619 matches
-
Acidul fosforic sub forma de "acid ortofosforic" este cel mai frecvent acid întâlnit al fosforului. Forma anhidră a acidului este higroscopică, fiind un acid tare cu trei hidroxili liberi, în contact cu acizi mai slabi produce deprotonizarea acestora (import de protoni) Prin condensarea acidului se poate forma acidul bifosforic, meta- sau polifosforic. se poate obține din fosfați, în mod frecvent din apatit la care se adaugă acid sulfuric
Acid fosforic () [Corola-website/Science/310812_a_312141]
-
vezi pct . 4. 2 ) . Sirolimusul reprezintă un substrat atât pentru citocromul P450 IIIA4 ( CYP3A4 ) cât și pentru glicoproteina- P . Sirolimusul este intens metabolizat prin O- demetilare și/ sau hidroxilare . În sângele integral pot fi identificați șapte metaboliți majori , inclusiv derivați hidroxil , demetil și hidroxidemetil . Sirolimusul reprezintă componenta majoră din sângele integral uman și este responsabil pentru mai mult de 90 % din activitatea imunosupresoare . După administrarea unei doze unice de sirolimus marcat radioactiv cu 14C la voluntari sănătoși , majoritatea radioactivității ( 91, 1
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
elementele figurate ale sângelui . Sirolimusul reprezintă un substrat atât pentru citocromul P450 IIIA4 ( CYP3A4 ) cât și pentru glicoproteina- P . Sirolimusul este intens metabolizat prin O- demetilare și/ sau hidroxilare . În sângele integral pot fi identificați șapte metaboliți majori , inclusiv derivați hidroxil , demetil și hidroxidemetil . Sirolimusul reprezintă componenta majoră din sângele integral uman și este responsabil pentru mai mult de 90 % din activitatea imunosupresoare . După administrarea unei doze unice de sirolimus marcat radioactiv cu 14C la voluntari sănătoși , majoritatea radioactivității ( 91, 1
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
elementele figurate ale sângelui . Sirolimusul reprezintă un substrat atât pentru citocromul P450 IIIA4 ( CYP3A4 ) cât și pentru glicoproteina- P . Sirolimusul este intens metabolizat prin O- demetilare și/ sau hidroxilare . În sângele integral pot fi identificați șapte metaboliți majori , inclusiv derivați hidroxil , demetil și hidroxidemetil . Sirolimusul reprezintă componenta majoră din sângele integral uman și este responsabil pentru mai mult de 90 % din activitatea imunosupresoare . După administrarea unei doze unice de sirolimus marcat 47 radioactiv cu 14C la voluntari sănătoși , majoritatea radioactivității ( 91
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
oxidare a alchenelor cu soluție apoasa neutră/slab bazica de permanganat de potasiu(reactiv Bayer) este numită oxidare blândă. Sub acțiunea agentului oxidant se rupe numai legătură pi din legătură dublă și se formează dioli: compuși care conțin două grupări hidroxil(-OH) la cei doi atomi de carbon vecini (dioli vicinali). Se obține un compus săturat stabil. 3CH + 2KMnO(soluție violeta) + 4HO → 3CH(OH) + 2KOH + 2MnO(precipitat brun) Datorită modificărilor de culoare, reacția se utilizează pentru identificarea alchenelor. -se face în
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
DuoTrav . 8 Metabolizare Metabolizarea este calea principală de eliminare atât pentru travoprost , cât și pentru acidul liber activ . Căile metabolice sistemice sunt similare cu cele ale prostaglandinei endogene F2α care se caracterizează prin reducerea dublei legături 13- 14 , oxidarea grupării hidroxil din poziția 15 și scindări ale părții superioare a catenei prin β- oxidare . Timolol este metabolizat pe două căi . Una din căi eliberează un lanț lateral de etanolamină pe inelul de tiadiazol , iar cealaltă produce un lanț lateral etanolic pe
Ro_266 () [Corola-website/Science/291025_a_292354]
-
oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu, în compusul Cr(OH), oxigenul are numărul de oxidare -2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un compus, ca OH. Deci, în Cr(OH) există trei hidroxizi, pentru că există trei sarcini negative care neutralizează ionul de crom, atât timp cât este vorba de un
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
de ricin se extrage „uleiul de ricin” care conține ricina o substanță cu efect purgativ. Pe langă utilizarea lui în medicină, uleiul de ricin este extins folosit în industria chimică, posedând o caracteristică unică, ce constă în existența unei grupe hidroxil "-OH", legată de lanțul de carbon. Aceasta îi conferă vâscozitatea ridicată și solubilitatea în alcool la temperaturi relativ mici. În Brazilia, ricinul este o plantă care se dezvoltă în abundență, iar uleiul de ricin este deja folosit că "biodiesel" în
Ricin () [Corola-website/Science/310801_a_312130]
-
(denumit și mai simplu glicol sau denumirea IUPAC: 1,2-etandiol) este un compus organic ce conține doi atomi de carbon într-o catenă saturată, de care se leagă două grupe hidroxil, fiind astfel un diol. Este folosit în general ca și materie primă la fabricarea fibrelor de poliester și în industria textilă; un mic procent este folosit în antigeluri. Este un lichid incolor, inodor și cu gust dulce și are o
Etilenglicol () [Corola-website/Science/335814_a_337143]
-
apei, mineralelor și altor substanțe nutritive. Celuloza formează părțile de susținere ale plantelor împreună cu lignina și alte substanțe necelulozice, și conferă acestora elasticitate. Multe din speciile de plante care conțin un nivel ridicat de celuloză sunt benefice omului. Numeroasele grupări hidroxil existente de-a lungul lanțului, în resturile glucozice, formează între ele un număr uriaș de legături de hidrogen care împachetează foarte strâns lanțurile macromoleculare și conferă celulozei structura macroscopică de fir. Deși este considerat ca fiind produs de plante și
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
că structura celulozei este formată din molecule de glucoză sau C6H12O6. Glucoza este o substanță care are rol foarte important în respirația celulară și în fotosinteză:<br> CO2 (g) + H2O (l) + lumină = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuația fotosintezei). Atomii de hidroxil sunt grupați ordonat precum structura cristalului în lanțul de celuloză. Legăturile de hidrogen în regiunile cristaline sunt puternice ducând la insolubilitate în majoritatea solvenților. Ei împiedică celuloza să se topească. În regiunile mai puțin ordonate lanțurile sunt mult mai depărtate
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
covalente. Rezultă astfel o structură filiformă a lanțului macromolecular celulozic. Datorită structurii (celuloza este formată dintr-un singur monomer) este numită polizaharidă și nu poate fi digerată de oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adică o polizaharidă. Hidroxilii celulozei reacționează cu aldehidele și formează acetații. Această reacție duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii și alte ierbivore au enzimele necesare digerării acestui material mărind viteza hidrolizei celulozei și transformând-o în glucoză. Omul nu are aceste enzime
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
Organismul uman nu are enzimele necesare hidrolizării celulozei. De aceea celuloza nu este o substanță nutritivă pentru om. Structura filiformă a macromoleculelor de celuloză a permis orientarea lor paralelă și realizarea unui număr mare de legături de hidrogen între grupările hidroxil din macromoleculele învecinate. În felul acesta macromoleculele de celuloză sunt foarte strâns împachetate iar firul de celuloză este rezistent. Celuloza este hidroscopică, reține apa prin legături de hidrogen și de aceea se recomandă purtarea lenjeriei de corp confecționată din bumbac
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
celuloză sunt foarte strâns împachetate iar firul de celuloză este rezistent. Celuloza este hidroscopică, reține apa prin legături de hidrogen și de aceea se recomandă purtarea lenjeriei de corp confecționată din bumbac. Deoarece conține un număr mare de grupări de hidroxil, reacționează cu acizi și formează esteri sau cu alcool și formează eteri. Din modul în care celuloza reacționează cu diferiți reactivi s-a dedus că în macromolecula ca fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reacționeze chimic
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
mare de grupări de hidroxil, reacționează cu acizi și formează esteri sau cu alcool și formează eteri. Din modul în care celuloza reacționează cu diferiți reactivi s-a dedus că în macromolecula ca fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reacționeze chimic. Grupările hidroxil din celuloză au reactivitate normală și participă la reacțiile specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic, care participă la asemenea reacții se obțin produși
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
cu acizi și formează esteri sau cu alcool și formează eteri. Din modul în care celuloza reacționează cu diferiți reactivi s-a dedus că în macromolecula ca fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reacționeze chimic. Grupările hidroxil din celuloză au reactivitate normală și participă la reacțiile specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic, care participă la asemenea reacții se obțin produși cu diferite grade de transfer. Tratată
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
dedus că în macromolecula ca fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reacționeze chimic. Grupările hidroxil din celuloză au reactivitate normală și participă la reacțiile specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic, care participă la asemenea reacții se obțin produși cu diferite grade de transfer. Tratată cu amestec de acid acetic și anhidridă acetică, celuloza poate forma mono-, di- sau tri-acetatul de celuloză. Prin tratare cu soluții concentrate
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
baie de acid sulfuric diluat și glicerină, se obțin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. Produse care conțin celuloza: bureți, sprayuri pentru alergie sau pudre, benzi medicale. Celuloza este foarte ieftină pentru că este foarte abundentă. Celuloza, deoarece are 3 grupe hidroxil "OH" supuse esterificării, mai poate fi scrisă sub forma {CHO(OH)}.
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
categoria triozelor, cu formula CHO. Este un solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât examinarea structurii acesteia ajută la observarea structurilor monozaharidelor.
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
proteici. La o anumită concentrație a H, proteina devine neutră deoarece gruparea aminică și cea carboxilică sunt la fel de disociate și deci molecula este neutră din punct de vedere electric. În acel moment se vor găsi în soluție amfiioni, H, ioni hidroxil -HO; pH-ul la care soluția unei proteine conține anioni și cationi în proporție egală poarta denumirea de punct izoelectric, se notează cu pHi, fiind o constantă foarte importantă a proteinelor. Fiecare proteină la punctul izoelectric are un comportament specific
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
de obicei prin intermediul cuplării mai multor lanțuri polipeptidice scurte între ele, cuplare care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile intercatenare pot fi principale sau secundare: <nowiki> </nowiki>.Legăturile de hidrogen se pot stabili și între catenele lateralecare au grupări carboxil, hidroxil, amino sau tiolice. Din punct de vedere energetic legătura de hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii relativ uniforme de-a lungul scheletului proteic oferă proteinei stabilitatea necesară. În afară de aceste legături se mai pot stabili alte tipuri de legături: legături
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
Paul Karrer, care a primit premiul său pentru munca depusă în domeniul vitaminelor), iar premiul pentru Fiziologie și Medicină, din același an, a fost acordat lui Albert Szent-Györgyi pentru studiile sale în privința funcțiilor biologice ale L-acidului ascorbic. Cei doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legătura dublă sunt enoli. Un enol pierde o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH), prin crearea unei legături duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) își transferă electronii pentru
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
E304 esteri ai acidului ascorbic cu acizi grași (i) ascorbil palmitat (ii) ascorbil stearat. Ascorbatul se comporă ca un antioxidant prin disponibilitatea sa de a se oxida în condiții energetice favorabile. Oxidanții (numiți științific specii de oxigen reactiv) precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
aldehidelor) și este numită uneori aldohexoză. În natură, în unele plante, glucoza există sub formă de structură aciclică; în altele, ea poate fi găsită sub formă ciclică. Teoretic, structura ciclică a glucozei apare în urma interacțiunii dintre grupa carbonil și grupele hidroxil de la carbonii cu cifrele 4 și 5. Aceste interacțiuni sunt reacții de adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție apoasă, cele două forme se află în echilibru, și la un pH 7, forma ciclică este predominantă. La
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
structură aciclică; în altele, ea poate fi găsită sub formă ciclică. Teoretic, structura ciclică a glucozei apare în urma interacțiunii dintre grupa carbonil și grupele hidroxil de la carbonii cu cifrele 4 și 5. Aceste interacțiuni sunt reacții de adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție apoasă, cele două forme se află în echilibru, și la un pH 7, forma ciclică este predominantă. La formarea structurii ciclice a glucozei, apare la fosta grupă carbonil o nouă grupare hidroxil, care se
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]