134 matches
-
de tolteci-Quiche, Cachiquel și Tzutuhil, având capitalele la Utatlan, Izimche și Atitlan. Triburile toltecilor s-au așezat și în teritoriile actuale Nicaragua, în nord-vestul Hondurasului și în El Salvador. În ciuda prăbușirii sale politice, cultura Maya era deosebit de dezvoltată. Maiașii utilizau scrierea hieroglifică, un sistem numeric și un calendar mai exact decât cel gregorian utilizat în Europa. Populația locuia în orașe mari, cu case de piatră și drumuri pavate. Surplusurile din cultivarea de porumb sprijineau activitățile artistice și comerțul. Societatea era structurată ierarhic
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
nu se încadrează însă în acest motiv, pentru că nu vizează o diviniate soalră. Începând cu veacul al III-lea d.Hr., cănd vechii egipteni au adoptat alfabetul grecesc - chiar dacă-l utilizau pentru a-și scrie propria limbă, vechea lor scriere hieroglifica a fost dată treptat uitării. Firește, trebuie să admitem că circulația și cunoașterea acestei scrieri a supraviețuit în cercurile restrânse ale preoților atâta vreme cât cultul religios însuși a continuat să fie practicat, dar totuși, din momentul în care împăratul Iustinian I
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
momentul în care împăratul Iustinian I avea să distrugă parțial ultimul bastion al vechii religii egiptene, respectiv templul din Insula Philae, ducând la încetarea oricărei forme de cult, nimeni n-a mai continuat să se îngrijească de păstrarea vechii scrieri hieroglifice. De aceea, aveau să treacă 1300 de ani până ce s-a putut ajunge din nou să se descifreze și citească documentele bogate privind cultură și religia acestui mare popor, constând în multe inscripții prezente pe pereții templelor și în morminte
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
Logos, impostația literei în tablou o transformă într-o veritabilă cumpănă, bine proptita vertical, care ar putea rostui, în chip fundator, versanții timpului. Ultimele pânze, concluzia ansamblului care s-a decantat pe zidurile albe de la Mogoșoaia, poartă această secretă energie hieroglifica până la culmi de radicală strictețe. Îi solicită privitorului un matur exercițiu spiritual, îl cheamă spre o intuiție care e densă și pură totodată. Ernst Jünger își imagina, într-un rând, despre texte de adânc augur, că nu-și dezvăluie inscripțiile
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
și pentru prima oară au cercetat Valea de vest, unde au descoperit mormântul lui Amenhotep III (WV22). Explorarea europenilor în zona Thebei a continuat în secolul 19, încurajată și de reușita lui Champollion, care, la începutul secolului, a descifrat scrisul hieroglific . Italianul Giovanni Battista Belzoni a descoperit câteva morminte, printre care cel al lui Ay (WV23), în Valea de vest în 1816, și cel al lui Seti I (KV17) anul următor. La sfârșitul explorărilor sale Belzoni a declarat că toate mormintele
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
a cuvântului care are înțelesul de „a lovi, a strivi, a distruge“. O atare semnificație poate este în legătură cu numele-Horus al faraonului: Sekhem- netjeru „Forță zeilor“, dar și cu numele-nebti Khai-bau „Manifestarea/ Apariția puterii“. În funcție de modalitatea de percepere a primului semn hieroglific al numelui (semnul monoconsonantic w / u), numele faraonului este transliterat fie Wegaf, fie Ugaf. Numele de domnie: Khui - tăui - Re „Cel care ocrotește ambele țări, un Re“. În conformitate cu Canonul Regal din Torino (col. VI, 5) și Lista de la Karnak (VII
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
ca nu-mele de domnie Khui-taui-Re trebuie asociat cu Wegaf ne este dovedit de textul unei inscripții descoperite la Mirgissa, în Nubia. Singura problemă ridicată de Papirusl Regal din Torino ar fi lipsa unei liniuțe ( egală cu un an în scrierea hieroglifica) din porțiunea care stabilește numărul anilor de domnie ai lui Wegaf. Ceea ce s-a conservat până în zilele noastre ar indică numai 2 ani, 3 luni și 28 de zile; lipsa unui an este dovedită de textul unei stele a lui
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
în pești. Picturile aztece adesea înfățișează barca celor doi supraviețuitori ai potopului plutind pe ape în apropierea unui munte. Capetele unui bărbat și al unei femei sunt înfățișate răsărind deasupra bărcii alături de un porumbel. În cioc porumbelul poartă un simbol hieroglific care înfățișează limbile Pământului răspândite în lume de copii lui Coxcox.
Coxcox () [Corola-website/Science/314003_a_315332]
-
al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Primele
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec, din care a derivat cel fenician. Mai mult, teoria lui Jean Faucounau, cel ce a descifrat scrierea hieroglifică a discului din Phaistos, împinge cronologia înaltă a proto-ionienilor până spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune astfel problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice în general și
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme și ideograme. Ulterior, sumerienii dezvoltă scrierea prin redarea silabelor, bazată, deci, pe fonologia și sintaxa specifice limbii sumeriene. În Egipt apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba ebraică a fost una dintre primele limbi care au utilizat scrierea bazată pe alfabet. Este vorba de sistemul de scriere abjad (1800 î.e.n.), prin care fiecare fonem este redat
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
mulți le consideră a fi "simbolul vidului" : zero. Încă de la sfârșitul perioadei arhaice (700 î.Hr. - 550 î.Hr.), vechii greci utilizau alături de "sistemul de numerație alfabetic", un sistem zecimal aditiv nepozițional de concepție proprie, având aceleași caracteristici cu sistemul de numerație hieroglific cretan : exista câte un semn special pentru unitate și pentru primele patru puteri ale bazei de numerație (10). Vechii greci foloseau o serie de simboluri numerice (cunoscute azi sub numele de "cifre acrofonice"), care au fost clasificate în două categorii
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în unele surse, cum că semnul grafic pentru viitorul „a” ar proveni din capul de bou folosit în scrierea hieroglifică egipteană (cod Alan Gardiner F2), este eronată - pentru glotalicul ʔ se folosea imaginea unui vultur (cod Gardiner G1). Grecii au fost primii care au notat sistematic vocalele, atribuindu-i fiecăreia un semn anume, dintre semnele folosite ne-sistematic în alfabetul
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
de Tahiti, a primit un dar de la un proaspăt convertit la catolicism de pe Insula Paștelui. Era vorba despre un șnur lung făcut din păr uman, probabil folosit drept coardă pentru pescuit, înfășurat în jurul unei mici scânduri acoperită cu o scriere hieroglifică. Stupefiat de descoperire, episcopul a scris imediat o scrisoare către părintele Hippolyte Roussel, aflat pe insulă, cu instrucțiuni să colecteze toate tăblițele inscripționate și să găsească indigeni în stare să le traducă. Numai că Roussel a reușit să recupereze doar
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
al III-lea Lahish e pomenit că dușman al Egiptului. În epoca bronzului târziu Lahish a ajuns, poate, cel mai mare oraș din Canaan, după distrugerea cetății Hatzor în secolul al XIII-lea. Din acea perioadă au fost găsite inscripții hieroglifice și antropoide (sarcofage egiptene). Orașul a fost distrus în prima jumătate a secolului al XII-lea î.e.n. și în stratul epocii respective s-au găsit circa 1,500 de cranii umane. Dată ar corespunde perioadei pătrunderii în zonă a triburilor
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
istoriei matematicii, care a continuat să existe și după moartea lui. S-a ocupat cu vechile scrieri și sisteme de numerație. A studiat mecanismul apariției sistemului de numerație sexagesimal babilonian, emițând mai multe ipoteze. De asemenea, a studiat și scrierea hieroglifică a numerelor. A analizat formulele de închidere din vechile cărți ale lui Ahmes.
Moritz Cantor () [Corola-website/Science/326655_a_327984]
-
A pierdut mult din dimensiunile antice, având astăzi o înălțime modestă de numai aproape de 3 metri fără piedestal. Se știe foarte puțin despre acest monument deoarece a fost regăsită numai o mică parte a vârfului său. Poartă săpat un cartuș hieroglific cu numele lui Ramses al II-lea (1320-1278 e.A) și este prezentat frecvent drept perechea celui de la Pantheon. Provine probabil,ca și acela, de la Heliopolis. Se pare că a fost redescoperit tot în sec.al 14-lea, ca și
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Parlamento și Piazza di San Lorezo. Astăzi se găsește în Piazza Montecitorio (piața parlamentului), în fața palatului parlamentului italian. Provine din orașul egipten Heliopolis, unde a străjuit templul zeului Ra. Este lucrat din granit roșu de Syena (Assuan) și poartă inscripții hieroglifice cu multe lacune, dar dintre care se distinge cartușul cu numele lui Psammetic al II-lea. Augustus l-a destinat a deveni acul indicator al unui imens cadran solar orizontal în formă de sector cu o lungime de 160 de
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
de Quirinale și care domină Câmpul lui Marte. Este înălțat în partea de sus a scării monumentale din Piazza di Spania, unul dintre punctele cele mai aglomerate ale capitalei moderne. Are o înălțime de 13,97 metri și poartă inscripții hieroglifice cu numele faraonilor Sethi I-ul și Ramses al II-lea, copii destul de stângaci executate ale inscripțiilor de pe obeliscul din Piazza del Popolo. Executat din granit roșu din carierele de la Syena (Assuan), a fost semnalat de istoricul Ammianus Marcellinus ca
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
În Egiptul antic și Nubia, hieratica era o formă de scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Prin
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
documente care au fost găsite sunt datate în perioada 3100 î.Hr., la puțin timp după apariția scrierii în Mesopotamia. Deși unii cercetători au avansat ideea că egiptenii au copiat scrierea de la mesopotamieni, ideea este improbabilă datorită originalității sistemului egiptean. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Prin
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
cele din urmă s-a impus în scrierea oficială și în toate domeniile vieții civile, fiind forma obișnuită de scriere în perioada ptolemaică și romană. Piatra din Rosetta care a fost folosită la descifrarea hieroglifelor conține același text în demotică, hieroglifică și în greacă. Din cauza posibilităților pe care le oferea papirusul, plantă care creștea din belșug în mlaștinile Nilului, egiptenii nu au fost nevoiți să realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
autorii acestei invenții și nici locul. Sunt cercetători care consideră că primele forme de litere au derivat din scrierea egipteană. Limba egipteană avea semne alfabetice dar egiptenii nu au realizat niciodată importanța lor, altfel ar fi abandonat de mult sistemul hieroglific folosit de-a lungul întregii civilizații faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina (așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
aluatului cu picioarele pentru coacerea pâinii) la vestimentația de in și cum egiptenii se rădeau pe cap, de la circumcizie la riturile funerare și cum erau decedații îmbălsămați și mumificați în funcție de statut, precum și grandioasele lor construcții arhitecturale și sculpturi, precum și scrisul hieroglific. Sunt prezentați o serie de faraoni: Min (Menes), Nitocris , Moeris , Sesostris , Pheron , Proteus, Rampsinitos (și povestea hoțului inteligent), Keops (ne prezintă pe larg construirea Marii Piramide din Giza), Kephren (Khafra, constructorul celei de-a doua piramide), Mykerinos (Menkaura, constructorul celei
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]