480 matches
-
-a și la persoana I, subiectul operei literare, momentele subiectului, timpul și spațiul în narațiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). Personajul: caracterizarea - portretul fizic și portretul moral. ● Personificarea. Comparația. Enumerația. Repetiția. Epitetul (tipuri de epitete). Hiperbola. Antiteza. Metafora. Alegoria. Inversiunea. Strofa și versul. Rima (monorima, rima împerecheată, încrucișată, îmbrățișată). Măsura. Piciorul metric (bisilabic). Ritmul (troheul și iambul). ● Textele literare - populare și culte. Caracteristicile operei folclorice (orală, anonimă, colectivă, sincretică). ● Genuri literare. Genurile epic, liric și dramatic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
Star, Cluj-Napoca, 2000; Literatura pentru copii și tineret - pentru institutori, învățători și educatoare, Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2003. 3. Negrilă, Iulian, Literatura pentru copii, Editura Multimedia, Arad, 1996. Concepte operaționale: acțiune, antiteză, autor, basm popular/cult, comparație, ficțiune, final, gen literar, hiperbolă, imagine artistică, legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), momentele subiectului, narator, personaj literar, personificare, repetiție, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă). Limba română - Sunet, fonem, silabă; despărțirea cuvintelor în silabe - Literele. Alfabetul limbii române - Semnele ortografice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
Star, Cluj-Napoca, 2000; Literatura pentru copii și tineret - pentru institutori, învățători și educatoare, Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2003. 3. Negrilă, Iulian, Literatura pentru copii, Editura Multimedia, Arad, 1996. Concepte operaționale: acțiune, antiteză, autor, basm popular/cult, comparație, ficțiune, final, gen literar, hiperbolă, imagine artistică, legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), momentele subiectului, narator, personaj literar, personificare, repetiție, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă). Limba română - Stilurile funcționale ale limbii române - Sunet, fonem, silabă; despărțirea cuvintelor în silabe - Literele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
calculul diferențial pentru aflarea tangentei la o curbă. În 1639 a stabilit o metodă generală pentru rezolvarea problemelor de maxim și de minim, metodă care ulterior a devenit celebră. A descoperit derivata funcției putere. A rezolvat cuadratura parabolei și a hiperbolei. A calculat aria foliului lui Descartes și a buclei lui Agnesi. A stabilit că subtangenta la cisoidă este proporțională între cele trei segmente cunoscute și pe baza acesteia a executat construcția tangentei la cisoidă. A descoperit și a studiat spirala
Pierre de Fermat () [Corola-website/Science/296852_a_298181]
-
Havanei și este urmărit de o mulțime de copii și oameni în vârstă, care trăiesc în sărăcie lucie, și care îi reclamă faptul că „și ei sunt Cuba”. Scena e construită și filmată super-elaborat, pentru a enunța un fel de hiperbolă a sărăciei care îl trage la răspundere pe colonist. Departe de a estetiza, scena are forța alegorică a unui strigăt de trezire a conștiinței dinspre țările subalterne spre „lumea întâi”. Iar inventivitatea cinematografică dă forță acestui strigăt. Cel puțin la fel de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este constantă dacă limitele au un raport constant. Funcția
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este constantă dacă limitele au un raport constant. Funcția logaritm natural astfel descrisă a avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
astfel calculul mai rapid. Unele dintre aceste metode foloseau tabele calculate din identități trigonometrice. Astfel de metode sunt numite . Inventarea funcției cunoscute astăzi sub numele de logaritm natural a început ca o încercare de a efectua o cuadratură a unei hiperbole dreptunghiulare de către Gregoire de Saint Vincent, un belgian iezuit ce locuia la Praga. Arhimede scrisese Cuadratura parabolei în secolul al treilea î.e.n., dar o cuadratură a hiperbolei nu putuse fi realizată până la publicrarea de către Saint-Vincent a rezultatelor sale în 1647
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
natural a început ca o încercare de a efectua o cuadratură a unei hiperbole dreptunghiulare de către Gregoire de Saint Vincent, un belgian iezuit ce locuia la Praga. Arhimede scrisese Cuadratura parabolei în secolul al treilea î.e.n., dar o cuadratură a hiperbolei nu putuse fi realizată până la publicrarea de către Saint-Vincent a rezultatelor sale în 1647. Relația pe care o oferă logaritmul între o primită ca și o progresie aritmetică a valorilor lui, l-a determinat pe să facă legătura între cuadratura lui
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
contrapartidă geometrică a teoremei spectrale. Ea are aplicații în statisticile de analiză a componentelor principale și în descompunerea valorii singulare. În fizică , teorema este fundamentală pentru studiul momentului cinetic . Ecuațiile în planul cartezian R: definesc, respectiv, o elipsă și o hiperbolă. În fiecare caz, axele x și y sunt axele principale. Acest lucru este ușor de văzut, dat fiind faptul că nu există termeni încrucișați care implică produse xy în oricare expresie. Cu toate acestea, situația este mult mai complicată pentru
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
fiind faptul că nu există termeni încrucișați care implică produse xy în oricare expresie. Cu toate acestea, situația este mult mai complicată pentru ecuații ca Aici o metodă este necesară pentru a determina dacă aceasta este o elipsă sau o hiperbolă. Observația de bază este că dacă, prin completarea pătratului, expresia poate fi redusă la o sumă de două pătrate atunci definește o elipsă, în timp ce dacă se reduce la o diferență de două pătrate atunci este ecuația unei hiperbole : Astfel, în
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
sau o hiperbolă. Observația de bază este că dacă, prin completarea pătratului, expresia poate fi redusă la o sumă de două pătrate atunci definește o elipsă, în timp ce dacă se reduce la o diferență de două pătrate atunci este ecuația unei hiperbole : Astfel, în expresia noastră exemplu, problema este cum să absoarbă coeficientul termenului 8xy încrucișat în funcțiile u și v. Formal, această problemă este similară cu problema de diagonalizarea a matricei, unde se încearcă să se găsească un sistem adecvat de
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
după un limbaj formal politizat, fals patetic și plin de clișee." (Ion Cocora, Tribuna, 22 martie 1979) Cuibul reușește dificila performanță de a ține un spectacol de întindere normală în cadrele unei lungi ședințe, ale unei ședințe dilatate polemic, satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al evocării și
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
folosind sufixul "mega" din Sistemul Internațional. Spre exemplu, 1 megawatt este egal cu 1.000.000 watt. Cuvântul milion este adesea folosit în numeroase limbi ca o metaforă pentru numere foarte mari sau uneori pentru lucruri deosebite, dar și ca hiperbolă pentru a desemna distanțe, lucruri neobișnuite sau deosebit de mari ("N-aș fi putut să ghicesc asta nici într-un milion de ani"). Titlul scriiturilor lui Marco Polo referitoare la călătoria sa în China poartă titlul de "Il e", titlu inspirat
Milion () [Corola-website/Science/314234_a_315563]
-
formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
și celălalt undeva pe semidreapta de 0° (astfel încât axa majoră este în lungul axei polare) este dată de: unde "e" este excentricitatea și formula 53 distanța perpendiculară la focar de la axa majoră la curbă. Dacă "e" > 1, această ecuație definește o hiperbolă; dacă "e" = 1, ea definește o parabolă; iar dacă "e" < 1, definește o elipsă. Cazul special "e" = 0 are ca rezultat un cerc de rază formula 53. Toate numerele complexe pot fi reprezentate ca un punct în planul complex, și pot
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
scară de la A+ la F. David Ehrlich de la IndieWire i-a acordat filmului o notă de B-, spunând, "a zice că asta e cea mai bună adaptare a unui joc video este genul de compliment fals care sună ca o hiperbolă, dar descrierea acoperă ambele părți." Într-o recenzie negativă, Peter Bradshaw de la "The Guardian" a scris, "Pun pariu că jocul este mult mai interesant. Dar și un Fassbender care vopsește peretele celulei sale moderne și care monitorizează pierderea de umiditate
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
argotice sau vulgare. Din punct de vedere morfologic și sintactic, registrul familiar folosește mai mult propoziții scurte, uneori eliptice, și mai puțin fraze. De asemenea, își permite abateri de la standardul limbii. Vorbitorul caută să fie expresiv, folosind și perifraze, uneori hiperbole. Modelul acestui registru este unul scris. Acesta se situează la opusul registrului familiar, nu este spontan, ci îngrijit în mod conștient. Este folosit în vorbire în medii socioculturale elevate, în comunicări foarte politicoase, în discursuri etc., și este mult folosit
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
zone de minim, în care amplitudinea este nulă. De aici rezultă "condiția de maxim", iar "condiția de minim", La intersecția acestor zone cu un plan paralel cu segmentul "SS" se distinge o figură de interferență cu franje de forma unor hiperbole. Într-un plan perpendicular pe "SS", situat în afara acestuia, figura de interferență este alcătuită din cercuri concentrice. Interferența (în spectrul vizibil) este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde coerente într-o anumită zonă din spațiu ducând la
Interferență () [Corola-website/Science/306691_a_308020]
-
influențele preislamice, astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
bazat pe practica clasică. George Puttenham (1529-1590) a scris critică literară elisabetană în lucrarea sa "The Arte of English Poesie" (1589), în care propunea, printre altele, nume englezești pentru figuri retorice împrumutate din greacă, de exemplu "the over reacher" în loc de "hiperbolă". El i-a numit pe Sir Thomas Wyatt și pe Howard Surrey (1517-1547) ca fiind primii poeți rafinați, după încercările mai discordante ale lui John Skelton (1460-1529).
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]