154 matches
-
instrument a fost fiica ei. Dacă veșmântul Salomeei are o sobrietate nu lipsită de eleganță, cel al Herodiadei este mai viu. Pe fondul alb al pânzei care o acoperă asemeni unui sari, se află flori. Chipul ei are ceva din hieratismul mut al tahitiencelor lui Gauguin, un chip hindus de divinitate crudă și impenetrabilă. Sub talgerul pe care se află capul sfântului avem un vas decorat cu motive populare românești și un pahar. Ca și în alte tablouri cu aceeași temă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzualitate morbidă sau de perversitate proprie personajului tratat conform esteticii decadente. Asemeni unei țărănci care-și bocește soțul sau copilul mort, Salomeea se apleacă asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism, în cheia iconografiei bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare admirație. Cecilia Cuțescu-Storck a utilizat culori foarte vii, pastelate, cămașa Salomeei are albul cămășilor țărănești, sugerând simplitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vizuală, care impun acestor imagini rigoarea, ordinea și armonia, asemenea unor expresii lumești ale calităților divine. Acestui ansamblu de caracteristici i se mai adaugă și un anume decorativism, ce caută să exprime în mod simbolic expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
hazardul, paranoia creatoare, dicteul automat, hipnoza și pasele mesme-rice, și până la urmă chiar și tragicul militantism politic al "internaționalei" suprarealiste au fost interpretate greșit ca o nevoie de libertate. Ele au fost de fapt o nesecată sete de constrângere, de hieratism, de sacrificii rituale, de 107 legi la fel de dure, de neînțeles și de inflexibile ca și cele ale lui Moise sau ale credințelor aztece. Nu există o poezie mai puțin liberă decât cea suprarealistă, în care totul e subordonat unui atotputernic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Gogh, nefericirea. Pentru Giacometti, neantul. Pentru Boltanski, Holocaustul. Tăcerea ființelor, pentru Balthus. Sau, pur și simplu, respectul fotoreporterului pentru ființa vie pe care o vizează cu obiectivul său. Prinții italieni imobilizați de Feigenbaum în palatul lor roman au mai mult hieratism, dar mai puțină sacralitate decât instantaneul luat pe furiș al unui coolie chinez pe o uliță din Shanghai de către modestul Cartier-Bresson, fiindcă avem sentimentul că primul se crede superior modelelor sale, ori egalul lor în superioritate, și nu cel de-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
putea pretinde. Pentru Gordon Craig, regizor englez care dorește, precum Pigmalyon, să fasoneze "supramarioneta", și Oscar Schlemmer, regizor german care creează "baletul obiectelor", secretul unui joc perfect constă în tratarea corpului actorului ca pe o marionetă pentru a-i conferi hieratismul sacru care caracterizează foarte vechea păpușă din lemn. 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă Descoperind resursele unite ale muzicii și luminii, Adolf Appia (1862-1928) transformă arta scenică. Pasionat de muzică 7, el își elaborează teoria pornind de la reflecția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le veți vedea", declară el în Discursul pronunțat la prima reprezentație a lui Ubu-Rege la Teatrul Operei, la 10 decembrie 1896. Mai mult decât folosirea marionetei, el dorește de fapt un joc actoricesc care să se apropie de hieratismul misterios cu care este ea dotată. "Căci, scrie Jarry, oricât de marionete am vrea să fim, n-am atârnat fiecare personaj de un fir, ceea ce ar fi fost dacă nu absurd, cel puțin foarte complicat pentru noi, și pe urmă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe el însuși." 1.5. Craig și supramarioneta Pentru Gordon Craig (1872-1966) care, în Arta teatrului (1905)19, retrasează istoria artei de la origini până în secolul al XX-lea, realismul reprezintă o cădere. Arta, investită în Antichitate cu grava maiestate a hieratismului, a decăzut, după părerea lui, începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde, invitat de Stanislavski, dirijează spectacole, montând în special Hamlet. Demersul său este asemănător celui al lui Appia, despre care nu știe nimic până la întâlnirea lor de la Zürich în 1914. Geniul lui Craig constă în a fi meditat atât asupra hieratismului, cât și asupra mișcării. El are sentimentul că trupul omenesc, imposibil de domesticit cu adevărat, este un instrument puțin fiabil. Slab, el îl trădează pe neașteptate pe artist. "Trupul omenesc refuză chiar faptul de a servi drept instrument sufletului, sentimentului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi amintesc că toate lucrurile se nasc din Mișcare, inclusiv Muzica; și mă felicit că avem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
află la baza întregului teatru vechi." Tadeusz Kantor 29(1915-1990), în Polonia, care a amestecat pe scenă actori și manechine, în Clasa moartă (1975) de exemplu, a experimentat, cu o fecunditate fără egal, una din căile deschise de Artaud, asociind hieratismul paiaței și mobilitatea actorului. Artaud i-a permis Occidentului să redescopere acea putere expresivă a gestului pe care o vor exploata după el mulți regizori și scriitori, ca Ionesco, de exemplu, care visează la realizarea acestui teatru al gesturilor. "Cu ajutorul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real; la o neatenție a privitorilor, se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice, din recurența motivelor cu aură sacralizantă (fluturi, îngeri, fecioare, liră, crini), din hieratismul gestual, muzica interioară a versurilor accentuând inefabilul. Dacă în Nopțile migratoare mitul central era cel al nașterii, în Zodia măslinului (1974) mitizată este epoca de aur a poeților, având ca simbol măslinul. Versul izvorăște din neliniște, din suferință, din așteptarea
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
fiind totodată o luptă cu timpul: „Împotriva Absenței / și a Uitării cumplite / fiecare poem al meu / este o auroră / pururi din cenușa mea înălțându-se” (În umbra Paradisului). În Cartea runelor (Adaos la Parnasul dacic) (1976) se păstrează caracterul imnic, hieratismul, mistica, dar se îngustează sfera de referință la poeții români. Astfel, Eminescu „de tânăr a învățat limba Melancoliei”, el arată „calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile din Pământ (A. Dovjenko, 1930) ating un maxim jenant în momentul uciderii țăranului apostol al colectivizării de către omul vechii orânduiri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizanțul nu clasicizează, literar vorbind, numai această dispută, el impune un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul ascetic și implicarea în viața cotidiană precipită în coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioară. Ea este decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie 20. Răceala desenului și vioiciunea cromatică, mixajul de sfânt și cavaler, literatura teologică
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
asiatice și sud-americane! - nu ar fi fost vizibilă o asemenea clipă de gestică simplă, umană, a uneia dintre acele Figuri ce trebuia să impresioneze și să intimideze, până În cele mai ascunse fibre ale subconștientului, milioanele de „supuși”, tocmai printr-un hieratism de origine asiatic-medievală, acea rigiditate a Figurii conducătoare ce nu trebuia Întrevăzută, ca și Faraonii vechiului Egipt, decât Într-o unică ipostază sacrosanctă. Teribilă tocmai prin neasemănarea ei cu tot ceea ce era natural sau comun, firesc sau previzibil unui ins
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a patra fată, cea cu mintea rătăcită, și eu mai mult oarbă! luna bate din același loc, cont curent BCR IBAN RO 25 RNCB *** debit, 102 lei sînt în el, era căzut după banchetă! da, băncile lucrează și zilele astea, hieratism de text în interpretarea fatal antropomorfă, Saul Bellow Darul lui Humboldt, mersul împiedicat face specificul creatorului, luna sacul țîței pe trei sferturi luminat, textul hieratism, mesajul ermetism, cu lecturile lui din Eminescu, Iașul electric în teritoriu figurează noaptea între imobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
102 lei sînt în el, era căzut după banchetă! da, băncile lucrează și zilele astea, hieratism de text în interpretarea fatal antropomorfă, Saul Bellow Darul lui Humboldt, mersul împiedicat face specificul creatorului, luna sacul țîței pe trei sferturi luminat, textul hieratism, mesajul ermetism, cu lecturile lui din Eminescu, Iașul electric în teritoriu figurează noaptea între imobile, volumetria retezată de sol a ucis arhitectura, aripile peronului pe garnituri vecine, timpul reluat de călătorie. XXIV. CĂLĂTORIA BASARABIEI Nicolina Ungheni Bălți Ocnița Otaci Dondușeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
granițe, lăsat pe două vămi, toate din România! ne ții în oglinda retrovizoare de interior, în față se înghesuie, granitul mamei sovietice cu eroismul fiului mort în război, victorie în monumente, a răsărit alături crucea, tricolorul troiței, marea taină în hieratism național, droage prin curți, Balcania, chiar Muntenia, așternuturile Galați pe lunca în miriște, Cîșlița-Prut luciul apei în zece metri, în cincisprezece, roade la șosea, bicicleta culcată în iarbă pe el, locuri rele cu martori de eroziune monticuli pe ogașele duse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
solemnitatea sub care poeții le-au înfățișat de obicei, ocolind pe departe voința de a fi oracol al ultimelor înțelesuri ale vieții, la care totuși ajunge și revine stăruitor. Slujitor de mistere fără îndoială, noul poet preferă costumului preoțesc și hieratismului, chiar evoluând prin altare, cămașa deschisă la piept, mânecile suflecate și umorul benign. Gluma delicat tristă, fără clovneria sau sarcasmul altora, e identitatea lui în a gândi ideea de viață și de moarte. Ingenuitatea comunică o experiență fundamentală de viață
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în care, însă, ia peste picior insula de adopțiune este cel mai adesea greu perceptibil. Tentaculele culturii japoneze în care s-a născut fac din Kazuo Ishiguro, în chip paradoxal, un adevărat Desperado al sensibilității înnăbușite în egală măsură de hieratism și ironie. The Remains of the Day (Rămășițele zilei) și The Unconsoled (Nemângâiații) se desfășoară pe o scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
polițienească stimulează curiozitatea și ne împinge pe un drum neașteptat. În chip cu totul special, textele lui Ishiguro suferă dacă nu sunt recitite. Ele sunt făcute să ne dea de furcă, să nu se dezvăluie, să ascundă tumultul european sub hieratismul japonez. Înțelesul titlului e dezvăluit abia în final. Lumea plutitoare a plăcerilor înserării a născut tablourile înșelătoare ale lui Mori-san, care e Sensei, Maestrul. Această lume piere în zori. Ideea de a surprinde plăcerile nopții, de a preamări lumea plutitoare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să le dezlegăm, deși viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin"449. Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]