669 matches
-
cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui“, și mă rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu ce-ați face voi să fiți cocoloșiți într-o carte cu o stare atât de hieratică cum e bucuria, bașca lâncezeala asta aproape paradisiacă în regatul atâtor minunății (care, doar prin simpla lor enumerare, oferă papilelor gustative un răsfăț luxuriant), nu știu dacă v-ați îmbufna răutăcios pentru lipsa cutiuței cu Cip sau doar dacă ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da, mi-a plăcut. Parcă-i născut în dimineața întîi a lumii Rusalin. N-are conștiința vremelniciei. Asta vine mai spre seară. Nu dimineața, devreme. Aici dă peste tine Arta, Russ, am exclamat. Capul e separat de trup printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
individ și realitate prin intermediul limbii: individul adoptă o postură pasivă și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât de banale. De la dulciurile japoneze, sărim la arhitectură și la filmele de groază. Un capitol amplu are drept obiect o comparație între primul mare roman japonez, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se înfăptuise acum și gestul unic, hieratic, care o putea șterge din ordinea lumii. Totul se încheiase. Și totuși nu, pentru că acel sumimasen, murmurat încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a greșelii, prin repararea ei, în orice formă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oricăror încrâncenări, înscenări și jocuri ale puterilor lumești, naturale sau paranatural-magice. În al doilea rând, însă, prin magia artelor reprezentării rearticulate într-un tot, conglomeratul de instincte, sentimente, intuiții, obsesii, frică și revolte domină scena subliminal. Privind atât dansul expresiv-alegoric, hieratic, de Ariel, ori amenințător-instinctual, erotic, de Caliban, cât și vorbirea adeseori dictată automat, din străfunduri, a Mirandei, când vorbește ca soră-mireasă în Cântarea Cântărilor, sau ascultând unduirile ori accentele muzicale ale oboiului, spectatorul participă la o emotivitate subliminală. Asistă la
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
bunica ta, cu părul ei indecis temporar între un gri melodios și un alb din ce în ce mai sclipitor, mirosind ușor a petrol lampant, cu fața ei tăiată într-o piatră moale, ca untul, cu mîinile ei cioplite greoi din crengi de copaci hieratici, născută bătrînă și, de aceea, eternă, te leagănă și te îmbrățișează cu o căldură dumnezeiască, pe care, sînt sigur, nici sub aripile îngerilor n-o mai poți regăsi, cînd cîntecele ei te ridică în ceruri și glasul ei molcom, la
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
la Securitatea din Pitești, gaura de acces în grota de la „Rîpele cu brazi", unde partizanii au stat ascunși patru ani, mîinile încovrigate ale cadavrului lui Ticu Jubleanu, fața brăzdată de riduri a lui Titu Jubleanu, profilul Elisabetei Rizea și ținuta hieratică a elevului de Csavalerie Toma Arnăuțoiu - toate aceste detalii vizuale te inițiază în atmosfera uneia din cele mai impresionante episoade de demnitate românească din timpul comunismului. Măreția unui om care înfruntă o forță mai puternică decît el și care știe
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
când ea a murit, mâna moartă pe care fiul își culcă capul. Fiecare gest se transformă în mângâiere cu poezia lentă, mută, a blândeții care aproape că se transformă în coregrafie. Fiul îi piaptănă părul, o învelește cu gesturi aproape hieratice, o sprijină atât de ușor, o blândețe de uriaș pentru că totul a devenit fragil și insuportabil de efemer în trupul mamei. Totul este vechi în jur, casa este veche, cu florile uscate rămase în pervazul ferestrei, cu scara ciobită, cu
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
fragile de oboseală și o tristețe aproape extatică precum cea care se degajă din vechile icoane. Este ca și cum am vedea totul printr-un ochi încărcat de lacrimă, o lacrimă care deformează sensibil, misterios, fiecare imagine îndepărtând-o într-un orizont hieratic al celor de neatins. Regizorul a realizat un poem, un poem în imagini al cărui text minimal se reflectă în peisaj, în arta portretului, așa cum îi reușește lui Vermeer sau vechilor maeștri iconari. Mama devine un astfel de chip de
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
pagina, o imagine de rece - dacă senzațiile se pot vedea - apocaliptic, sau doar o înserare mai pătrunsă de răcori: "Sunt sorii stinși scânteindu-și tăciunii/ Sub uraganele caste-ale lunii." Pentru cei prieteni, dintr-o margine în alta a nopții, cu hieratica, palid-capricioasa regină, frisonul e mai curînd o înfrigurată plăcere. Plăcerea unei lumi netrăite, căutate, chemate la ceasul cînd se fac și se desfac amăgiri, ceasul amestecat al gîndurilor de zi, care se așează în tăcere, și-al lacrimilor de noapte
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
brațe, pisica/ privindu-te în vremea asta, cu frica/ ei de zăpadă răsfrângându-se pe chipul tău mult/ aplecat, să te aperi de vântul cu ace/ de gheață, care caută blana pisicii, mocnind/ de flăcările fluide și nevăzute ale ființei hieratice/ care acum a rămas în urmă, nemaifiind/ reală. - mergi prin ninsoarea zvâcnită pe sală, în brațe/ cu pisica aceasta care știe tot ceea ce în ceața/ din camerele unde se-aprind luminile târzii se întâmplă./ (sau nu se întâmplă nimic.) doar
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui }uculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și dacă stăm să ne gîndim bine
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
să o numească după cum crede el de cuviință. Gherghina Costea Tot în afara oricărei îndoieli este și originalitatea Gherghinei Costea, un alt artist din spațiul decorativelor, în speță al porțelanului. Alături de lumea rafinată și barocă a Georgiei Lavric și de aceea, hieratică și fermă, a Danielei Făiniș, viziunile în filigran ale Gherghinei Costea sînt încă unul din semnele sigure că artele decorative, numite și minore, și-au cîștigat pe deplin majoratul simbolic și expresiv. Spre deosebire, însă, de programul Danielei Făiniș, care
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
meu. Te iubesc, sfi-dînd / clipa, visînd un timp inexistent. / Te iubesc acum, ieri, mîine nu există, / sufletul meu doarme treaz" (Topirea ). Deci o iubire pămîntească adresată incorporalului, un misticism feminin imanent, cu o senzualitate însă aproape anulată, resorbită în linii hieratice. Pînă la urmă atmosfera generală se arată a fi cea de castitate.
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
nu-i decât o singură salivă și un singur gust de fruct pârguit, iar eu te simt tremurând lipită de mine precum luna în apă. Oare așa simte un bărbat care nu iubește? Atunci e un sfânt pervers. Un pervers hieratic. Oliveira descrie sărutul ca pe o stază de viațămoarte, în care opușii sunt dizolvați. Cât despre femeie, aceasta nu mai e o femeie anume (deși ea rămâne și așa ceva, identitatea ei nu piere), ci o entitate cosmică, luna în apă
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
romanului Heinrich von Ofterdingen. în linie neolatină, Macedonski cedează modei egiptene lansate de Théophile Gautier, merge pe urmele simbolistului Albert Samain (cel din Cléopatre) și reconstituie o arheologie somptuoasă: "Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată în inscripții hieratici răspîndite cu belșug Prin al soarelui praf de-aur schinteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și repetat, aflat la perfectul compus și destinat să marcheze dispariția punctuală ( S-au dus în umbră zîmbitori): generațiile trec, inconștiente, în decorul mirific al naturii mereu reînviate, dar trecerea dincolo de Styx se petrece la Macedonski fără crispare, cu gesturi hieratice și zîmbete. Poezia despre moarte s-a transformat aici într-o poezie despre frumusețea vieții. Concentrarea efectelor poetice pe un spațiu minim rămîne comandamentul de bază al poeziei simbolsite macedonskiene, exigență dusă la ultimele limite în Rondeluri. I se adaugă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pentru că Macedonski - scriind această piesă la bătrînețe - se vede părăsind lumea în stilul și la statura lui Dante. Autoiluzionarea nu l-a părăsit pînă în ultima clipă! Dincolo de obsesia dantescă, să notăm că, prin îmbinarea versurilor cu proza, prin atmosfera hieratică în care se mișcă personajele, Moartea lui Dante reprezintă una dintre primele mostre de teatru simbolist românesc. Macedonski îl admira pe Maeterlinck: ecouri din teatrul acestuia, făcut din poezie evanescentă și ireal, se regăsesc la dramaturgul român. L-am examiant
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
al doilea rînd o problemă de spațiu, pentru că mai întîi este o provocare de ordin moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente, cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
ne propună o parabolă a condiției existențiale a omului viitorului care va fi manipulat, înregimentat și controlat. Din păcate, această metaforă nu are nimic comun cu imaginile medievale ale legendei lui Lohengrin. Au dispărut total acele mistere, taine și imagini hieratice, celeste ale poveștii, ne aflăm într-un univers șocant, provocator, urât până la dezgust, în care oricât am încerca să simțim muzica sublimă a lui Wagner, nu o putem racorda cu nimic la imaginea vizuală. Neuenfels cade în grotesc și parodic
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
cum ivirea protocolului atrage după sine apariția ceremoniei. Pînă și viața intimă, adică locul unde la prima vedere convențiile nu au ce căuta, pînă și ea este prinsă în matca unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
în Viforul și Luceafărul. In schimb, în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre Ștefan în basm dramatizat. Cînd eroii își pierd identitatea documentară, ei dobîndesc contururi vagi, creatoare de atmosferă; gesturile lor abia schițate, hieratice, se combină cu un limbaj aluziv. I s-a reproșat lui Delavrancea frecventa utilizare a muntenismelor într-o trilogie din istoria Moldovei, dar faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și în basme, e vorba aici de un discurs inventat
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să-i iasă din copertă, într-un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unui ținute hieratice. O dîrzenie ariană pornită dintr-un nucleu de ardere mistică, aceasta e formula de suflet a pozei lui Valeriu Gafencu. Paradoxul sfîntului este că, deși nu poate fi model pentru contemporani, rămîne un redutabil focar de coagulare a mulțimii, forța
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]