264 matches
-
mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică, o trasmigrare, prin revelație creștină. Același înțeles creștin al judecății de apoi identifică semnificația asumării mesajului cu parabola biblică a lui Saul: „Zorile crapă cu silă,/ toate la judecată se strâng.// Mironosițele femei dau buzna spre staul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
definițiile date până În prezent fenomenului religios prezintă o trăsătură comună: fiecare definiție opune, În felul său sacrul și viața religioasă profanului și vieții laice. Dar dificultățile apar când trebuie delimitată sfera noțiunii de =sacru=” . Sacrul devine accesibil omului prin mijlocirea hierofaniilor. Orice hierofanie este o manifestare a sacrului. Numeroase obiecte pot deveni adevărate receptacole pentru sacru și aici Întâlnim paradoxul său: „manifestând sacrul un obiect oarecare devine altceva, fără a Înceta să fie el Însuși, deoarece continuă să participe la mediul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
până În prezent fenomenului religios prezintă o trăsătură comună: fiecare definiție opune, În felul său sacrul și viața religioasă profanului și vieții laice. Dar dificultățile apar când trebuie delimitată sfera noțiunii de =sacru=” . Sacrul devine accesibil omului prin mijlocirea hierofaniilor. Orice hierofanie este o manifestare a sacrului. Numeroase obiecte pot deveni adevărate receptacole pentru sacru și aici Întâlnim paradoxul său: „manifestând sacrul un obiect oarecare devine altceva, fără a Înceta să fie el Însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic Înconjurător
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sacru și aici Întâlnim paradoxul său: „manifestând sacrul un obiect oarecare devine altceva, fără a Înceta să fie el Însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic Înconjurător” (/14). Așadar, sacrul nu se prezintă În formă pură. În general, dialectica hierofaniei presupune o alegere mai mult sau mai puțin evidentă, o singularizare. Detașarea hierofanică se realizează numai În raport cu restul (care Înconjoară obiectul, dar și cu obiectele Însuși; continuând să rămână ceea ce este, acesta dobândește o nouă dimensiune, a sacralității). Sacrul transcende
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
total și perfect adecvat, după cum nici profanul nu se lasă complet transformat În sacru. Față de sacru, omul manifestă o atitudine contradictorie: pe de o parte să se asigure și să și sporească realitatea printr-un contact pe cât posibil benefic cu hierofaniile și kratofaniile; pe de altă parte, se teme să nu-și piardă cu totul identitatea și realitatea proprie dacă se integrează Într-un plan ontologic superior condiției sale profane. Prima tendință este deosebit de accentuată la primitivi, dornici să trăiască În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să dezvăluie morfologia schimbătoare a sacrului pe de o parte, devenirea lui istorică, pe de altă parte”. ( /21). Istoricul religiilor are În vedere faptul că sacrul se manifestă totdeauna Într un anume context istoric, Însă aceasta nu Înseamnă că orice hierofanie, orice experiență mistică, oricât de personală și de transcendentă ar reprezenta un moment unic și irepetabil În economia spiritului. Obiectele care „manifestă sacrul” sunt de o mare diversitate și prin aceasta, ele nu Încetează să rămână ceea ce sunt, să participe
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
deși un obiect care manifestă sacrul dobândește o anumită valoare Întrucât participă la o realitate transcendentă. Forța exterioară pe care o captează singularizează obiectul, Îl diferențiază conferindu-i valoare și semnificație. Dinamica amintită anterior Își găsește expresia deplină În diversitatea hierofaniilor, ca modalități de manifestare a sacrului. Conținuturile „revelate de toate hierofaniile”, supuse analizei riguroase, conduc la un sistem de afirmații coerente, la o teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
participă la o realitate transcendentă. Forța exterioară pe care o captează singularizează obiectul, Îl diferențiază conferindu-i valoare și semnificație. Dinamica amintită anterior Își găsește expresia deplină În diversitatea hierofaniilor, ca modalități de manifestare a sacrului. Conținuturile „revelate de toate hierofaniile”, supuse analizei riguroase, conduc la un sistem de afirmații coerente, la o teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și „istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și semnificație. Dinamica amintită anterior Își găsește expresia deplină În diversitatea hierofaniilor, ca modalități de manifestare a sacrului. Conținuturile „revelate de toate hierofaniile”, supuse analizei riguroase, conduc la un sistem de afirmații coerente, la o teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și „istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să dezvăluie toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a sacrului. Conținuturile „revelate de toate hierofaniile”, supuse analizei riguroase, conduc la un sistem de afirmații coerente, la o teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și „istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să dezvăluie toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit să raporteze noțiunea de sacru la formele istorice ale vieții religioase iudeo-creștine și va pleda pentru
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și „istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să dezvăluie toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit să raporteze noțiunea de sacru la formele istorice ale vieții religioase iudeo-creștine și va pleda pentru renunțarea la prejudecățile didactice și la ipotezele evoluționiste În „explicarea sensului trecut sau actual al sacrului În culturile arhaice
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
pentru renunțarea la prejudecățile didactice și la ipotezele evoluționiste În „explicarea sensului trecut sau actual al sacrului În culturile arhaice”. ( /30) În anumite momente istorice „fiecare grup uman a transsubstanțiat un anumit număr de obiecte, animale, plante, gesturi etc., În hierofanii și e foarte probabil că până la urmă nimic nu a scăpat acestei transfigurări continuate pe durata a zeci de milenii de viață religioasă”. 31). Este o supoziție ce Îngăduie afirmația că lumea se dezvăluie ca un organism viu, real și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
zeci de milenii de viață religioasă”. 31). Este o supoziție ce Îngăduie afirmația că lumea se dezvăluie ca un organism viu, real și sacru, În care se manifestă diverse modalități ale sacrului, ca izbucniri de forță și În care ontofania, hierofania și kratofania se contopesc. Instituind și relevând ființa, hierofania este concomitent și o ontofanie, o dezvăluire a ființei. În orice hierofanie, chiar și În cea mai elementară, se poate constata acest act misterios și paradoxal: ceva străin, total diferit se
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
supoziție ce Îngăduie afirmația că lumea se dezvăluie ca un organism viu, real și sacru, În care se manifestă diverse modalități ale sacrului, ca izbucniri de forță și În care ontofania, hierofania și kratofania se contopesc. Instituind și relevând ființa, hierofania este concomitent și o ontofanie, o dezvăluire a ființei. În orice hierofanie, chiar și În cea mai elementară, se poate constata acest act misterios și paradoxal: ceva străin, total diferit se manifestă prin obiecte și ființe care, deși sunt integrate
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
real și sacru, În care se manifestă diverse modalități ale sacrului, ca izbucniri de forță și În care ontofania, hierofania și kratofania se contopesc. Instituind și relevând ființa, hierofania este concomitent și o ontofanie, o dezvăluire a ființei. În orice hierofanie, chiar și În cea mai elementară, se poate constata acest act misterios și paradoxal: ceva străin, total diferit se manifestă prin obiecte și ființe care, deși sunt integrate lumii „naturale”, „profane”, devin receptacole și vehicule ale unei realități transcendente, fără ca
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ceea ce este nelimitat cu ceea ce este limitat și determinat. Ori, de asemenea probleme, cugetarea filosofică nu este deloc străină, ci dimpotrivă, de aici Își trag seva toate marile sisteme și gânduri metafizice. Putem decela trei momente constitutive ale structurii oricărei hierofanii: obiectul natural În contextul lui natural, conținutul relevat-acel „ganz andere” (R. Otto)și obiectul transfigurat, purtător al dimensiunii sacralității, devenind astfel o punte de legătură, un mediator ce relevă altceva, cu totul străin de el Însuși. Fie că hirofania este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mit, simbol sau o lege morală, „actul dialectic rămâne același: sacrul se manifestă prin altceva decât el Însuși Însă niciodată În Întregime și În mod imediat sau În totalitatea sa”. ( /43). Purtătoare ale unor mesaje ce relevă (și) situații existențiale, hierofaniile sunt percepute ca structuri ce formează un limbaj prereflexiv necesitând o hermeneutică, astfel Încât descifrarea „mesajului” de către istoricul religiilor duce la Îmbogățirea conștiinței.” Cu atât mai mult se impune descifrarea mesajului cu cât „nu există fapt religios În stare „pură”. El
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Manifestându-se printr-un fragment material oarecare ce se identifică cu profanul, sacrul Îi modifică acestuia propria realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
poate vorbi de existența a două varietăți de sacru: prereligios și postreligios. „În primul caz sacralitatea se identifică cu cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității. Mai mult, Însuși sacrul de factură mistică a putut să apară pentru că a existat mecanismul psihologic general al semnificării și sacralizării
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
prezintă rupturi, falii, există porțiuni de spațiu calitativ diferite de celelalte” (/21). Vorbim astfel de spațiu sacru și de spațiu profan. Sacralitatea unui spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale Întâmplărilor de la origini; astfel de urme sunt hierofanii. El participă la un „centru” al lumii, „centru relativ din punct de vedere logic (de vreme ce orice spațiu sacru are sau este un centru al lumii), dar absolut din punct de vedere ontologic” (). „Centrul” este un fel de „punct zero, originar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
orice natură ar fi, este Întotdeauna un precedent și un exemplu, nu numai În raport cu acțiunile omului (sacre sau profane), ci și În raport cu propria lui condiție; mai mult: un precedent pentru modurile realului, În general. Pentru M. Eliade, mitul constituie o „hierofanie”, o manifestare a sacrului, „o structură și un limbaj prereflexiv, care necesită o hermeneutică particulară” (). Această structură este purtătoare de sens, semnificație, mesaj, necesar a fi decodate și interpretate. Orice mit obligă la descifrare și interpretare, Întrucât conținutul său semnificativ
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Este vorba de integrare, de unificare și nu de fuzionare, deoarece „simbolismul permite trecerea , circulația de la un nivel la altul, de la un mod la altul, integrând toate aceste niveluri și toate aceste planuri, fără Însă să le fuzioneze” (/412). Spre deosebire de hierofanie care instituie o discontinuitate În experiența religioasă prin ruptura sacruprofan, un simbolism realizează „solidaritatea permanentă a omului cu sacralitatea” (/408). A doua apreciere a simbolului arată pregnant dubla sa funcție: existențial unificatoare, și cogniscitiv deschisă, interpretativă, reductibilă la prima funcție
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
experiențele omenești, numai două au acces la această stare de grație: iubirea și moartea”. În viață nu există nici o deosebire Între „miracol” și „fapt ordinar” teorie importantă a lui Eliade care, pe de o parte, stă la baza conceptului de „hierofanie” din scrierile sale științifice, pe de altă parte, fundamentează tematica „irecognoscibilității miracolului”, ilustrată de numeroase opere literare. „Miracolul are această singură deosebire de un fapt ordinar (...) că nu poate fi deosebit (...). Irecognoscibilul este forma perfectă de revelație divină; căci divinitatea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
stabilească o legătură cu această lume care nu mai trăiește decât În memoria lui imperfectă. El vrea să spună ceva, să dezvăluie existența unei lumi vechi, dar memoria Îl trădează. Narațiunea mitică trăiește În (și prin) acest proces de succesiune hierofanii și ocultări. Când o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează În același timp, devine criptic. Aceasta este adevărata dialectică a sacrului, prin simplul fapt, de a se arăta, sacrul se ascunde” (). Acest mecanism este Înțeles exact de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
decât În memoria lui imperfectă. El vrea să spună ceva, să dezvăluie existența unei lumi vechi, dar memoria Îl trădează. Narațiunea mitică trăiește În (și prin) acest proces de succesiune hierofanii și ocultări. Când o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează În același timp, devine criptic. Aceasta este adevărata dialectică a sacrului, prin simplul fapt, de a se arăta, sacrul se ascunde” (). Acest mecanism este Înțeles exact de Dumitrescu și noii anchetatori („lectori” care Încearcă să citească un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]