793 matches
-
descoperirea existenței rețelelor de neuroni excitați sau inhibați de numeroșii neurotransmițători. SCHEMĂ Cortex Creier perceptiv Talamus GABA - Dopamină + Histamină + Bulb olfactiv Arginina + Cerebel VIP - Centrul somnului Glicină - Hipotalamus anterior Puntea lui Varolio Ceas biologic Centrul trezirii Bulb rahidian Centrul suprachiasmatic Hipotalamus posterior Activare Inhibare Formațiune reticulară Centrul somnului paradoxal Măduva spinării Denumirea neurotransmițătorilor sunt în italice. Circuitele trezirii și ale somnului, cu centrii și neurotransmițătorii lor la pisică (schemă adaptată după Jouvet, Valatx, 1998) Pe scurt, centrul trezirii excită creierul prin
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
puțin parțial, conștiința este capacitatea oferită de creierul stâng de a descrie verbal ceea ce percepem sau facem. Pe de altă parte, inconștientul corespunde părților din creier care nu „vorbesc”, în special emisfera dreaptă, dar și alte părți, cum ar fi hipotalamusul, care este creierul nostru vegetativ (comandă foamea, sexul, somnul etc.), și cerebelul, ce răspunde de actele noastre automatizate. Inconștientul popularizat de Freud există într-adevăr, dar este multiplu. Pentru mai multe detalii Gazzaniga, M., Le Cerveau dédoublé, Mardaga, Bruxelles, 1976
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
așteptăm mijlocul secolului XX pentru ca descoperirile din microelectrofiziologie (microelectrozii captează semnalul nervos sau stimulează zonele la nivel neuronal) să ne permită să înțelegem rolul anumitor centri cerebrali. Așa a fost descoperit rezervorul pulsiunilor: este vorba despre un centru subcortical numit „hipotalamus”, care generează în anumite zone specializate originea biologică a comportamentelor noastre programate: foamea, setea, căutarea unui partener sexual, somnul etc., dar declanșează și nevoile de fugă sau frică... Astfel, fiziologul James Olds a arătat că șobolanii insistau să rămână pe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
animalelor teamă sau durere. Acești centri acționează într-o manieră complexă, în special prin intermediul hipofizei, „dirijorul glandelor hormonale”, care secretă în zone foarte bine stabilite microcantități de substanțe; acestea stimulează glandele care secretă hormoni. Astfel, stimularea chimică sau electrică a hipotalamusului declanșează diferite nevoi și comportamente vegetative; injectarea unor cantități mici de hormoni sexuali la cobai declanșează hipersexualitate: prin stimulare electrică, Vaughan și Fisher au declanșat la cobai coituri complete (finalizate prin ejaculare) de 44 de ori la rând. Comportamente similare
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
care acest cercetător preferă să o numească dorință) și motivațiilor apetitive sau de apropiere; acestea sunt: foamea, setea, sexul, nevoia de somn etc. Aceste nevoi sunt provocate de stimulări interne; de exemplu, scăderea glicemiei declanșează senzația de foame; astfel, în hipotalamus a fost descoperit centrul foamei, care dispune de receptori ai glucozei. Pe de altă parte, satisfacerea lor (când mâncăm, de exemplu) produce o stare de bine. Frica este declanșată de pericolul distrugerii sau de stimuli înnăscuți (zgomot puternic și pierderea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
el face posibilă viața (clorofila plantelor sintetizează energia grație fotonilor), însă unele cercetări recente au demonstrat că și viața noastră vegetativă depinde de soare, la fel ca în cazul plantelor. La vertebrate, de la pești până la mamifere - incluzând, desigur, și omul -, hipotalamusul, „creierul” vieții vegetative, programează componentele fiziologice ale foamei, setei, ritmului veghe/somn, sexualității etc. Dar hipotalamusul este stimulat, la rândul său, de o altă structură a creierului: epifiza; acesta este un fel de ochi fosil prevăzut cu adevărați fotoreceptori, de unde
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că și viața noastră vegetativă depinde de soare, la fel ca în cazul plantelor. La vertebrate, de la pești până la mamifere - incluzând, desigur, și omul -, hipotalamusul, „creierul” vieții vegetative, programează componentele fiziologice ale foamei, setei, ritmului veghe/somn, sexualității etc. Dar hipotalamusul este stimulat, la rândul său, de o altă structură a creierului: epifiza; acesta este un fel de ochi fosil prevăzut cu adevărați fotoreceptori, de unde și numele său medieval de „al treilea ochi” (sau „glandă pineală”, în epoca lui Descartes). Acest
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
arătat că, într-adevăr, intervenea cantitatea de lumină, iar prin bolta osoasă, mai subțire în vârful craniului, aceasta stimula o structură ca un fel de ochi fosil: epifiza. Stimularea epifizei de către fotoni declanșează un hormon, melatonina, care activează toate funcțiile hipotalamusului. Descartes credea că Dumnezeu comunică cu sufletul prin glanda pineală, punctul de plecare al spiritelor animale, care conferă mobilitate diferitelor părți ale corpului. Nu era departe de adevăr, dar, la fel ca la incași sau la egipteni, în acest caz
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
animale și cele umane. Într-un fel, emoțiile ar fi rămășițele sistemelor de reacție cu utilitate biologică prezente la strămoșii noștri. La mamifere (șobolan, pisică, leu etc.) și om există un nivel al sistemului limbic, un fel de „creier emotiv” (hipotalamus, hipocamp, amigdală, bulb olfactiv, o parte din talamus; Karli, 1969), toate fiind sisteme de comandă a emoțiilor. Acest centru declanșează mai multe emoții în funcție de patru mari circuite. Jaak Panksepp (1982, 1989) a propus o sinteză teoretică în cadrul căreia există patru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
altă axă de comandă, numită „corticotropă”. Fiind hormonală, este mai lentă (Mormède, 1989), îi trebuie un sfert de oră pentru a se mobiliza, fiindcă hormonii se deplasează în sânge mai încet decât influxul nervos. Procesul începe la nivelul creierului vegetativ (hipotalamus) și se încheie, în urma unei cascade de secreții, cu hormonii cortico-suprarenali (glande care se află deasupra rinichilor), corticosteroizii, care sunt hormonii stresului. Concluzie Iată un excelent exemplu de procese desfășurate în paralel: reacțiile nervoase sunt foarte rapide (de exemplu, palpitațiile
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
fața internă din cortexul cingulat (girus cinguli) și anterior de lobul orbito-insulo-temporal, iar posterior de presubiculum; structurile subcorticale principale ale sistemului limbic sunt: amigdala; hipocampul; nucleii septali. Sistemul limbic are conexiuni numeroase cu structurile învecinate în mod deosebit cu talamusul, hipotalamusul și formația reticulată, iar acesta nu reprezintă exclusiv proiecția aferențelor olfactive, limitată la tuberculul olfactiv, a cortexului piriform, periamigdalian sau a nucleilor corticomediali ai amigdalei. Restul cortexului și formațiilor subcorticale ale sistemului limbic au funcțiuni legate de reglări viscerale și
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
reprezintă exclusiv proiecția aferențelor olfactive, limitată la tuberculul olfactiv, a cortexului piriform, periamigdalian sau a nucleilor corticomediali ai amigdalei. Restul cortexului și formațiilor subcorticale ale sistemului limbic au funcțiuni legate de reglări viscerale și vasculare complexe, supraordonate, în raport de hipotalamus precum și rol în producerea expresiilor vegetative: reacții motorii viscerale; hipertensiune; dilatarea pupilei; inhibiția respirației; inhibiția expresiilor somatice (vocalizarea emoțiilor). Sistemul limbic este în strânse relații funcționale cu hipotalamusul, de care este conectat prin fornix. Este cunoscut, că animalele cu transecțiune
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
funcțiuni legate de reglări viscerale și vasculare complexe, supraordonate, în raport de hipotalamus precum și rol în producerea expresiilor vegetative: reacții motorii viscerale; hipertensiune; dilatarea pupilei; inhibiția respirației; inhibiția expresiilor somatice (vocalizarea emoțiilor). Sistemul limbic este în strânse relații funcționale cu hipotalamusul, de care este conectat prin fornix. Este cunoscut, că animalele cu transecțiune executată cranial față de talamus, prezintă la excitații senzoriale minime sau chiar în mod spontan, starea de furie aparentă, o reacție pseudoafectivă neorientată specific, animalul neaportând un anume obiect
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
reacție pseudoafectivă neorientată specific, animalul neaportând un anume obiect. Caracteristic acestei reacții este descărcarea simpatoadrenergică: tahicardie; creșterea presiunii arteriale; dilatare arterială; zburlirea părului; poziție de atac. Furia aparentă, poate fi provocată și la animalele intacte, neanesteziate, prin stimularea electrică a hipotalamusului cu electrozi implantați cronic. Reacției de furie aparentă îi lipsește componenta afectivă, atunci hipotalamusul nu este sediul reacțiilor emotive, când acționează ca un centru de integrare somatovegetativă în organizarea ti(m)pului de expresie, a răspunsului agresiv de furie. Componenta
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
simpatoadrenergică: tahicardie; creșterea presiunii arteriale; dilatare arterială; zburlirea părului; poziție de atac. Furia aparentă, poate fi provocată și la animalele intacte, neanesteziate, prin stimularea electrică a hipotalamusului cu electrozi implantați cronic. Reacției de furie aparentă îi lipsește componenta afectivă, atunci hipotalamusul nu este sediul reacțiilor emotive, când acționează ca un centru de integrare somatovegetativă în organizarea ti(m)pului de expresie, a răspunsului agresiv de furie. Componenta afectivă a acestui răspuns este conferită, așa cum s-a demonstrat experimental, de structuri ale
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
în organizarea ti(m)pului de expresie, a răspunsului agresiv de furie. Componenta afectivă a acestui răspuns este conferită, așa cum s-a demonstrat experimental, de structuri ale sistemului limbic. Aferențele senzoriale specifice concomitent datelor și generalizărilor ajung de la talamus la hipotalamus (în zona corpilor mamilari), unde sunt din nou proiectate spre nucleul talamic anterior și se continuă în cortexul cingulat. Există date, că această formațiune intervine în conferirea coloritului afectiv subiectiv al comportamentelor emoționale: de furie; alimentar. Distrugerea la șobolancele-mamă (experimental
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
de răsplată recompensă referitor la actul efectuat de animal. Este de subliniat și constatarea, că oferindu-i-se animalului alimentele, care-i sunt pe plac adesea preferă acestora autostimularea. Centrii de răsplată sunt localizați mai ales în nucleii ventromediali din hipotalamus, după care urmează cei din amigdală, sept etc. Schema aparatului de autostimulare (a) și localizarea electrozilor pentru autostimulare în diferite zone ale SNC (b): pătratele reprezintă zone a căror stimulare este indiferentă; cercurile mari zone a căror stimulare generează plăcere
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
urmează cei din amigdală, sept etc. Schema aparatului de autostimulare (a) și localizarea electrozilor pentru autostimulare în diferite zone ale SNC (b): pătratele reprezintă zone a căror stimulare este indiferentă; cercurile mari zone a căror stimulare generează plăcere (nucleii amigdalei, hipotalamus și tegmen mesencephali în porțiunea medială), iar cele mici zonele a căror autostimulare este evitată (porțiunea laterală a hipotalamusului, a mezencefalului și cortexul entorhinal). Invers, dacă electrozii sunt plasați în zone a căror stimulare are efect pedepsirea (neplăcerea) animalului, acesta
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
ale SNC (b): pătratele reprezintă zone a căror stimulare este indiferentă; cercurile mari zone a căror stimulare generează plăcere (nucleii amigdalei, hipotalamus și tegmen mesencephali în porțiunea medială), iar cele mici zonele a căror autostimulare este evitată (porțiunea laterală a hipotalamusului, a mezencefalului și cortexul entorhinal). Invers, dacă electrozii sunt plasați în zone a căror stimulare are efect pedepsirea (neplăcerea) animalului, acesta evită constant și îndărătnic autostimularea. Dacă experimentatorul practică el, însuși, o stimulare prelungită peste 24 de ore, animalul se
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
se îmbolnăvește grav și moare, adică același efect (exitus), când animalul se autostimulează rămânând cu lăbuța pe resortul, ce-i producea plăcerea (reacție de satisfacție). Zonele a căror stimulare produc o recompensă negativă sunt localizate distinct în nucleul perifornical al hipotalamusului și aria cenușie a mezencefalului. O situație comportamentală comparabilă cu cea prezentată în urma experienței menționate mai sus se petrece și în natură. Un șoarece marsupial (Rattus marsupialis), când ajunge la vârsta maturității sexuale, atunci prezintă (partea masculină) doar o singură
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
de a organiza și integra tipuri diferite de comportament. Actul complex de comportament include cele două componente principale ale activității integrative și de control cerebral. Sistemul limbic organizează astfel tipuri polarizate de comportament și conferă acestora componenta afectivă, iar prin intermediul hipotalamusului se asigură procesele de integrare metabolică și somatică. Componenta somato-motorie se găsește sub controlul neocortical și al structurilor latero encefalice (talamus, corpi striați, neocortex). Aceasta asigură caracterul specific, orientat, al actului comportamental : Prin integrare talamică, excitația periferică, senzitivă și senzorială
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
un număr semnificativ de hormoni care, la rândul lor afectează funcțiile vitale precum somnul, apetitul, instinctul sexual și abilitatea de a simți plăcerea. Hormonii ajută, de asemenea, corpul să răspundă stresorilor de mediu. Cele trei componente principale ale sistemului neuroendocrin hipotalamusul, cortexul suprarenal și hipofiza, care funcționează împreună într-un sistem corelat care este în strânsă legătură cu sistemul limbic și cortexul cerebral. Acest sistem este adesea numit axa hipotalamus cortex suprarenal și hipofiza, sau axa H.P.A. În mod normal, atunci când
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
răspundă stresorilor de mediu. Cele trei componente principale ale sistemului neuroendocrin hipotalamusul, cortexul suprarenal și hipofiza, care funcționează împreună într-un sistem corelat care este în strânsă legătură cu sistemul limbic și cortexul cerebral. Acest sistem este adesea numit axa hipotalamus cortex suprarenal și hipofiza, sau axa H.P.A. În mod normal, atunci când intrăm în contact cu un stimul, axa H.P.A. devine mai activă, crescând nivelul de hormoni, precum cortizonul, care ajută corpul să reacționeze la stimuli, făcându-l capabil să reacționeze
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
s-a administrat animalelor ECT, au prezentat o eliberare de norepinefrina și dopamina. Dacă acest lucru se întâmplă și în cazul oamenilor, ceea ce nu este foarte clar, poate fi mecanismul prin care scade depresia. Alternativ, ECT dă rezultate pentru că stimulează hipotalamusul, partea creierului care reglează somnul, alimentarea, instinctul sexual și emoțiile. ECT dă rezultate în special în cazul oamenilor deprimați care au scăzut în greutate, și-au pierdut apetitul sexual, sau au insomnii. Studiile mai recente despre efectele ECT sugerează că
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cetoacizii și amoniacul pentru a contracara devierea echilibrului acido-bazic. - Menținerea echilibrului osmotic în funcție de eliminarea apei și a electroliților prin rinichi, acest echilibru se menține în mare parte constant. La menținerea echilibrului osmotic participă și alte organe care acționează prin intermediul rinichiului: hipotalamusul, hipofiza, suprarenala etc. Prin funcțiile de îndepărtare a produșilor toxici și de menținere a echilibrului apei și electroliților, rinichii mențin constantă compoziția mediului intern - homeostazia . Funcția endocrină - Rinichii secretă o serie de hormoni: renina, eritropoietina, vitamina D3; - Alți hormoni produși
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]