262 matches
-
poate nimeni să-mi dea și mie niște relații? Nimeni nu poate să mă lămurească? Răsunară întrebările pe tot holul, dar nimeni nu-i răspunse. Se întoarse din nou către asistentă. Aceasta, rămasă în același loc, nemișcată, părea că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
pe lângă patul de dormit, clădit cu vârf de perne, o canapea comodă opusă mesei de lucru la car învățam. Jucam jocuri de societate și trăgeam cu urechea la ședințele de spiritism din salon unde se „discuta cu frontul” prin intermediul mediului hipnotizat. Porumbeii, Raul și Lucica, se tot înțepau cu replici care dovedeau pe de-o parte atacurile acerbe contra castității ei și pe de alta rezistența ei fermă. În cele din urmă lucica s-a mutat pe un scaun lipit de
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
în țară de o săptămână! - N-am știut. Tușei i se tăie respirația și un val de căldură o cuprinse din creștet până în vârful degetelor de la picioare. Câteva momente nu fu în stare să mai scoată nici un cuvânt, privind ca hipnotizată castronul uriaș în care străluceau gogoșile înecate în zahăr. Am făcut gogoși, murmură într-un târziu, să veniți să le mâncați... Referință Bibliografică: GOGOȘI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015. Drepturi
GOGOŞI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373168_a_374497]
-
partidului care mă hrănește, de o frumusețe aproape ireală haina roșie din catifea, stă dreaptă în vitrină, pe manechinul cu dimensiunile 70, 45, 70, de parcă din tot Bucureștiul doar pe mine m-ar fi așteptat. Ca o stană de piatră, hipnotizată privind-o simt că inima nu-mi mai bate, așa de mult mi-o doresc. Până să-mi apară în față, în stomac o foame cumplită mă grăbea spre patiseria cu prăjituri colorate. Privind-o însă, foamea a dispărut. Cu
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
de om și escaladînd desele "podețe" tot nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco. Da, cînd ai pătruns în această agoră a agorelor pămîntului, poți îngîna extatic: Veneția! Aici e, într-adevăr, Veneția unică. Hipnotizat, cauți un loc unde miile de porumbei n-au năpădit încă, unde încălțații de descălțații continentelor nu se află pe moment, și te întinzi, pur și simplu, pe dalele multicentenare. De aici, de la cota zero, atît de frecvent și mirific
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce urbea la condiția ei de mîndră capitală a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt. Treptat însă, totul reîncepu să miște. În debit de Bahlui, dar să miște. Și cei ce, la patru ace partinice, îl firitisiseră pe răzgîiatul frescar, și bunii cîrcotași ai scrisului diurn, drăguții de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum? b) Răul de-atunci e mai mic decît binele de-acum? Sau; a) Răul de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Binele de-acum e mai mare sau mai mic decît binele de-atunci? (Marieta, ca hipnotizată, se retrage ca din fața unui pericol) Stai, nu pleca! S-o luăm pe altă cărare; a) E mai fals sau mai adevărat binele de-atunci? b) Binele de-acum e mai fals sau mai adevărat? (Marieta e înțepenită) La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acum? b) Răul de-atunci e mai mic decît binele de-acum? Sau: a) Răul de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Binele de-acum e mai mare sau mai mic decît binele de-atunci? (Marieta, ca hipnotizată, se retrage ca din fața unui pericol) Stai, nu pleca! S-o luăm pe altă cărare; a) E mai fals sau mai adevărat binele de-atunci? b) Binele de-acum e mai fals sau mai adevărat? (Marieta e înțepenită) La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lumînări mijlocii, lumînări mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte să vă servim? Femeia: ...două... sau trei... dar cît costă? Octav: Ieftin. Vi le punem la pachet? Avem sacoșe..., sacoșe mari, mici, mai mici, simple, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Tomy: Adevărat? Nae: Da... aici au fost înmormîntate mari personalități istorice... Tomy: Oh, da, înțeleg... Octav: Spune-i că avem și relicve istorice... oase... cenușă... Nae: Tu mă zăpăcești complect...! Octav: Și vindem... la săculețe... la pliculețe... (Nae e ca hipnotizat) Tomy: Ce spune? Nae: ...De ce nu l-am dus eu la Voroneț pe ăsta?! (scoțianului) Te întreabă dacă nu vrei să cumperi ceva suveniruri... Octav: Ăsta-i cuvîntul... Tomy: O, da, suveniruri! Ce suveniruri? Nae: ...Oase... cenușă... la săculeț... la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
interviuri cu regizorul Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori în care F. găsește formule sugestive pentru a-i caracteriza: Eliza Petrăchescu, care impresiona prin vocea ei „cu inflexiuni de violoncel”, Maria Botta, care „juca în transă, ca hipnotizată, care cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic-tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit”, Emil Botta, al cărui demers actoricesc ținea „discret ascunsă poezia”, Mircea Constantinescu, actor cu roluri de mici dimensiuni, din fiecare făcând o
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
ai reprezentat măcar o dată acest lucru. Acest aspect, invizibil oricărui judecător, este suficient pentru demonstrarea vinovăției, chiar și dacă făptașul era sub influența alcoolului. Putem vorbi de dubla morală a comunismului, însă nicidecum de circumstanța atenuantă a maselor inconștiente și hipnotizate. Starea hipnotică, manipularea sau dezinformarea nu exclude niciodată vinovăția, asta trebuie să ne fie clar! Dacă individul și-a găsit protecția neputinței în atotputernicia masei și s-a eliberat de complexul colapsului existențial, corectându-și imaginea de sine confuză, prin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate probabilitățile, și a inserat-o după aceea aici. Capul îi vâjâie. A sesizat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
emoție. „Să bem un pahar de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îl auzi râzând. Îi răspunseră strigătele barbarilor. Quazii goneau cu toții spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să reacționeze. Dar Valerius rămânea nemișcat. Urmă o altă fentă. Valerius nu reacționă. Exasperat, Flamma începu să fluture tridentul prin fața lui Valerius, dându-i de înțeles că se gândea unde să-l înfigă. 32 Valerius continua să se uite, parcă hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lama în carne, încercând să taie tendoanele. Skorpius gemu și se retrase clătinându-se, plin de sânge. Abia atunci Marcus își dădu seama că atmosfera aceea neobișnuită izvora din liniștea cu care publicul urmărea lupta. Chiar și incitatores tăceau, parcă hipnotizați. Spectatorii stăteau nemișcați, fără să scoată un sunet, în timp ce rețiarul și secutor-ul își reluau urmărirea. Valerius rată un atac. Furios, Skorpius se întoarse și se năpusti asupra lui, lovindu-l în plin. De data aceasta Valerius nu reuși să pareze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau, descoperindu-se cu gingașe uimiri. Îi urmăream dincolo de silă, ca în fața unei revelații ultime a animalului din mine, hipnotizat parcă de felul lor de a se cerceta. Eram convins că, în acele momente, ei se percepeau cu aceeași intensitate cu care și-ar fi sorbit din priviri chipurile. Un simț inexistent, transmițându-și intensitatea dorinței din unul în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l trimise secundul. Îi făcu semn să se liniștească, după care își întoarse privirea spre Kaan. Astfel putu să observe în decurs de câteva momente, destul de bine reliefat în mimica feței, toate stările prin care acesta trecu. Doar ochii lui hipnotizați rămăseseră lipiți de... privirea căpitanului începu să coboare într-un mod comic undeva înspre vârful propriului nas unde-și găsi fumegând ușor pipa... Dacă stătea să se gândească bine, cu excepția echipajului, erau puțini cei care îl văzuseră fumând pipă. Dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Nu-mi plăcea când mi se spunea că sunt geloasă. Atunci tot ești cumva! N-am răspuns fiindcă Brigit mă făcuse să mă gândesc la Luke. Chiar dacă nu reușeam deloc să mă lămuresc ce simțeam pentru el, întotdeauna deveneam ușor hipnotizată când cineva pomenea de el. Parcă mi se bloca dintr-odată creierul. Oficialmente, Luke era prietenul meu. De când fusesem să mâncăm la Bucătăria Aleasă, toate weekendurile mi le petrecusem cu el. Dar acum, când lucrurile erau sub control în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
militare din armată, dar întotdeauna fusese iertat în cele din urmă, cum este posibil ca acest lucru să se fi schimbat într-o singură dimineață, ca și când această înfrângere a picioarelor i-ar fi zdruncinat întreaga structură interioară. Îi văd privirile hipnotizate, care urmăresc mișcările bruște, eficiente ale asistentei, termometrul din gură îl scapă de obligația de a vorbi cu mine, niciodată nu îl mai văzusem privind o femeie în felul acela, nu era interesat de alte femei, mereu se lăuda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
natură a conștiinței, gândește-te din nou la cer și la nori, cerul este adevărata noastră natură, iar norii reprezintă labirintul conștiinței noastre obișnuite, ei nu aparțin cerului, nu vor lăsa niciodată urme pe chipul său, eu o ascult ca hipnotizată, în jurul nostru toate ușile sunt închise, părea că toată lumea își deschisese sufletele, dar acest lucru nu mă deranja, ideea de a rămâne singure pe lume, doar eu și ea, îmi aduce o liniște dulce, vorbele ei m-au învăluit deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se așază cu agilitate pe canapea și scoate din rochie un sân fin, brun, cu sfârcul negru, îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]