în județul Neamț), termen aparținând fondului preroman, desemnând un izvor, șipot, și toponimul Deia (sat și pârâu, culme și cartier în orașul Câmpulung) care pare a fi derivat din dava dacică, precum și hidronimul și oiconimul Argel. Cum putem răspunde la întrebarea: cât de vechi sunt satele românești vechi, adică cele cuprinse în actele de danie ale primilor voievozi? Dacă admitem că, după anul 1000, Europa se stabilizaează și se observă vizibil un progres
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
proprie categoriilor gramaticale de determinare și număr; substantivele cu formă feminină s-au fixat pe poziția specifică determinării prin articol hotărât (în interiorul categoriei determinării): Maria, Mona, Constanța, Veneția, România, Italia, Dunărea, Tamisa etc. Se situează pe aceleași poziții unele substantive hidronime cu formă de masculin, când sunt întrebuințate singure: Oltul, Padul și toponimele românești, substantive compuse: Podu-Înalt, Târgu-Mureș etc. Celelalte substantive proprii rămân, de obicei, în afara determinării sau primesc articol hotărât, când realizează singure diferite funcții sintactice: Bacăul, Sibiul, Israelul, Marocul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fel direct călăuzit de apologetul lui Pătru Opincă, el și-a consacrat întreaga operă, versurile și proza, cinstirii moților și „țării” acestora. Ceea ce se numește metaforic „universul poeziei” se circumscrie, în cazul său, în geografia Apusenilor, punctată de toponime și hidronime ca Detunata, Arieșul, Albac, Câmpeni, Scărișoara, Vidra, Abrud, sacralizată pentru oamenii locului de amintirea lui Horea și a lui Iancu. Când finalitatea discursului liric nu este celebrarea directă a meleagurilor natale, poetul privește țara întreagă, nu numai Transilvania, din inima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
al satului, atunci satul ar fi trebuit să se cheme Cârstești, Cristești, dar nici un document medieval nu vorbește de o localitate cu acest nume în zona Obcinilor. Dacă satul și-ar fi luat numele de la una din formele de relief, hidronim sau oronim, ar fi trebuit să se numească Buzău, după numele dealului împădurit de peste apa Moldovei, foarte aproape de vatra inițială a satului, sau pur și simplu, Moldova. Nu poate fi admisă denumirea Moldovița pe motiv că acest râu s-a
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
capitala imperială. Așadar totul rămâne sub semnul unui destin geografic și istoric ambiguu, chiar dacă sugestiile semnelor de civilizație ne duc cu gândul la anii '30-'40 ai veacului nostru. Așadar, povestea poate avea loc oriunde în Europa, deși onomastica, toponimele, hidronimele ne abat cu gândul spre o provincie românească a uitării, a risipirii, a dilatării spre nimic. Și dacă citim printre rânduri epistola personajului Sadim, în fond o fișă morală a locuitorilor, vom ezita tot mai puțin să credem că e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reliefuri (1967), Turn cu ceas (1971), Septentrion (1980) - sunt alcătuite prin însumarea de pasteluri sau poezii cu elemente de pastel proiectate în spațiul românesc. Sunt invocați o seamă de munți (ai Rodnei, ai Bicazului, Călimanul, Ceahlăul, Apusenii) și apar frecvent hidronime (Dunărea, Bistrița, Tazlău, Mureșul, Someșul), precum și nume de ținuturi și de localități: Transilvania, Maramureș, Țara Românească, Câmpia Ardealului, Cluj, Sibiu, Sighișoara, Blaj, Alba, Scheii Brașovului, Bran, Vatra Dornei, Cetatea Neamțului. „Rotundă și mare”, luna se ridică „deasupra Ardealului,/Deasupra cetăților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
de transformări legate de un timp milenar, în care populația vorbitoare de protodacă, a folosit limba în condiții mereu legate de deplasări de populații de la șes la munte, și invers din locuri diferite, și că vechile denumiri ale unor oronime, hidronime, toponime în general, au fost reținute peste generații, în condițiile în care urmașii nu se mai aflau pe aceleași locuri, au avut loc mișcări de du-te-vino, grație constrângerilor istorice, năvălirilor, războaielor, calamităților sau ale unor bejăniri, etc și refugierea în
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de Înălțime greu accesibilă - Crișul că urca Și mereu mergea Tot din stană-n stană Și din piatră-n piatră - mi se par proprii mai degrabă unui perimetru fabulos, specific Încercărilor fantastice de acest gen, așa că identificarea sa, pe baza hidronimului sau a unor evenimente istorice reale, este puțin probabilă. În schimb, În mai toate variantele, unele destul de diferite, formulele ritmice repetitive indică o bătălie navală, evocată prin elemente ca „galioane”, „corăbii”, „vaduri”, „nisip”, „vadu’ Brăilii” - ceea ce ne duce cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
populația cuprindea 6938 de locuitori. Postul vamal a fost înființat în 1789, școala primară, în 1865, iar biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, în 1734. Ca în multe alte cazuri, așezarea omenească și-a luat numele de la cursul de apă, hidronimul Oituz. Et.: unii învățați cred că Uz, Oituz, Poiana Uzului (al doilea termen) păstrează amintirea unei populații turcice - pecenegii sau uzii-, teorie respinsă de A. Philippide (Originea românilor). Iorgu Iordan (Toponimia românească) e de părere că Oituz provine dintr-un
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
trăiau 545 de locuitori, pentru ca în 1912 să se înregistreze cifra de 988, iar la recensământul din 2002, 2673 de locuitori. Școala primară a fost construită în 1869, iar biserica “Sfinții Voievozi” a fost ctitorită în 1730. Et.: provine din hidronimul Trotuș, care are la bază ap. trotuș d. mag. tatros “râul tătarilor”. E interesant de consemnat că locuitorii din Negoiești pronunță Trătuș. Târgul Trotuș a fost unul din cele mai vechi și mai importante târguri din Moldova, alături de Baia, Siret
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cultivat cu arbuști de coacăze. Et.: ap. coșer (plural) « construcție cu pereții din nuiele, pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole » d. bg. scr. košara. CUCIUR, deal și pârău (afluent al râului Cașin) din comuna Căiuți. Et.: ap. cuciur (hidronim, cu semnificația « izvor, șipot ») d. bg. čiučur. CURĂTURI, teren arabil din localitatea Rădeana. În vechime, a fost un loc împădurit, care a fost defrișat pentru agricultură și, mai ales, ca schimbare a vetrelor de sat, încât termenul curătură a devenit
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
partea nordică întâlnim toponime cu sensul « șea, trecătoare, pas » , dar sunt utilizate și sinonimele: Prislop, Pas și Prihod. VALEA RECE, pârâu, afluent pe partea stângă a Trotușului, pe teritoriul satului ce același nume. Numele topic a fost dat mai întâi hidronimului, pornindu-se de la « răceala » apei, izvorâtă din munți. Determinantul RECE apare în multe toponime compuse, precum Izvorul Rece și Pârâul Rece. Et.: ap. vale d. lat. Vallis + ap. rece (adjectiv) d.lat. recens « proaspăt » (despre apă). VĂRZĂRIE, pârâu mic, care traversează
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Lunca de Jos și Lunca de Sus ), Oituz (munte, trecătoare, râu, localitate), Tazlău (culme subcarpatică, depresiune, râu, localitate în care s-a născut scriitorul I.I.Mironescu) și multe altele. Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1) oronim (munte, deal) - hidronim (pârâu, râu) - oikonim (localitate); 2) hidronim - oronim - oikonim. Evident, nu toate câmpurile toponimice urmează aceste două direcții. Dar polarizarea contribuie, în mod evident, la îmbogățirea și diversitatea peisajului toponimic dintr-o regiune oarecare. Prin implicațiile de ordin istoric, geografic, social
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]