3,713 matches
-
pentru toți indivizii. O particularitate o constituie eustresul, în care predomină secreția de endorfine, care restabilesc echilibrul organismului, având rol trofic. Metabolismul persoanelor vârstnice prezintă modificări ce se încadrează în diminuarea capacității de adaptare la stres, fiind frecvente stările de hiperglicemie, creșterile trigliceridelor și colesterolului sangvin [1]. Sportivii sunt supuși acțiunii unor factori stresanți specifici, cum sunt incertitudinea sau teamă de eșec. În plus, poate avea loc modificarea raportului optim dintre antrenament și refacere. Această situație se poate solda cu apariția
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
ascendente și a tubului distal renal, principalele medicamente din aceast grup fiind Hidroclorotiazida, Clorotiazida, Ciclotiazida și Politiazida. Printre efectele adverse ale tiazidelor se afla tulburările digestive și astenia, iar tratamentele prelungite cu doze mari pot provoca tulburări metabolice și electrolitice (hiperglicemie, hiperuricemie, hipokaliemie), motiv pentru care sunt contraindicate în sarcină, insuficiență renală gravă, diabet, hiperuricemie, gută, sau diverse stări alergice. Diureticele de ansă (Furosemid, acid etacrinic, Bumetanid, Torasemid) inhibă reabsorbția sodiului, efectul diuretic fiind intens, rapid și de scurtă durată. Sunt
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
vertijului, paresteziilor, medicamentul fiind interzis la bolnavii cu ciroză hepatică decompensată în stadiu precomatos, precum și în caz de deshidratare, hipokaliemie, intoxicație cu digitalice. Acetazolamida, sulfamidă cu efect diuretic folosită pentru tratamentul edemelor și glaucomului, are reacții adverse metabolice și neuromusculare: hiperglicemie, hiperuricemie, hipocalcemie, astenie, miopatie, iar Triamterenul și Amiloridul, diuretice care actioneaza prin economisirea potasiului, pot provoca tulburări digestive și nervoase. Diureticele accelereaza eliminarea prin urină a substanțelor anabolizante. Următoarele diuretice se află pe lista substanțelor interzise sportivilor: Acidul etacrinic, Acetazolamide
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
unor doze mari la nou-născuți și copii), convulsii, vertij. Unele efecte adverse vizează direct aparatul osteo-condromuscular: miopatie steroidică, sarcopenie, osteoporoză cu fracturi patologice, rupturi tendinoase, necroză de cap femural sau humeral. Tratamentul cu corticotropine poate induce un sindrom Cushing iatrogen, hiperglicemie și eventual manifestarea unui diabet zaharat latent, scădere ponderală, pierderi de calciu și potasiu cu alcaloză hipokaliemică. Deoarece stimulează secreția de hormoni steroizi și creșterea glicemiei, corticotropinele se află pe lista substanțelor interzise în sport [28]. Profasi®), indicate pentru provocarea
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
necesarului de insulină, chilotorax, hipertensiune intracraniană. S-a dovedit util și în managementul durerii în caz de osteoartropatie hipertrofică consecutivă neoplaziilor pulmonare cu celule mici. Printe efectele adverse se numără aritmiile de conducere, litiază billiară și diverse tulburări digestive, dispnee, hiperglicemie sau hipoglicemie (cu modificarea testelor de toleranță la glucoză). Tratamente cu glucocorticoizi se fac pentru afecțiuni autoimune (reumatism poliarticular acut, poliartrita reumatoidă, poliarterita nodoasă), gută, diferite boli alergice printre care astmul bronșic, în scop subsitutiv în insuficiența corticosuprarenaliană iar în
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
mielom multiplu, în cazul sexului feminin decât cel masculin. • În ceea ce privește vârsta, se constată o incidență mai mare a cazurilor de mielom multiplu în intervalul de vârstă cuprins între 47-70 de ani. • Testele de laborator arată existența unui V.S.H. accelerat, anemie, hiperglicemie, extinderea leziunilor osoase, hiperproteinemie, hematii în fâșicuri ( rulouri ) , în pipete Pontain sau pe lamă. • Din punct de vedere clinic, primele semne sunt reprezentate de astenie, anorexie, anemie care apare și datorită infiltrării măduvei roșii cu plasmocite, pierderilor de sânge, malnutriției
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
tot mai îndepărtate de entități reprezentând patologicul și că aceste entități se opun, într-adevăr, una alteia. Concluzia aceasta este ușor de admis: simptomele se pot clasifica lesne în mod antagonic: hipoactivitate hiperactivitate, temperatură înaltă temperatură joasă, hiperexcitație apatie, hipoglicemie hiperglicemie etc. Cel puțin teoretic, putem admite și sindroame antagonice. Faptul că doar unele simptome din întreg se opun între ele dovedește complexitatea și numărul imens de combinații concrete și posibile)10. Pentru psihiatrul practician, "în fața unui anumit copil, problema evaluării
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în studiu (180Ă. La subiecŃii care prezentau insulinorezistenŃă s-au înregistrat în plus, valori serice crescute ale acizilor grași liberi, ale trigliceridelor, ale LDL colesterolului, ale fibrinogenului, ale activităŃii PAI-1 și scăzute ale HDL colesterolului. De asemenea, s-a constatat hiperglicemie postprandială la fumătorii cu diabet zaharat, cunoscută ca având un efect important în insulinorezistenŃă. Un studiu care a utilizat nicotina administrată intravenos la nefumători a demonstrat că aceasta determină scăderea cu 30% a sensibilităŃii la insulină la subiecŃii cu diabet
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
demonstrează necesitatea de a renunța la paradigma dihotomiei normotensiune hipertensiune arterială și a considera TA ca un factor de risc cardiovascular (14). Astfel raportul WHO din 2002, a concluzionat: ,,există din ce în ce mai mult tendința de a se renunța la termenii hipertensiune, hiperglicemie și hipercolesterolemie și atenția se îndreaptă de la valoarea țintă a acestor parametri la care se inițiază terapia, decisă teoretic, spre managementul distribuției continue a riscurilor care se intersectează și interacționează complex cu fiecare parametru: TA, glicemia, colesterolemia’’ (15). Cu toate
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
receptorilor -1: Scăderea contractilității miocardice; Deprimarea automatismului cardiac și bradicardie; Scăderea eliberării de renină; Scăderea lipolizei și a nivelului de acizi grași liberi. Efectele blocării receptorilor -2: Bronhoconstricție; Vasoconstricție; Reducerea glicogenolizei hepatice și musculare; Scăderea eliberării pancreatice de insulină și hiperglicemie; Contracția musculaturii netede la nivelul anumitor organe (de exemplu uter); 108 Reducerea tremorului la nivelul musculaturii scheletice. - blocantele se clasifică în funcție de mai multe proprietăți: Selectivitatea - neselective (Nadolol, Penbutolol, Pindolol, Propranolol, Timolol), care acționează pe ambele tipuri de receptori și cardioselective
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
în feocromocitom, cu o sensibilitate de 83% și o specificitate de 96% pentru diagnosticul bolii (53, 54). Cromogranina A prezintă valori crescute și în alte tumori endocrine, precum și în insuficiența renală, datorită retenței fragmentelor imunoreactive ale proteinei (55, 56, 57). Hiperglicemia este frecventă la subiecții cu feocromocitom și aproximativ jumătate din aceștia manifestă scăderea toleranței la glucoză. Diabetul zaharat este rar asociat cu feocromocitomul. Valorile LDH seric sunt adesea crescute (51). În 15-20% din cazuri, subiecții diagnosticați cu feocromocitom prezintă litiază
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
tensiunea mică. - Ei, cît? s-a mirat mai departe savantul. Doamna Pitiș a spus o cifră: zece cu șase, și a adăugat: - Hiposurenalism! - Măriți-i puțin tensiunea și să elibereze patul, a răspuns marele savant plictisit. Cum arată cetosteroizii? - Bine! - Hiperglicemia provocată? - În limite normale. - Mănâncă, doarme? - Da. - Ia să vedem! M-a dezvelit la burtă și m-a palpat. - Are și un început de ptoză viscerală, a spus din nou doamna Pitiș. - Păi pentru că e slab, mațele cad când nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tulburări de fertilitate (anestru postpartum, retenția anexelor fetale, rate de concepție mică), care ar putea fi corectate prin suplimentarea rației cu furaje valoroase sub raport energetic, (FORDYCE, G., FITZPATRICK, L.A., 1997). COTRUȚ, M.,1986 relatează în cazul fătărilor distocice o hiperglicemie mai accentuată, depășind uneori valoarea de 100 mg / 100ml. Actul fătării mărește concentrația serică a corticoizilor endogeni (glucocorticoizi), fapt ce explică hiperglicemia. ZAMET și col. 1979, citați de BARNOUIN, I., 1991 au relatat o incidență crescută a retenției anexelor fetale
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
valoroase sub raport energetic, (FORDYCE, G., FITZPATRICK, L.A., 1997). COTRUȚ, M.,1986 relatează în cazul fătărilor distocice o hiperglicemie mai accentuată, depășind uneori valoarea de 100 mg / 100ml. Actul fătării mărește concentrația serică a corticoizilor endogeni (glucocorticoizi), fapt ce explică hiperglicemia. ZAMET și col. 1979, citați de BARNOUIN, I., 1991 au relatat o incidență crescută a retenției anexelor fetale și infecțiilor genitale, anestru prelungit la vacile furajate la sfârșitul gestației și începutul lactației cu rații sărace în principii energetice. Totuși s-
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune simpaticomimetică cu roluri multiple: vasoconstricție periferică și centrală, bronhodilatație, hiperglicemie, vasodilatație coronariană, creșterea tonusului cardiac, stimularea oxidărilor biologice. Izolarea în serie activă a hormonilor, continuă cu tiroxina (Kendall, 1914), insulina (Nicolae Paulescu, 1921; Banting și Mac Lead — recunoscuți, însă, și cu Premiul Nobel), hormonul de creștere (Long-Evens, 169 1922), gonadotropii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
predominanță simpatică sau parasimpatică, denumite de Danielopolu (1935) amfotrope, similare cu cele provocate de stimularea structurilor vegetative periferice. Cu această ocazie, s-a constatat că, în timp ce excitarea nucleilor posterolaterali determină fenomene de predominanță simpatică, reprezentate prin tahicardie, hipertensiune, midriază și hiperglicemie, stimularea hipotalamusului anterior provoacă bradicardie, hipotensiune, mioză și intensificarea motilității gastrointestinale de natură parasimpatică. Astfel, s-a stabilit prezența centrilor simpatici în hipotalamusul postero-lateral și a nucleilor parasimpatici în hipotalamusul anteromedian. Primii conțin mari cantități de catecolamine și serotonină, iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
termolitici și neurosecretori. În hipotalamusul lateral predomină centrii glicoreglatori și ai foamei, care împreună cu centrii sațietății din nucleul ventromedian al hipotalamusului mijlociu controlează nevoile alimentare. Leziunile electrice, chimice (cu auro-tioglucoză) sau degenerative ale acestui nucleu determină hiperfagie și obezitate. Spre deosebire de hiperglicemie, care întărește activitatea electrică a nucleului ventromedian și o diminuă pe aceea a hipotalamusului lateral, hipoglicemia provoacă efecte inverse. Neuronii hipotalamusului lateral conțin orexină (hipocretină) stimulatoare prin nucleul arcuat al apetitului și ingestiei de alimente. Numeroși alți centri cu metabolism
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemului nervos. În strânsă conexiune morfo-funcțională cu nucleii simpatici din hipotalamusul posterior se găsesc centrii ergotropi vasoconstrictori, cardioacceleratori și termogenetici. Excitarea lor directă sau reflexă declanșează o gamă variată de fenomene de predominanță simpatică, reprezentate de tahicardie, hipertensiune, midriază și hiperglicemie, însoțite de reacții motorii și afective de agresivitate. Fenomene similare produc descărcările brutale de adrenalină, care, străbătând cu ușurință bariera hemato-encefalică numai la nivelul hipotalamusului posterior, provoacă stimularea FR diencefalice ascendente, din care acesta face parte și, prin intermediul ei, activarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul teritoriilor celor mai solicitate în timpul reacțiilor de tip ergotrop. Paralel cu efectul vasoconstrictor periferic de scurtă durată, catecolaminele produc activarea unor procese metabolice și neuroreflexe centrale, necesare reacțiilor adaptative de autoreglare a funcției circulatorii. Din prima categorie fac parte hiperglicemia, hiperlactacidemia și hiperpotasemia adrenalinică, iar din cea de a doua, sensibilizarea centrilor vasomotori și formației reticulate activatoare de către catecolaminele circulante. Efectele simpaticomimetice vasoconstrictoare ale noradrenalinei și adrenalinei sunt consecința acțiunii lor directe asupra receptorilor adrenergici. Spre deosebire de noradrenalină, care acționează numai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stare de inhibare). Fenomenele se prezintă invers după administrarea de insulină. Experimentele au dovedit că centrii hipotalamici ventro-mediani, spre deosebire de restul creierului, utilizează glucoza numai în prezența insulinei din circulație. În lumina acestei constatări, se explică astăzi de ce diabeticii, cu toate că prezintă hiperglicemie, au o senzație permanentă de foame datorată insuficienței insulinice, insuficiență care reduce fixarea glucozei în centrul sațietății, coborând astfel nivelul de activitate a acestor neuroni (asemănător condițiilor create de hipoglicemie) și producând dezinhibarea hipotalamusului lateral. Utilizând glucoza marcată, s-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin hipoglicemia, aminoacidemia și hormonii tiroidieni care acționează sinergic cu STH asupra creșterii somatice. Atât hipoglicemia insulinică cât și cea de foame intensifică secreția de STH. Hiperglicemia, dimpotrivă, determină scăderea concentrației sale plasmatice. Dintre aminoacizi, arginina este cea mai eficace, perfuzia acesteia folosindu-se în clinică pentru explorarea funcțională a secreției hipofizare de STH. Contrar hormonilor tiroidieni, estrogenii inhibă secreția de STH. Agresiunile nociceptive și stresul, în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și reglarea secreției medulosuprarenale. Efectele biologice depind de prezența și densitatea celor două tipuri de receptori adrenergici (alfa și beta) cu subtipurile respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce hiperglicemie ca urmare a activării glicogenolizei hepatice și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor, receptorii beta1-adrenergici predomină la nivelul fibrelor miocardice, adipocitelor și celulelor hepatice, producând creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al celulei. Reglarea secreției de insulină. Excitantul fiziologic al secreției de insulină fiind concentrația glucozei sanguine, creșterea acesteia peste valorile normale de 1-1,1 g/l determină stimularea insulinosecreției în două faze. Prima fază apare la 3-5 min. după instalarea hiperglicemiei, realizând o insulinosecreție de aproximativ 7-10 ori mai mare față de secreția bazală. Aceasta are tendință la scădere în următoarele 5-10 min., după care se produce cea de a doua descărcare de insulină, amplă și de lungă durată. Faza a doua
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuro-reflex, cu participarea centrilor glicoreglatori hipotalamici și a nervilor insulinosecretori vago-simpatici. Reglarea umorală directă este mai importantă decât cea reflexă. Ea ține de marea sensibilitate a insulelor pancreatice față de glucoză. Transplantarea pancreasului în regiunea gâtului la nivelul vaselor carotido-jugulare reduce hiperglicemia câinelui diabetic și nu provoacă hipoglicemie la animalul normal, deși i se dublează țesutul secretor pancreatic. Secreția de insulină se adaptează deci la conținutul în glucoză al sângelui în afara oricărei participări nervoase, pe cale exclusiv umorală. În afara glucozei, alți produși de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în afara oricărei participări nervoase, pe cale exclusiv umorală. În afara glucozei, alți produși de digestie, ca aminoacizii și acizii grași, sunt capabili să stimuleze secreția de insulină. Dintre aminoacizi, arginina și lizina posedă proprietăți insulinosecretoare. Acțiunea lor este mai puternică pe fondul hiperglicemiei și constă, de fapt, în potențarea efectelor stimulante ale glucozei. Hormonii gastro-intestinali (gastrina, secretina, colecistokinina și GIP) stimulează moderat secreția de insulină. Însăși insulinemia este un factor de autoreglare a insulinosecreției prin feedback negativ. Secreția zilnică variază în jurul a 40
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]