1,830 matches
-
clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca orice intelectual fără frontiere. Trebuie deci stabilit de la bun început, Constantin Țoiu n-are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și încet de
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Acum? Vă respect prea mult, pentru a nu vă spune altceva. Mă rezum doar la faptul că Iorgu Bleahu știa ce știa, atunci când amenința. Îmi spunea că sunt un biet naiv, cu capul În nori, hrănit cu iluzii, bântuit de himere. Poate Îi dau dreptate, dar de ce atâta grabă să ridice dosarul? Bătând În retragere, Horia Diaconu a dat din umeri și a pronunțat discret: - Doar am discutat. - Bine, mă voi conforma. Rețineți Însă, eu aștept soluția. Mai rețineți că, dacă
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
pădurile în care încă n-a fost nimeni este o metaforă a luptei cu sine, în căutarea adîncimilor din suflet. Sau, poate, în speranța de a le păstra ascunse chiar de sine. "Pelerinul" nu își suprapune Muntele din suflet cu himera exterioară fiindcă, existențialist, ezită. Nu cumva, pînă la urmă, e totuna în ce direcție mergi? În această carte despre Muntele din suflet ești "tu" sau "eu" sau "el" sau "ea". N-ai nume și nu faci niciodată parte dintr-un
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
fost imediat înlăturat, respins că o eroare teoretică, potrivit gânditorului Troțki, si anume ca viata nu iartă nici o eroare teoretică. Iar rectificarea, istoricește, cu aproape trei sferturi de veac înainte ca Gorbaciov s-o fi făcut el însuși. Înainte ca Himera comunistă, Zidul berlinez să fi fost dărâmat. Germanii, ca și rușii, ar fi dus-o în zilele noastre într-un fel de prietenie... Dealtminteri, pe ruși, ca și pe nemți, - parcă promiși unii altora, - ceva îi unește, și-așa, despărțindu
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
începutul secolului XX și repetarea lui, chiar dacă "modernizată" prin trăsătura vampirică, nu aduce nimic nou: "Încotro îmi duci, orașule, sîngele? Ești fiul meu/ - te-am înfiat - unde mi-l duci? Și liniștea ta/ de ce minte? Și cîntările de ce ne înșeală? Himere./ Labirinturi. Și ferestre înalte. Și mîinile mele,/ orașule, ah, mîinile mele - cele de lapte -/ întinzîndu-se, adesea, în somn, către părțile feminine/ și moi - atît de calde și atît de moi - ale sfintelor/ ținuturi natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Ești
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
moi - atît de calde și atît de moi - ale sfintelor/ ținuturi natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Ești fiul meu: te-am înfiat! Ești fiul meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
este întreținută voit o ambiguitate a agresivității. Este autoarea împotriva interpretării, a hermeneuticii ca atare, sau denunță doar valul copleșitor al criticii care diviza fără discernămînt "sensul" într-o perioadă bine determinată? Reproșul principal ar fi acela că interpretarea întreține himera "conținutului" unei opere de artă. Asistăm la "domesticizarea" fenomenului artistic, la o "poluare intelectuală", o răzbunare a intelectului asupra artei. Arta contemporană ar fi tocmai rezultatul agresivității interpretării - ea este o continuă fugă din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
operei eminesciene, deși, în același an 1939, apărea primul tom din ediția monumentală Perpessicius. În 1935 apare ediția Gh. Adamescu care, datorită prestigiului său didactic, a fost indicată ca bibliografie de profesorime, fiind reeditată de nouă ori, ultima în 1946. Himera edițiilor definitive (expresia e a lui Perpessicius) acum, în al treilea deceniu al veacului care s-a încheiat, apare cu o mare stăruință. Prima de acest fel e cea din 1924 a lui Gh. Bogdan-Duică. E o ediție cuprinzînd numai
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
să-și abandoneze propria sa identitate, iar evadînd din sine ea încearcă să-și trișeze destinul, să fugă de bătrînețe, de degradarea fizică și intelectuală, de moarte. America este pentru ea simbolul eternei tinereți. Nu un spațiu real, cît o himeră consolatoare. Dar romanul nu este o utopie a vieții fără moarte și tinereții fără bătrînețe. Odată sosită peste ocean, Maryna își redescoperă fragilitățile și vulnerabilitățile care nu rămîn în Europa, ci o urmează ca și prietenii, soțul, fiul. Ele chiar
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
manifestări parazitare, al convenției prezumțioase. între eul poetic cu o situare lăturalnică și lumea asupra căreia se răsfrînge acest centru mai mult ori mai puțin corupt prin artificiu se instituie o tensiune pe care ironia o compensează formal, precum o himeră a justiției: "pentru vina de-a te fi ocărît/ Septembrie/ n-au mai lăsat ai mei să crească/ otava// c-o traistă de poeme m-am dus întru slava/ dar ei nu prea obișnuiesc la masă desert". Ca și: "tînăra
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Epitaf Cu durere pe durere călcând lasa-voi lumea de iluzii licornul meu va fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste lumi întunecate și târzii bântuite de himere să zbor înapoi spre moarte acolo, nu mai e nimic din ce știu ci doar o liniște mare și un mai mare pustiu fără mijloc, fără hotare în care totul e scris cu semnele vremii dintâi acolo, voi fi,acea
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
La ceasul răsăritului de stea început să spargă cu săgeata statuia- Așteptând o minune- Plebea să cunoască ce știa și ea: Piatră, lut ars și...alleluia! Dezamăgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori din Hamangia Uitând că o himeră altădată au iubit. A început iarăși urgia În Piață. Era epoca morți unui mit! Dumnezeu în mintea lor prindea viață! A PLECAT CIRCUL Cupola albastră și cu ringul luminate feeric Sub care s-au împlinit visele ne visate de noi
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
trecătoare, ineficient naturale, mă rog; experiența chibuțurilor,... a colectivelor (șters, notă din 1969), a grupurilor umane, partidelor, organizațiilor de tot felul; insule în mediul turbulent, inconsecvent și aparent ilogic, al vieții, se destramă cu timpul, înlocuite de alte și alte himere "mai bine organizate", s-ar spune; deși soarta lor rămîne aceeași. Chestie de timp și de împrejurări... Ce rămîne, totuși, splendid și derizoriu, este voința acestor grupuri de a se fixa în absolut, de a creea pe veci o anume
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
cf. Oarba empatie), taumaturgic („DIN MIEZ SPRE MARGINI VINE VINDECAREA” - cf. Baladă de septembrie): “În timpul cel mic, al duratei, COCOR,/din smulgere spre starea de zbor/Al inimii psalm niciodată nu piere.../ Stoarce SOPHIA din fagure miere/ Esența de leacuri,himere” - cf. Aumbre (amintind, firește, de Omul Divin/Cosmic al invocației buddhiste: AUM!). ...Poetul năzuiește, precum Blaga, printr-o anamneză implicită Logos-ului descătușat, spre ORIGINA RITATEA MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE, funcționând ciclic (“Roiri stelare, sori ce ard miriade/ Eonii ce se-alungă
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
veche, 2001, p.117. x Ibid., p.126. xi Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român. 25-28 noiembrie 1974. București, Editura Politică, 1975, p. 540. xii Dumitru Popescu , Un fost lider comunist se destăinuie. Am fost și cioplitor de himere. Convorbire realizată de Ioan Tecșa, ziarist. București, Editura Expres, f.a. ș1993ț, p.158. “Lasă-l să se facă de rîs.” 1 Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p.215. xiii Ibid.
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
St.Denis”. La fel se întâmplă cu Berlinul sau Viena, primul puțin contradictoriu precum pădurea Grünewald care înconjoară orașul, „plină de ocolișuri, de contraste, în care generozitatea se învecinează cu zgârcenia, după exemplul fluviului Spreea”. Viena este, dimpotrivă, iubitoare de himere. Și așa mai departe, Madrid, Stockholm, Constantinopol, până când, ajungând la București, autorul este constrâns, spre uimirea cititorului său de peste o sută de ani, să declare ceea ce el consideră un deplorabil adevăr: „dintre toate capitalele lumii, dintre toate capitalele țărilor civilizate
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
cu trădătorul Laszlo Tokes, care-și datorează poziția pentru crearea de consulate ale așa zisului “”Ținut Secuiesc””, exclusiv dvs. și deficitarei dvs. gândiri în materie de politică internă și externă și terminând cu ultimul complice-executant la transpunerea în practică a himerei masonice numită “”Regatul Coroanei Sf. Ștefan””, Csibi Bârnă”.
SCMD a adresat un mesaj președintelui Băsescu. Citește scrisoarea deschisă a militarilor disponibilizați () [Corola-journal/Journalistic/26256_a_27581]
-
Simona Vasilache În totul, Balcicul este un bun de epocă. O himeră purtătoare de nostalgii. Cu istoria lui, scurtă, parcă ieșită de nicăieri, și cu mult mai lunga și spumoasa legendă îl recuperează Lucian Boia, într-o carte-album: Balcic. Micul paradis al României Mari (Humanitas, 2014). Nu e nimic, și totuși e
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
absorbit de un bazar de exponate religioase cărora le lipsește un minim criteriu de așezare pe rafturi. Culianu se lasă în voia unui joc cu mărgele de sticlă căruia îi dedica toată energia minții, fiind prins într-o fortăreață de himere sacre din mijlocul cărora nu se lăsa dus. Și cum simpla enumerare a temelor din Iter in silvis te aruncă întrun hățiș prestigios, singura soluție este să te lași în seama autorului, cu încrederea că pînă la urmă îți va
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
a întâmplărilor cu totul necarteziene: „Mâine va fi Ieri. La miezul nopții/ despic în două Inima:// a. văd chipul mamei în icoana/ unei îndepărtate biserici// b. provincia acuză dureri lombare// c. iubita îmi oferă șalul/ dar trupul meu/ e o himeră printre/ șacali și hiene// d. după prima noapte de dragoste/ fratele/ îmi aruncă în aer/ depozitul de muniție// e. Don Quijote/ întârzie să se arate prin nămeți// f. sunt mut în limba mea/ natală// g. alt Petre Eremitul/ își mână turma
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
Ți-ai așternut capul pe brazda inimi mele, toamna! Mi-ai adus dânsul frunzelor din amintiri, Mi-ai fluturat evantaiu-ți de serenissimă doamna, Străfulgerata de două irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasa Să respir o himera din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebela, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
1) Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINE A răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii. A dat viață himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii. Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți. Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fețelor reci. Sunt cerșetorul ce-și schimbă rușinea-n arginți Și
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Ți-ai așternut capul pe brazda inimi mele, toamnă! Mi-ai adus dansul frunzelor din amintiri, Mi-ai fluturat evantaiu-ți de serenissimă doamnă, Străfulgerată de două irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasă Să respir o himeră din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebelă, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
DANIELA POPESCU - VERSURI (1), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016. A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINE A răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii. A dat viața himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii. Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți. Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fetelor reci. Sunt cerșetorul ce-și schimba rușinea-n arginti Și
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
ai făcut din toamnă asta, grădină Si asa te păstrez, pe al prezentului cer. Citește mai mult A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINEA răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii.A dat viața himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii.Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți.Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fetelor reci.Sunt cerșetorul ce-și schimba rușinea-n argințiși-n apă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]