593 matches
-
o să biruiască lumea. Ah, dar ce dezamăgire! În zadar mai caută cercetătorul său ochi un suflet semen, iar dacă zilele sale de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
hieratica bizantină și postbizantină, prelucrată, la rîndul ei, în funcție de o permanentă nevoie de mișcare a imaginii, cu întreaga civilizație a portretului de factură clasică și modernă, Vladimir Zamfirescu ajunge la o sinteză unică a formei, în care anatomismul occidental și hieroglifa orientală se susțin reciproc și propun o nouă realitate a imaginii. Pe de o parte, sînt conservate toate datele unui figurativism coerent și foarte exact în structurile sale esențiale, iar, pe de altă parte, aroganța antropocentrismului și retorica unei corporalități
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar indecizia, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericească spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
oroarea de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e tot ce-i poate fi mai străin lui Arghezi. Proteu e zeul care îl întruchipează, dar, dacă ar fi numai atât, ar fi prea puțin
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Alexandru Țipoia: Problemelor imediate, legate de comanda oficială și de promisiunea unei poziții sociale și a unei cariere profitabile, artistul le-a preferat austeritatea, rigoarea morală și prezența publică discretă pînă
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
lui septembrie, am descoperit că uitasem să scriu. Nu mai puteam scrie literele alfabetului pe care-l învățasem la școală. Cu creta, febril, îngrozit, scriam pe ușa șurii, pe ieslele din grajd... dar erau niște semne ciudate, un fel de hieroglife, în nici un caz literele acelui alfabet, litere pe care, iată, le puteam citi fără nici o problemă. Ajunsesem, iremediabil, un cititor. Puteam să ,aud", dar nu mai puteam ,vorbi", în noul univers în care mă introdusese școala. Nu știu cînd și
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a-i incrimina fățarnic: „Crește hîrtia scrisă, fosforică varză,/ și-Alexandria, tomuri cu tomuri e arsă./ Ardeți de vii volume, suluri de-arhive,/ ca șerpii să sfîrîie’n foc hieroglife!” (Împăratul Negru). Cenzura și obligatoria aservire a poeziei directivelor „realist-socialiste”: „Sclavă, poezia la stîlp vede prin roz,/ și’n jur canibalii surîd fioros./ Vracii practică voo-doo-acasă” (ibidem). Dezmățata propagandă și cultul impudic al vremelnicilor lideri comuniști: „Nu vedeți Cezarii moderni
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
amândoi capul în pământ” (p. 48). Mai puțin lăudabile găsesc imaginile de modă veche, dar, ca să zic așa, nu destul de veche („frumoasa coadă a interesantului tău ochi”, citim la un moment dat, într-un tribute to, sau, în altă parte, „hieroglife pictate în aburii nopții”). Aici, Bogdan-Alexandru Stănescu se lasă purtat de val și își miniaturizează prea repede metaforele de largă respirație. Regimul de funcționare al poeziei lui nefiind însă acela discret confortabil, al schimbului de amabilități, alunecările de stil devin
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
identitate muzicală și imagistică proprie, semn al căutării neliniștite a mereu altor forme de expresie. Primul grupaj de versuri, intitulat Preludiu pentru mâna stearpă, publicat de revista România literară încă din 1998, debutează sub semnul misteriosului ochi al vrăjitoarei Circe, hieroglifă a unei priviri magic-poetice înnoitoare: „Abia țesut păienjeniș de gene, bătăi de aripi/ Aducând miresme, zgomote blânde ca-n auz de prunc,/ Cer nămolit sau limpede - cusut,/ Ochiul lui Circe cumpănește lumea” (Ochiul lui Circe). Meditațiile lirice grupate aici sunt
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > STRĂDUINȚĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului STRĂDUINȚĂ! Mă străduiesc din hieroglife, Să te descifrez precum Champollion, Prin aceste scrieri apocrife, Să redevin pe drumul vieții om. Îmi ung angrenaje ruginite, Cu acele cuvinte de iubire, Pe care le aranjez, revizuite, Într-un scrin, pentru nemurire. Nu mai sunt acel tânăr izvor
STRĂDUINŢĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360771_a_362100]
-
cititul, matematica și oarece noțiuni științifice, la nivelul de cunoaștere din vremea aceea. În urmă cu peste 3.000 de ani, preoții Egiptului faraonic îi învățau pe viitori scribi știință redactării și a descifrării manuscriselor - pe baza complicatului sistem al hieroglifelor -, iar în India antică, tot preoții erau cei care predau gramatică, științele, filosofia, alături de Vede - cărțile sfinte ale religiei hinduse. Învățăceii chinezi studiau și ei poezia, filosofia și religia, culturii chineze apartinandu-i, de altfel, cativa mari cărturari ale căror
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
Lowry de ce Nux Vomica, și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțată În copac, și din Țoiu, de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un tom Întreg cu sigle pentru fiecare autor. Mici hieroglife care la un moment dat ar Începe să se repete anulîndu-le identitatea pînă la nașterea unui nou alfabet și mai Întîi fiecare scriitor ar deveni o literă și pe urmă grupe și clase Întregi de autori s-ar topi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent Într-o gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea depărtare, o mînă răsfoind o carte va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curcubeul, apoi, păsările, peștii, spicele, arborii, iarba, omul (bărbatul și femeia) și celelalte. Reprezentarea este nu atât picturală, cât iconică, înțelegând prin aceasta că, sub conturul fizic, versul surprinde sufletul tainic, forma fiind nu înfățișarea propriu-zisă, cât mai ales semnul, hieroglifa cu care alfabetul esențial al înțelegerii profunde marchează componentele lumii; deasupra tuturor, dar și în toate, Ființa Supremă. Exercițiul de iconar al domnului Onuc Nemeș se prelungește și se completează în vers, întregind un sentiment congener cu venerația și rugăciunea
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă îmbrățișează enigmatic timpul, acolo unde cerul se îneacă-n marea verde a frunzelor pădurii despletite din care orizontul nu se vede. M-atinge pe furiș lumina strecurată în ghicitoarea hieroglifelor barbare săpate necondiționat pe trunchiuri scânteietoare-n licăririle solare. Mă cheamă murmurând pădurea, cu mii de voci ademenindu-mă sfioasă, mă-ntind spre ea plutind prin frunze și, uimitor, simt c-am ajuns acasă! Referință Bibliografică: PĂDUREA / Mihaela Alexandra Rașcu
PĂDUREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363013_a_364342]
-
e un deliciu al simțurilor când sunt lăsată în pace pot auzi mai bine copacii mâinele de azi e încă o trapă în scena perfidiei umane și-atunci mi se relevă inscripția de pe piatra de hotar dintre singurătate și singurătate hieroglifele dansează în ochi tocul zdrobește sticla gândul se aruncă de la etajul șapte al unei clădiri în formă de pi pescărușul e de piatră vopsit cu alb valul visului a înțepenit între două țărmuri uite ce sculptură frumoasă - spune copilul și
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
calitate, dar și o rețetă pentru împrospătarea memoriei cititorului modern cu instantanee literare contemporane, la fel de valoroase. Indirect, exegeza autoarei focșănene - o poetă redutabilă, printre multe altele - respectă întrutotul semnificația actului critic, așa cum îl definește Nicolae Manolescu: Marea operă este o hieroglifă. Înfățișarea ei plauzibilă e doar un semn, o convenție: sugestia unei existențe interioare latente, care, spre a deveni activă, reclamă percepția estetică. [...]. Critica e posibilitatea de a „inventa” această realitate infinită a operei. (Gheorghe A. STROIA) COLECȚIA LIRIK ***1. AURA
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului de aceea "De la un timp" hârtia a devenit ceva desuet, nici arbori nu mai sunt pentru celuloză, prea mulți s-au tăiat pentru alte-orizonturi. De-aceea, "de la un timp" poeții au început să-și scrie hieroglifele pe zidurile sufletelor, firave plăsmuiri mișcătoare și, fiindcă nu mai există încă un Champollion, ele se mumifică pe rafturi și-n noi crește Marele Gol. Referință Bibliografică: de aceea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul I
DE ACEEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366974_a_368303]
-
Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelor Peste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor. Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor și-a scris numele de copil, Mici hieroglife încrustate de curcubeul vechiului timp, Se-ntoarce cu gustul vântului și-al sării pe obraji, cu-aroma ploii în păr, Și ea, fântâna înțeleaptă, ochi pașnic retras prin umbra deșertului sonor. Înconjurată de Lumină, Porțile-i deschid lotusul cu o
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în adâncul Infernului. Cel care pătrunde în flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul vă descifra hieroglifele sufletului tatuat, Există o cale de salvare - Voința prin care deții controlul! Privește spre sursă de lumină, fie ea palida, difuza, dar lumină, dacă există culoare există și lumina, chiar dacă nezărita! Renunța să mai caute, se trezi din mlaștină disperării
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
în sărut pe când ochii clepsidrei pândeau din colțuri de umbre. Ploile aveau gust de mierle și toamna cu plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
nu reiese de undeva că ar avea de gând s-o refuze (încearcă numai temporizări) când Ea îi va face marea surpriză, de-o viață-ntreagă, special pregătită ( Ci sînt eu însumi un poem / Scris de chiar Domnul Dumnezeu, / O hieroglifă-n Marea-i Carte, / La potrivit soroc, odată, / Să îl „citească” Doamna Moarte...; Moarte, cînd mă vei lua, / Să nu vii primăvará / [...] / Să fie-n tîrziu de seară / Și totul un vis să pară...; Și,-mplinindu-se cea soarte, / Să îmi
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
a clipei răvășire pe țărmul dinlăuntru un val de plinătate se rățoiește hâtru contrarii rătăcite necontenit disperă bat pas pe deziluzii în stânga emisferă în dreapta bătrânește se-așează-nțelepciunea și Tatăl iar zâmbește s-a-nfăptuit minunea condeiul se deznoadă începe să înșire mănunchi de hieroglife cu forma lor subțire se zbânțuie pe coală vibrații ies din mine se-ncolăcesc pe viață și-apoi coboară-n tine 23. 07.2014 cu râsul cuvintelor în rucsac ne-am uiat între punct și virgulă într-un ritual al
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
Cartela de comandă, o am și-acum în sânge. De Felix-ul gigantic la care eu am fost Softistul cel mai tânăr, și-acuma doru-mi plânge. Programator sunt, doamnă, programe-am scris destul, Fortran, Cobol, Assiris, frumoasele limbaje, Azi par hieroglife. Atuncea, nesătul, Cu liniile sursă umpleam kilometraje. Programator sunt, doamnă, scriam așa duios Încât în tura-a treia, din sfârcuri de cometă Sugeam cafea amară și aduceam prinos Când îmi ieșea testarea, o largă piruetă. Programator sunt, doamnă, programator bătrân
PROGRAMATOR SUNT, DOAMNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349508_a_350837]