154 matches
-
fel ca și casele oamenilor, fiind integrate cu totul naturii înconjurătoare. Pictorii au reprezentat artistic neabătându-se de la erminia bisericească, ideile dogmatice, principiile moralei creștine, scene din istoria omenirii, momente importante din viața Bisericii și portrete de ctitori și sfinți. Hieratismului rigid al prototipurilor bizantine, meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane. Din Țara Românească este preluată scena sinaxarului, întâlnit la Cozia încă din secolul al XIV-lea, și tot de la Cozia se împrumută scene cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Întreb dacă este o nebunie să te Îndrăgostești de o statuetă; e beat de soare, dar sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Rigvedic al creației sau tabloul în desfășurare echivalent din Scrisoarea I eminesciană. De asemenea în viziunea vechilor egipteni piramidele și raporturile lor cu marile coordonate ale universului, supradimensionarea statuilor, expresia privirii îndreptată dincolo, spre transcendent exemplu absolut bustul reginei Nefertiti -, hieratismul armonizator al figurilor în pictură; pe de altă arte, acel poem sublim, Declarația de inocență, din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele, frumosul, dreptatea, măiestria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
1928. Împrumuturile care i se atribuie în prelegerea a XIII-a, Iubirea ca instrument de cunoaștere, sunt cu totul neconvingătoare, atât sunt de generale temele invocate. Nu vedem de ce o afirmație precum aceea că mistica se caracterizează prin tendința „înspre hieratism, înspre un fel de încremenire, înspre staticism“ trebuie neapărat să „valorifice“ informații din cartea lui Underhill (lăsând la o parte faptul că paginile indicate sunt neconcludente). Singura coincidență e remarca asupra existenței unui punct fix in spatele curgerii universale heraclitiene
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real; la o neatenție a privitorilor, se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari distanțe învăluite în ceață. Nu există poem în care să nu apară ceața ca motiv, înăuntrul căreia personajele nu sunt, ci le bănuim că ar exista, păsările rămân fără cânt, un anume hieratism domină melancolia poetului. Principiile eterne ale naturii, aerul, apa, pădurea capătă semnificația unor evenimente umane fundamentale, desfășurate într-o geografie cu contururi ferme, dar sustrase timpului, evocarea este nostalgică, exprimând dorul de călătorie; mișcarea interioară, neliniștea întreținută de instinctul mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pândește ceasul galben al toamnei, timpul treaz,/ Când seara prea mâhnită pe cataligi coboară." Ca și Alexandru Andrițoiu, Ion Brad este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile din Pământ (A. Dovjenko, 1930) ating un maxim jenant în momentul uciderii țăranului apostol al colectivizării de către omul vechii orânduiri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări prerafaelite (Serenadă, Imn profan), anticipate, prin religiozitate și hieratism grațios, de Cincinat Pavelescu (Fecioara, Bisericească). Dintre marii poeți români ai secolului al XX-lea sunt prezenți, la începuturile creației lor, în paginile L. G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia Și toate, semnată V. George, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
dimensiunea metafizică, iar sinteza („solidarizarea”) lor poate să ducă la armonia socială. Eseistul nu ezită să confere „realității metafizice” rolul primordial, în contextul spiritual al căutării „valorilor transcendente” (Despre noua spiritualitate, 1929). „Atmosferei” religioase a educației, apropiată ca sens de „hieratismul lumii patriarhale”, îi opune, cu o exagerare voită, mecanicismul modern (Știință și spirit metafizic, 1935, Religia în școala primară, intitulat apoi Inițierea religioasă a copilului, 1936-1939). Întrucât religiosul și etnicul constituie căile prin care „personalitatea” poate să comunice cu totalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
din stemă parcă”, nici chingile formei fixe (sonetul) nu întunecă înfiorarea, uneori muzicalizată simbolist, în fața timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
vezi di coconița, hai! Cum o sa-țu dau țințizeți la c... acus acus..." GRIGORE ALECSANDRESCU Într-o bună parte a ei, poezia lui Gr. Alecsandrescu (1810-1885) este un ecou lamartinian. "Meditația", "reveria", "armonia" în natură, religiozitatea, "rugăciunea", oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și din Gil Vicente), dar în fond e un petrarchist, și, cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul erotic, estetismul pictural, mai mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina a o mie de făclii: Dusă-n vals o credeai fee, Nu femeie, Avea aripi, nu picior: Și n-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la gunoi în curând. ION AL.-GEORGE Clasicismul lui Ion Al.-George este arheologic. Poetul evocă trecutul daco-roman, restabilind până și litera latină (procedeul, parnasian, era și al lui Vasile Pîrvan). De fapt poetul minulescianizează, înlocuind Ecbatana cu Roma și hieratismul asiro-babilonean cu antichități romane (S. P. Q. R., castre, aqvile, lyre, kratere). GEORGE MURNU Adevăratul clasicist este macedoneanul George Murnu. Apariția Iliadei în românește (1907) constituie un moment fundamental în evoluția limbii române. Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște păsări albe, călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări - Un cântec trist adus de marinarii Sosiți din Boston, Norfolk Și New-York, Un cântec trist ce-l cîntă-ades pescarii, Când pleacă-n larg și nu se mai întorc. Există un hieratism minulescian, moștenit într-o măsură și de la Macedonski, nu lipsit de cabotinism, însă grațios tocmai pentru asta. Iser, care a ilustrat poemele, a înțeles foarte bine latura lui de estetism teribil. Într-un templu turcesc, ard în sfeșnice vechi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în poartă de trei ori, luna pare un cap de ghilotinat. La toate astea se adaugă monologul sepulcral, sentențios: Taci, Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci. În poeziile din ultimile două decenii, hieratismul exotic e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
verzi și roșii trece pe uliți pline de rufe albe. Ca și Th. Gautier, Adrian Maniu e un artist plastic refulat care se consolează în poezie. Ca pictor în cuvinte el e însetat de aurărie, de colori focoase și de hieratism linear (stil de icoană). În Salomea, poem cu teribilități, ne întîmpină miniul: Să vie Salomea Ca un șarpe, tîrîndu-se spre strachina cu lapte, Cu ochi de aur în aurii inele, Cu pleoape de cerneală, Cu tâmplele înrămurite de vine verzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai am de trăit. Ieri îți făcusem încă poezii, Cu versuri dulci, triste cum îți plac ție, Și cum ai multe, dacă le mai ții... Vai, ce amară doctorie. Ingenuitatea se preface pe încetul în sens al miraculosului și în hieratism creștin. În târg servitoarele, ca și săvârșind o taină, se spală pe picioare. Măgarul cu cruce pe spate, pătruns de calitatea sa de simbolizator al inocenței, paște cu umilitate. Apare și cîte-un detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
BALTAZAR Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Totul continuă a fi material: Fecioara Maria a legat rod ca un pom. * Lepădați-vă coarnele moarte bătrânilor cerbi cum pomii își lasă frunza uscată... însă aureolat: Toate turmele pământului au aureole sfinte peste capetele lor. Poetul aplică un puternic hieratism bizantinizant. Tineri goi și fecioare albe trec în procesiuni, sălbăticiunile migrează apocaliptic spre orașe: Din depărtate sălbăticii cu stele mari doar căprioare vor pătrunde în orașe să pască iarba din cenușă. Cerbi cu ochii uriași și blânzi intra-vor în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să le dezlegăm, deși viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin"449. Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îndrăgostiții se plimbă prin parc vegheați de luna albă și plină, până la eleșteu, când femeia, cu ochii închiși, "își lasă capul pe umărul lui", și "gurile lor se întâlniră în sfârșit", într-un sărut elegant și decorativ, teatral, de un hieratism ce îngheață tabloul. Dar Mili e trezită din visul cel frumos de "clipocitul apei pe fundul căreia văzu acum pe Luțica, înecată" e ultima privire în oglindă a femeii care, iubind, se desparte de viață, de Luțica cea "ră de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema. Vorbim aici despre cum sunt concepute încadraturile, despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului de teatru, insistând neanța în trăire și pe relațiile ambigue între personaje. Înainte de tăcere nu este o ecranizare a nuvelei lui Caragiale (În vreme de război
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]