230 matches
-
vom recunoaște unul: "Nesimțit, grobian, dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă patron: al unui club de fotbal, al unui restaurant, al unui bar, șef de sindicat, dar și politician, guru improvizat al nației, fals ŤMesiať, limbarnic și agramat, histrion cu discurs de gangster narcisiac, autoadulatoriu etc." (p. 135). Grația inteligenței Ruxandrei Cesereanu se manifestă - însă - cel mai pregnant, în capitolul Etică și memorie, pe o temă familiară autoarei: "gulagul în conștiința românească" (după expresia ei). Primul text de aici
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit la distanță, mai produce aceeași impresie nepereche. Oricum, nu în litera tipărită voi căuta azi refugiu, ci în spiritul imortalizat cît de cît, odată cu vocea, pe
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă, îl apropie fundamental de Caragiale, este antiretorismul său. Față de imensa retorică eminesciană, de viziunile lui eruptive și aluvionare, Brâncuși, asemenea
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
moartea lui Brandt (1992) dialogul lor a îmbrăcat deseori formă epistolară, dovadă cele 288 de scrisori pe care volumul Brandt-Grass. Der Briefwechsel le conține. Din paginile lui reiese că, în timp ce Brandt era un autentic political animal, Grass era un veritabil histrion, sau, cum îl descrie Hans Werner Richter, mentorul grupului 47, un „Mittänzer, Vortänzer, Nachtänzer”. Adică un dansator care se bîțîie înaintea, în timpul și după terminarea bîlciului.
Înainte și după bîlci () [Corola-journal/Journalistic/3586_a_4911]
-
de sinceritate deloc străine de rigidă educație protestanta pe care a primit-o. Mai înțeleaptă e întrebarea în ce măsură severitatea această și căutarea sincerității șunt jucate și dacă nu cumva avem de-a face cu poză unui foarte înzestrat, unui prodigios histrion. Un clișeu al criticii, nu intru totul neîntemeiat, susține că opera de tinerețe a lui Gîde a adus o gură de aer proaspăt în literatura din jurul lui 1900, sufocata de simbolism și decadentism. E de urmărit cum au fost trivializate
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
tâzriu, al grupului Renaissance), Eric Burdon, de la the Animals sau Mick Jagger -, considerați, cu toții, de către Greil Marcus, inferiori lui Van Morrison. Explicația se află în felul său de a se raporta la scena muzicală contemporană. Spre deosebire de cei de mai sus - histrioni, polimorfi, manipulanți versați ai star-system-ului -, „Morisson comunica distanța, nu apropierea; amărăciunea, nu sărbătorescul. Muzica lui avea forță, dar și prea multă subtilitate adăugată acelei forțe, pentru a nu devia în frică, eșec, furie, dubiu. Ceea ce pierdea în strălucire compensa în
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
am păstra numai adagiile dramaturgice, ne-am pomeni cu un set de comentarii obișnuite de critică literară. Dar puse împreună, reflecțiile și adagiile alcătuiesc o bucată de dramaturgie a ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ, trecerea de la un capitol la altul făcîndu-se ca o înlănțuire scenică, precum o pășire din treaptă în treaptă, spre un deznodămînt anume pregătit. Numai că deznodă mîntul lipsește, iar revelatița dată de explicația finală nu apare. Rămîne
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
Ioan T. Morar de mai bine de douăzeci de ani și nu-mi amintesc nici măcar o singură împrejurare în care să-l fi văzut părăsit de umor, melancolic sau trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de comedie în vechea Elada), aflat mereu în serviciul bunei dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Și s-ar muta, mereu, agale,/ Spre marginea de necuprins/ A multnemărginirii tale;/ E cum ai trece-o noapte/ De nopți albe și albind,/ Să vrei s-ajungi/ La transparența trecerii/ Ca o tăcere în deșir..." (Hamlet către scutierul său, Histrion); " Acolo, în paiul zilei,/ Tăiați de pleoapa-mi,/ Ochii/ Abia mijesc/ Prin apa milei,/ Cum cerul/ Prins din muchii,/ L-adună Dumnezeu la brâu;/ Cum jupuindu-se pământul/ Devine transparent,/ Ca-n trupul unui râu,/ Prin care El/ Se uită
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
actor mai tînăr, pînă la urmă n-a găsit pe nimeni mai "corespunzător", pentru rol, decît Mircea Diaconu. Într-adevăr, cine ar fi putut să fie, mai convingător, în același timp, candid și ticălos, farseur și fraier, cabotin și autentic, histrion și alienat? În rolul diavolului președinte de fundație, Nae Caranfil a avut șansa să aibă un rege al sarcasmului: Gheorghe Dinică. Despre restul unei distribuții excelente, vom vorbi la premiera din toamnă. Tot la toamnă, văzînd filmul, o să remarcați tehnica
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
transformă textul lui Ionescu într-un libret sui-generis pentru cuvânt, mișcare, muzică. Actorii formează tablouri vivante, ilustrând o poveste cu eroi naufragiați pe scena istoriei. în Prolog, interpreții fac exerciții pregătindu-se pentru reprezentație. Un semn muzical, și, în ființa histrionului se nasc și se adună ca într-o cutie a Pandorei o multitudine de ipostaze grotești ale umanului. Asistăm la festinul absurd și cinic al goanei după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Bătrâne, de mâine dimineață ești sechestrat”. Și s-a ținut de cuvânt. Cinci zile și cam tot atâtea jumătăți de nopți cât am stat la Vârșeț am fost nedespărțiți. Chiar și pe „Culă” am urcat împreună. Era tânăr, entuziast, un histrion ludic, tandru și ironic, căruia îi plăcea teribil să se joace, să se ascundă sub diferite măști. La acest șir de atribute am fost tentat, în prima clipă, să adaug că e și un boem înnăscut. Dar nu, chiar dacă afișa
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se vădește a se fi prefăcut nebun dintr-o enormă silă față de cei din jurul său, e o mutare cu adevărat formidabilă. El a fost singurul capabil să asculte totul, singurul îndeajuns de histrion încât să nu revendice încrederi fără acoperire emoțională , singurul care se atașează și care - în peninsula textului - se oferă pe gratis. Adică, îmi permit să spun, un fel de Dumitru Crudu. Excepționale poeme intimiste, cu o rețetă biografică și cu
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
ce s-a întîmplat cu ideile omenirii. De fapt, contemplînd impresia aparte pe care un gînditor o face atunci cînd nu e însuflețit de ambiții sociale, îți dai seama că, în comparație cu el, noi, actualii purtători de hram speculativ, suntem niște histrioni pervertiți care vedem în gîndire un pretext elegant de afirmare personală. La Dragomir, imboldul parvenirii prin concept lipsește. Autorul Meditațiilor despre epoca modernă vrea să înțeleagă, nu să se afirme. De pildă, vrea să înțeleagă de ce istoria a ajuns într-
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
nr. 2254, cu 457 de file (față și verso). Manuscrisul cuprinde creații ale poetului din anii 1866-1878, adică piesele de teatru Petru Rareș, Ștefan cel Tânăr, Mira, Andrei Mureșanu, Cel din urmă Mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu, traducerile Histrion de Guillom Jerwitz și Timon din Atena de Shakespeare, poemele (fragmente, bruioane sau poezii întregi) Ondina, Mortua est, Daina, fata cea nebună, Iubito, dulce înger, Călin Nebunul, Scrisoarea II, Povestea teiului, Strigoii, Despărțire, Atât de fragedă, Călin (file din poveste
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
trist. Face bună pereche, și în Confort 2 îmbunătățit, un joc de doi, cu Lucian Vasilescu, autorul unei "literaturi de bucătărie", pour le gourmets, dar, altfel, cu mirosuri grele, amestecate, care amăgesc, precum "un afiș/ de concert amînat." Fire de histrion, care-și electrizează preajma, păstrează totuși rezerve de sinceritate delicată: "Dumnezeu există pentru că mi-l aduc aminte: Se făcea tot mai mic, înghițit de astfalt și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator. Merită citit fragmentul de
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
pentru a lăsa în urmă o școală. Discipolii l-au admirat, dar nu i-au putut călca pe urme, lipsindu- le nebunia, și mai ales înzestrarea. Fascinația lui Celibidache i-a stat în propria persoană, în acel exemplu viu, de histrion posedat de fulgurații ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
și încearcă să remedieze. și aveai un cult pentru ea, invocai ascultarea ei ca să te dezbraci de hainele acelea pe care nu le iubeai, costumul ăla șanjant și multiform, țesut brut, de cârpe, care evocă un deranj demodat dar un histrion are doar un costum de scenă și ajunge la fundul sticlei, nu se privește dincolo de costumul ăla, de evitat ca și cum ar fi infectat și astfel tu de asemenea eviți. Nu se exceptează din mască; condamnat la erezie, umil străin, potrivnic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rămîne Fracois Villon: "Cunoașteți domnilor colegi/ Deviza artă pentru artă / Voi cu pumnale noi în teci / Și toți semnăm în marea Carta // Sîntem frumoși ne credem regi / Și n-aveam căpățina spartă / Cunoașteți domnilor colegi / Deviza artă pentru artă // Cu histrionii cînd petreci / Să fii de-a pururea în gardă / Noi căi troieni voi oaspeți greci / Cu za căpăstru și cocarda // Cunoașteți domnilor colegi". În tot acest iarmaroc livresc, mustind de umor și ironie, cu personaje biblice și mitologice, culese din
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
nu cauți să-l judeci sub unghi istoric. A-i cere să fie distant e o condiție absurdă, un Pandrea nepărtinitor fiind o contradicție în termeni. De aceea carența simțului critic îi este acută, compensația venind de la timbrul egolatru, de histrion debordînd de admirație de sine. Pandrea e un deliciu în latura mînuirii verbului și o stupoare în latura mărturiei directe. E un cîrtitor fierbînd în suc propriu și ridicînd limba la pragul unui carnaval cult. Din acest motiv, chiar scriind
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura Urziceanu, admiratorul (nu doar la „Melody Bar“) al unor Janci Körössy, Marius Popp, Johnny Răducanu & Co, un histrion care adora să joace teatru (a fost Iordache în D’ale carnavalului), dar a picat de două ori la IATC, după care a făcut Pedagogia la Constanța, declarându-se, între altele, „regele neîncoronat al șepticului“. Multă lume îl reține de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
laborator unde se prepară jocul, unde se pune la cale ludicul, unde ni se vorbește despre eternul început. Cu alte cuvinte, despre actor. Mărturisesc că cel care a determinat de data aceasta popasul meu în a înțelege, și altfel, arta histrionului este regizorul Mihai Măniuțiu. Și cartea sa apărută anul acesta la editura Humanitas, Despre mască și iluzie. Mai precis, titlul unui capitol, "Despre eternul început". A fost punctul zero în drumul pe care am pășit alături de regizor ca să parcurg tratatul
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]