171 matches
-
manie, aidoma lui Ahab, purtînd, se pare, infirmități care nu se văd, dar care nu sînt cu nimic mai prejos de cele fizice, pornește în căutarea (la capătul căreia e vînătoarea) ultimului cititor, o "fosilă" din Marea Uitării. Un uriaș hirsut și mizantrop pînă la canibalism - din necesitate - care, invers decît ursulețul cititor dintr-un basm oarecare, răsfoiește corăbiile în căutarea cărților. Pe lîngă el, printr-o ruptură de nivel care seamănă a tunelul timpului, sau a trecerea Alisei în Wonderland
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul care îi lumina acum fața: ŤOh, sunt atât de hoppy să te vădť". Nu
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
moartea tatălui meu, pictorul fiind și pentru mine un binefăcător. Astfel, în primăvara anului l953 s-a hotărât să vorbească despre mine prietenului său, George Oprescu, întemeietorul Institutului de Istoria Artei pentru a mă lua pe lângă el. Profesorul Oprescu era hirsut, sever, dar demn, om de bun gust, pe nedrept luat în tărbacă de unii contemporani. Mi-a spus că vrea să înființeze o revistă -" Studii și cercetări de istorie a artei" și m-a întrebat dacă mă încumet să fiu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
în Spania, era Cervantes. În alte cazuri e vorba de manii. Există unii care nu suportă o restaurare, fie ea și invizibilă, sau nu cumpără exemplare numerotate peste 50... Tăcăneala mea, după cum precis v-ați dat seama, erau intonsi, “netunsele”, “hirsutele”, cele cu margini netăiate. Băteam licitațiile și anticariatele cu o riglă în mână, și mă apuca tremuriciul dacă deschizând un volum îl găseam virgin sau netuns... Ați citit povestirea burlescă a lui Nodier, cu bibliofilul? Eu pățeam la fel. I-
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Și sfîntul, în replică,-a spus: "Rugămintea-ți se-arată riscantă, cred eu, Și ea împlinită îți este cu greu. Nu vii la un ave Maria, tu nu, Căci de țap ți-s picioarele, tu.ť La care răspunse bărbatul hirsut: ŤPicioarele mele, o, ce v-au făcut? Solemni și mîndri, văzut-am pe cîțiva, măcar, Umblînd către ceruri cu cap de măgar."
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
regale, bunuri din CC al PMR alături de averea lui Carol I. Dar cum de se afla o splendidă tapiserie de secol XVII la "gospodăria de partid" nu a interesat pe nimeni. Trec prin fața Uniunii Scriitorilor, Casa Monteoru. Apare un tip hirsut ieșit, s-ar zice, direct din filmul Filantropica și-mi taie calea: "Dragostea mea, spune necunoscutul, vrei să te fac scriitoare?". Asta mi-ar mai lipsi!
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
are o prevalență mai mare în unele zone geografice cum ar fi SUA. În plus, diagnosticul SOP presupune excluderea:altor cauze de hiperandrogenism cum ar fi hiperplazia adrenală congenitală, sindromul Cushing și tumorile virilizante;hirsutismului idiopatic, care afectează 5-7% femei hirsute cu cicluri menstruale regulate și fără hiperandrogenemie;altor cauze de disfuncție ovulatorie cum ar fi hiperprolactinemia, disfuncțiile tiroidiene. Ulterior, în 2010, la Amsterdam, consensul ESHRE/ ASRM pentru SOP a sistematizat cunoștințele actuale și a identificat lacunele : diagnosticul SOP la adolescente
Revista Medicală Română by A. Ghemigian () [Corola-journal/Journalistic/92291_a_92786]
-
Constanței Buzea, încântarea că "pletora n-a învins peste tot" în poezia Ioanei Crăciunescu ne arată încă o dată latura constructivă a criticii malițiosului cronicar, dar și pe aceea sensibilă, oricât ar părea de ciudat și nepotrivit cu un, unanim recunoscut, hirsut. Vigilența trează despre care vorbeam se manifestă însă subtil chiar și în comentariile la poezie, nelăsând loc entuziasmelor sau îmbrățișării fără rezerve a unei cauze, chiar susținute convingător. Mai puțin subtil, ba chiar bine expuse sunt considerațiile despre edițiile de
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
expresivitatea din ponderea excepțională a poeziei eminesciene, aflată în nucleul dur al canonului nostru literar. Când o auzim pe vecina de bloc mângâindu-și soțul cu apelativul "Mițule", ne putem amuza (mai ales dacă Mițu e o matahală burtoasă și hirsută), nu și mira. Când însă Mițu se arată a fi "poetul nepereche", echivalarea ne enervează sau ne încântă; ne tulbură, în orice caz, fiindcă tot accesând palierele pline ale Operei cu majusculă am cam uitat de parterul existențial al lui
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
din urmă fiind cel dintâi: tatăl lui Cezar începe să deseneze cruci pe pereți, cu anunțul de un comic lugubru că fiul lui a murit. Proiectorul este întors, apoi, spre Luminița, despre care aveam, până acum, numai dezagreabile amănunte fizice (hirsută, se epilează cam rar, lucru pe care autorul ni-l reamintește cam des). Acestea pălesc însă în raport cu dereglările nervoase ale personajului, tot mai variate. La un moment dat, biata fată are un adevărat repertoar de fobii ("de spații deschise, de
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
arabi erau personaje anonime, Ferzat s-a decis să ia taurul de coarne și l-a înfățișat pe Bashar al Assad făcând autostop pe o șosea, împovărat cu un geamantan burdușit, de unde a fost luat în mașină de un Kadhafi hirsut. Caricatura a fost pusă pe site anul trecut în august. Doar câteva ore mai târziu, a fost răpit de mascați din atelierul său din centrul Bagdadului și abandonat în marginea orașului, după ce a fost bătut iar degetele de la mâini i-
Ce pățesc artiștii care se opun regimului lui Assad () [Corola-journal/Journalistic/3770_a_5095]
-
din a-l denigra pe Brâncuși la Paris: Jean Cassou, Ionel Jianu, Marcel Mihailovici sau Peggy Gugenheim. Ce-l revoltă pe Pandrea e portretul de țăran semidoct pe care aceștia i-l fac în epocă: un vagabond incult și barbar, hirsut, necioplit, păstrînd urme de mîzgă și brînză, al cărui talent de cioplitor nu fusese dublat de o educație plastică, dovadă că instinctiv sculptorul căuta, în orele libere, să-și suplinească lipsurile citind dicționarele ca pe cărți. Or, dicționarele se consultă
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
accepția căreia imperialismul american era un tigru de hârtie - militau în cel mai activ, dar și cel mai naiv mod pentru instaurarea Revoluției, pentru progresul „maselor largi". Romantici incorigibili, Martin, Treize, Fichaoui-dit-Julot, Momo-Mange-serrures, Judith, Chloé, Roger le Belge, Reureu l’Hirsute și toți cei asemeni lor resping societatea burgheză și individualismul din anii când președintele Pompidou (numit în roman președintele Pompe!) i-a urmat lui De Gaulle. Treizeci de ani mai târziu, când fiecare dintre ei se vede încorsetat într-un
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
din calea rătăcită ne salută, în vreme ce plopii tremură din frunze ușor. Un înțelept spunea: „plantele toate-s în somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac umblător, iar pe copac numește-l om de-a pururi în picioare. ” Muzeografi hirsuți rotesc o lingură de lemn în prânzul arhaic din ceaun (aici cărturăria e un har). Închinăm spre cer fiecare, apoi în pălincie intrăm, curioși să știm cum se face tăria, uitând că suntem dintotdeauna beți, suprema pricepere-i să ai
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
umane - ale respectivilor artiști. Céline, autorul celebrului Voyage au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
Pateu sau altceva? Piept sau altceva? Lăcuste cu miere? — A fost Ozenfant...? E Ozenfant...? — Noul lord președinte director, da, n-ați auzit? Nu-i așa că e într-o formă nemaipomenită? Mă întreb de ce nevastă-sa e îmbrăcată în fusta aia hirsută? Poate că nu vă e foame. Nici mie. Hai să ne dedăm la pileală, e din belșug. Stați aici o clipă. Se așeză la capătul unei canapele lungi, din piele și se uită perplex în jur. Se afla la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
străvezie, ca o apă verde și-adîncă, și cum apa asta, tot mai roșcată, mai căpruie, mai brună, mai neagră ca smoala, coboară până-n fundul pământului unde niște puncte și niște luminițe prinseră parcă să se miște. Sute de pete țopăitoare, hirsute, roșcovane se iviră din beznă, cățărîndu-se pe funia de lumină. Curând, aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iveau într-un zâmbet duhnind respingător. Un imens portic de piatră, în ogivă, rămăsese ca prin miracol în picioare, la intrarea în zona dărâmăturilor și mai înalt decât ele. Și pe creasta lui, cu nenumărate blocuri căzute, creștea o vegetație hirsută. Am trecut cu toții pe sub portic, conduși de Albinos, și, printr-o deschizătură dreptunghiulară în peretele de marmură palidă și dulce la pipăit, ne-am înfundat în pântecul mucegăit al ruinelor. Înainte de a ne pierde în tenebre am mai aruncat o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat de sânge, iar cu stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gândeau la fel și că nu aveau bun-gust. În muzee domnea un miros de mumie. Chiar în absența cadavrelor, lucru rar prin locurile acestea în care leșurile constituie culmea șicului, puțea a moarte, nu moartea tulburătoare a cimitirelor sau moartea hirsută a bătăliilor, ci moartea plictisitoare a comemorărilor oficiale. Dacă mama nu era decât convulsii în fața acestor vechituri, tata, după părerea mea, simula. Privea acest talmeș-balmeș cu o politețe absentă pe care o lăsa deoparte doar când citea cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mă stimula să Încerc a schimba situația. Semăna, cumva, cu Arghezi. Nu doar prin aerul taciturn și replica laconică, nici doar prin mustață și chelie, ci printr-o promptă mușcătură lexicală la apropierea necunoscutului, dar și, nu o dată, a familiarului. Hirsut și hâtru, sceptic și, nu o dată, cinic, atât cât să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca și lamentarea. Rana ascunsă exploda, Însă, la orice atingere imprudentă, ca o floare a răului, hrănită, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mandat pe sub nas. — Unde să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului. De acolo venea Mark. Asta-i mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu credea în nimic, în afară de binele său personal. Ar fi cântat frumos și pe aria lui Troțki, Che Guevara sau Pol Pot, dacă i s-ar fi oferit oportunitatea, clamând cu mâna pe inimă că este echidistant. Dar pe figura hirsută a lui T.T. apăruse brusc un zâmbet onctuos și servil: chiar în acel moment, ușa salonului se deschisese și în încăperea spațioasă răsună un glas bine timbrat, cunoscut tuturor. Președintele revenise din cabinetul său, unde fusese chemat ceva mai devreme
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochirleni, unde studenții facultății noastre erau în practică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom' Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel ("părintele" Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntorceam la dormitoarele noastre. Deja după o săptămână nu mai puteai spune care era dormitorul fetelor și care al băieților. Ne amestecaserăm complet, într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
drum, am observat pentru prima oară cît de blănoasă e În zona posterioară. Nu doar dinții Îi crescuseră considerabil. Preocupat cum eram de explorările mele, scăpasem cu totul din vedere această dezvoltare inedită, Însă acum, cînd i-am văzut obrajii hirsuți bălăbănindu-se În fața mea, am avut un șoc cumplit și m-a cuprins pe loc o furie violentă. Conduși de mama, ne-am strecurat pe sub ușa de la pivniță și am ieșit În lume. Mă crezusem mai pregătit decît oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]